ICCJ. Decizia nr. 4441/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4441/2011
Dosar nr. 168/45/2010
Şedinţa publică de la 29 septembrie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 236/CA/25 octombrie 2010 Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea reclamantei M.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii în calitate de succesor al fostei Agenţii de Sănătate Publică din cadrul Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii anulând decizia din 21 decembrie 2009 emisă de Agenţia de Sănătate Publică din cadrul Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii şi obligând pârâtul să plătească reclamantei drepturile salariale corespunzătoare perioadei de preaviz cuprinsă între 24 decembrie 2009-24 ianuarie 2010, cel de-al 13-lea salariu şi celelalte drepturi de care funcţionarii publici au beneficiat în condiţiile legii, precum şi suma de 5.000 RON daune morale şi 450 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. A fost respinsă acţiunea reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâtele A.N.S.V. şi pentru Siguranţa Alimentelor Bucureşti, Direcţia de Asistenţă Medico-Socială a Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii şi Direcţia de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:
La data de 21 decembrie 2009, în temeiul art. 99 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999 şi anexa 1 din Legea nr. 329/2009, Agenţia de Sănătate Publică din cadrul Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii a emis decizia nr. 250 privind încetarea raportului de serviciu al reclamantei M.L., consilier, gradul superior, treapta 3 de salarizare, ca urmare a desfiinţării prin divizare a Agenţiei de Sănătate Publică, începând cu 23 ianuarie 2010, cu un preaviz de 30 de zile.
La plângerea administrativă formulată de reclamantă s-a răspuns de către Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii la data de 15 februarie 2010 în sensul că ministerul nu are competenţă de a soluţiona cererea nefiind emitentul actului contestat.
S-a constatat că în baza pct. 1 din anexa 1 la Legea nr. 329 din 5 noiembrie 2009 a fost emisă H.G. nr. 1399/2009 pentru reorganizarea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii care la art. 5 prevede că: (1) Activitatea sanitar-veterinară a Agenţiei de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii şi un număr de 37 de persoane care desfăşoară activitatea în prezent se preiau de A.N.S.V. şi pentru Siguranţa Alimentelor; (2) Activitatea de medicină preventivă, avizare şi autorizare sanitară şi inspecţia sanitară de stat şi un nr. 15 persoane care desfăşoară activitate se preiau de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, cu preluarea patrimoniului, funcţie de activităţile specifice; potrivit art. 4 alin. (5) încetarea raporturilor de serviciu ale personalului se face cu respectarea procedurilor legale aplicabile categoriei de personal din care face parte şi a prevederilor legale privind protecţia socială, pe baza criteriilor stabilite între conducerea Agenţiei de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii şi reprezentanţii salariaţilor, în termen de 60 de zile, cum de altfel se prevede şi în art. 6 alin. (5) din Legea nr. 329/2009. Totodată conform art. 6 alin. (6) din Legea nr. 329/2009 în absenţa criteriilor stabilite la alin. (5), la aplicarea măsurii de încetare a raporturilor de serviciu se vor avea în vedere câteva criterii minimale.
Întrucât reclamanta a avut calitatea de funcţionar public raportul său de serviciu era guvernat de dispoziţiile Legii nr. 188/1999 care prevede la art. 100 că în situaţia reorganizării instituţiei publice şi a numirii funcţionarilor publici în noile funcţii publice trebuie avute în vedere criteriile prevăzute în alin. (2) referitoare la calificarea funcţionarului şi a compatibilităţii acestuia cu noul post, iar conform alin. (3) se prevede expres că în cazul în care există mai mulţi funcţionari publici se organizează examen de către autoritatea publică.
Cum din fişa postului reclamantei rezultă că acesta a avut atribuţii de control din punct de vedere toxicologic a unităţilor arondate UTI, astfel că repartizarea posturilor cu această natură putea reveni Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii conform criteriilor menţionate în anexa nr. 1 la Legea nr. 329/2009, ministerul fiind parte în protocolul încheiat între Agenţia de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii pe de o parte şi Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii pe de altă parte, ce prevedea la pct. 2 predarea-primirea unei „liste” cu 15 persoane aferente activităţii de medicină preventivă, avizare-autorizare sanitară şi inspecţie sanitară de stat (anexa nr. 2 la protocol) listă despre care pârâtele pretins că a fost întocmită de foştii prepuşi ai instituţiei desfiinţate.
În condiţiile în care instanţa a solicitat instituţiilor pârâte ce au preluat patrimoniul şi parte din posturile fostei Agenţii de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, respectiv Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii şi A.N.S.V.S.A., să depună organigramele fostei Agenţii de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii şi a unităţilor absorbante înainte şi după apariţia H.G. nr. 1399/2009 şi procedura de selecţie a persoanelor (nu a posturilor) preluate , eventual a concursului pe care era obligată autoritatea să-l organizeze dacă existau mai mulţi funcţionari ce obţineau acelaşi punctaj funcţie de aceste criterii, iar Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii a învederat că nu deţine astfel de documente din arhivele celor două instituţii pârâte, s-a concluzionat că, în speţă, încetarea raportului de serviciu a fost dispusă fără respectarea procedurii de selecţie prevăzută expres prin actele normative ce au guvernat desfiinţarea Agenţiei de Sănătate Publică.
