ICCJ. Decizia nr. 4444/2011. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4444/2011
Dosar nr. 3354/1/2011
Şedinţa publică de la 29 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 204 din 7 aprilie 2011 s-a decis că membrii Consiliului Superior al Magistraturii aleşi în cadrul adunărilor generale ale judecătorilor şi procurorilor nu pot desfăşura activitate de formator cu normă întreagă în cadrul Institutului Naţional al Magistraturii.
În motivarea acestei hotărâri, s-au avut în vedere dispoziţiile art. 108 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, dispoziţiile art. 42-46 din Regulamentul Institutului Naţional al Magistraturii, aprobat prin hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 127/2007, din interpretarea cărora rezultă că magistratul care ocupă funcţia de formator cu normă întreagă la Institutul Naţional al Magistraturii nu poate deţine această calitate decât dacă este detaşat în cadrul Institutului Naţional al Magistraturii.
De asemenea, potrivit art. 23 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, republicată, membrii Consiliului Superior al Magistraturii desfăşoară activitate permanentă, iar în aplicarea acestei reguli, legea prevede în continuare că membrii aleşi al Consiliului Superior al Magistraturii nu sunt suspendaţi din funcţie, ci îşi suspendă activitatea specifică funcţiei de judecător, respectiv de procuror.
Prin urmare, din moment ce magistraţii aleşi ca membri ai Consiliului Superior al Magistraturii nu pot exercita activităţile funcţiei pe care o deţin, în scopul de a-şi desfăşura activitatea permanentă în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, cu atât mai mult ei nu pot să desfăşoare vreo activitate la altă instituţie.
Plenul Consiliului a avut în vedere şi prevederile art. 104 din Legea nr. 304/2004 precum şi dispoziţiile cuprinse în Statutul de formator la Institutul Naţional al Magistraturii, în raport de care a reţinut că nu este posibil ca un membru al Consiliului Superior al Magistraturii care face parte din organismul care numeşte şi revocă conducerea Institutului Naţional al Magistraturii, respectiv coordonează activitatea Iinstitutului Naţional al Magistraturii să fie la rândul său angajat ca personal în cadrul Iinstitutului Naţional al Magistraturii.
S-a arătat că această situaţie ar putea genera un potenţial conflict de interese, creând cel puţin aparenţa că membrii Consiliului Superior al Magistraturii îşi pot folosi autoritatea pe 6are o au asupra conducerii Institutului Naţional al Magistraturii pentru a obţine şi apoi exercita calitatea de formator cu normă întreagă.
Pe de altă parte, în situaţia în care un membru al Consiliului Superior al Magistraturii ar întruni totodată şi calitatea de formator cu normă continuă al Institutului Naţional al Magistraturii, s-ar crea astfel o stare de permanentă incompatibilitate a membrului Consiliului Superior al Magistraturii în raport cu deciziile privind Institutul Naţional al Magistraturii.
Examinând excepţia de necompetenţă materială, invocată de Consiliul Superior al Magistraturii prin întâmpinarea aflată la dosar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Hotărârea în litigiu nu este act administrativ individual care să privească cariera şi drepturile magistraţilor, astfel că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 317/2004.
Prin această hotărâre a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 204/2011 s-a decis că membrii Consiliului Superior al Magistraturii aleşi în adunările generale ale judecătorilor şi procurorilor nu pot desfăşura activităţi de formator cu normă întreagă în cadrul Institutului Naţional al Magistraturii.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că excepţia invocată de Consiliul Superior al Magistraturii este întemeiată, va fi admisă şi se va trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.
Trimite cauza spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4443/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4445/2011. Contencios → |
|---|