Pentru cele arătate actul administrativ contestat a fost anulat, cu consecinţa obligării Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii la plata daunelor morale în cuantum de 5.000 RON urmare a suferinţelor cauzate reclamantei prin modalitatea total lipsită de transparenţă aplicată la preluarea celor 15 persoane de la fosta Agenţie de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, constând în ignorarea criteriilor legale de selecţie a persoanelor ce urmau a fi concediate în urma desfiinţării unei instituţii publice.
Drepturile salariale corespunzătoare perioadei de preaviz au fost apreciate ca fiind cuvenite indiferent de soluţia pronunţată în cauză deoarece reclamanta se afla în derularea raportului de serviciu, iar cel de-al 13-lea salariu şi celelalte drepturi de care au beneficiat funcţionarii publici din instituţia desfiinţată se impun a fi acordate şi reclamantei.
În privinţa pârâtelor A.N.S.V.S.A. Bucureşti, D.S.M.S. a Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii şi Direcţia de Sănătate Publică a Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii s-a constatat că acestea sunt străine de raportul de serviciu al reclamantei, neavând deci calitate procesuală pasivă.
În termen legal, împotriva sus-menţionatei sentinţe au declarat recurs atât reclamanta M.L. cât şi pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii.
Criticile aduse sentinţei fondului de către reclamanta M.L. au fost subsumate prin cererea de recurs motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ., iar în dezvoltarea lor s-a arătat că: nu este corectă rezolvarea excepţiei lipsei calităţii procesuale a A.N.S.V.S.A. deoarece şi aceasta este în culpă pentru nerespectarea criteriilor de selecţie a personalului disponibilizat; în virtutea rolului activ ce-i revenea, instanţa nu a lămurit cu exactitate care sunt despăgubirile ce se impuneau a fi acordate, deşi conform plângerii administrative şi acţiunii s-a cerut şi reintegrarea cu toate drepturile ce decurg până la reintegrare; daunele morale acordate sunt infime faţă de suferinţa morală produsă prin emiterea deciziei a cărei anulare a fost cerută.
Cererea de recurs formulată de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., arătându-se că: ministerul nu are calitate procesuală pasivă în cauză câtă vreme desfiinţarea Agenţiei de Sănătate Publică a avut loc prin divizare (art. 41 teza a II-a din Decretul nr. 31/1954), iar în temeiul art. 8 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 329/2009 şi art. 4 alin. (3) şi (4) din H.G. nr. 1399/2009 s-a încheiat la data de 3 decembrie 2009 un protocol care stabileşte clar întinderea obligaţiilor preluate de minister, astfel că răspunderea acestuia nu poate fi atrasă decât raportat la obligaţiile asumate şi numai în măsura în care nu şi le-ar fi îndeplinit; rezolvarea fondului pricinii este lipsită de orice fundament legal, fiind pronunţată pe considerente contradictorii, recurentul neavând obligaţia de a aplica reglementările Legii nr. 329/2009 şi H.G. nr. 1399/2009 referitoare la stabilirea criteriilor ce au fost avute în vedere în implementarea acestor dispoziţii; obligarea recurentului la plata premiului anual (al 13-lea salariu) este lipsită de asemenea de fundament legal având în vedere că reclamanta nu a avut raporturi de serviciu cu Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii; criticabilă este şi soluţia de acordare a sumei de 5.000 RON cu titlu de daune morale în lipsa unor argumente/probe care să susţină aceste pretenţii.
Intimata A.N.S.V.S.A. a solicitat prin întâmpinare menţinerea sentinţei recurate pe care a apreciat-o ca legală şi temeinică, din interpretarea riguroasă a art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 rezultând ca pârâtă într-o acţiune prin care se solicită anularea unui act administrativ poate fi numai instituţia sau autoritatea publică emitentă a acelui act. Mai mult, potrivit art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 1399/2009 (privind reorganizarea unor unităţi aflate în subordinea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, în conformitate cu prevederile Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional) A.N.S.V.S.A. a preluat de la Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii un număr de 37 de persoane pe funcţiile deja existente şi nu de posturi, cum greşit susţine recurenta-reclamantă.
Examinând sentinţa atacată în raport de criticile formulate şi expuse rezumativ, în raport cu legislaţia incidentă în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că este fondat recursul declarat de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii şi nefondat recursul declarat de reclamanta M.L., pentru argumentele ce vor fi punctate în continuare:
Abordarea primei instanţe asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.S.V.S.A. este corectă în condiţiile în care raporturile de serviciu ale reclamantei nu au nicio legătură cu această autoritate, critica recurentei-reclamante pe acest aspect neavând nici un suport probator sau legal.
Având în vedere că Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii a preluat în urma divizării Agenţiei de Sănătate Publică activitatea de medicină preventivă, avizare şi autorizare sanitară şi inspecţia sanitară de stat, iar reclamanta M.L. exercita o funcţie cu atribuţii corespunzătoare activităţilor preluate de recurent, aspect evidenţiat în considerentele sentinţei aflate în control judiciar când se face referire la fişa postului reclamantei, nu poate fi primit punctul de vedere al Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii că nu are calitate procesuală pasivă în speţă, existând în mod cert identitate între persoana pârâtului şi cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecăţii. Faptul că ministerul de resort a preluat doar personal superior, respectiv medici specialitatea igienă sau epidemiologie, deci că specialitatea reclamantei (chimist –toxicologie) nu ar fi fost inclusă în activităţile preluate de instituţia pârâtă urmare a divizării Agenţiei de Sănătate Publică nu prezintă relevanţă sub aspectul calităţii procesuale pasive, fiind mai degrabă important în dezlegarea fondului pretenţiilor reclamantei.
Asupra fondului litigiului se impune a fi subliniat că: Agenţia de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii (înfiinţată în baza O.U.G. nr. 64/2003) a fost desfiinţată prin H.G. nr. 1399/2009 (art. 3) iar patrimoniul agenţiei a fost preluat de către Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii şi de către A.N.S.V.S.A., corespunzător activităţilor preluate potrivit art. 4 din hotărârea de guvern amintită.
Prin art. 4 alin. (6) din H.G. nr. 1399/2009 s-a statuat că încetarea raporturilor de serviciu ale personalului Agenţiei se face ca urmare a Legii nr. 329/2009, cu respectarea prevederilor legale aplicabile privind protecţia socială, în baza criteriilor stabilite între conducerea Agenţiei de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii şi reprezentanţii salariaţilor, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a H.G. (27 noiembrie 2009).
Rezultă aşadar că încetarea raporturilor de serviciu ale recurentei-reclamante a fost dispusă prin decizia nr. 250 din 21 decembrie 2009 a directorului general al Agenţiei de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii emisă în temeiul unor acte normative emise de Guvernul României în scopul respectării unor acorduri cu organisme europene şi internaţionale, prin care s-a dispus desfiinţarea autorităţii publice menţionate, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 99 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999 indicate corect în cuprinsul deciziei contestate.
Din actele dosarului rezultă că la data de 3 decembrie 2009 în temeiul art. 8 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 329/2009 şi al art. 4 alin. (3) şi (4) din H.G. nr. 1399/2009, s-a încheiat un Protocol între Agenţia de Sănătate Publică şi Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii al cărui obiect era între altele preluarea listei celor 15 persoane care desfăşoară activitatea de medicină preventivă, avizare şi inspecţie sanitară de stat, printre care nu se regăseşte şi recurenta-reclamantă.
Recurentul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii a fost ţinut să respecte limita celor 15 persoane de dispoziţiile alin. (2) al art. 4 din H.G. nr. 1399/2009. Chiar dacă instanţa de fond a considerat că selecţia celor 15 persoane (nu posturi) preluate de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii nu s-a făcut pe baza unor criterii obiective stabilite în condiţiile H.G. nr. 1399/2009, în mod greşit a imputat această lipsă de transparenţă pârâtului Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii din moment ce nu sunt stabilite în sarcina sa obligaţii legale nici în privinţa criteriilor stipulate în art. 6 din Legea nr. 329/2009 şi nici în selecţia personalului preluat de la agenţia desfiinţată.
Fiind însă obligat să respecte limita numărului de persoane prevăzut de art. 4 alin. (2) din H.G. nr. 1399/2009, nu se poate reţine obligaţia Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii de a reîncadra pe reclamantă, fostă salariată a autorităţii publice desfiinţate, şi nici de a plăti acesteia drepturile salariale corespunzătoare funcţiei care practic a fost desfiinţată odată cu desfiinţarea Agenţiei; de altfel în Protocolul din 3 decembrie 2009 se arată clar care sunt obligaţiile preluate de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, în ceea ce priveşte salariaţii cărora le-a încetat contractul individual de muncă în baza deciziilor emise de Agenţie în luna decembrie 2009 numai pentru plata drepturilor de natură salarială aferente lunilor noiembrie, decembrie 2009 şi ianuarie 2010 până la împlinirea termenului de preaviz acordat de Agenţie (pct. 5 Protocol).
Constatându-se că decizia a cărei anulare s-a cerut este emisă cu respectarea legii, nu se poate reţine în sarcina Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii obligaţia acoperirii eventualului prejudiciu moral cauzat reclamantei prin desfiinţarea Agenţiei de Sănătate Publică din Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii sau prin neincluderea sa în lista celor 15 persoane la care face trimitere art. 4 alin. (2) din H.G. nr. 1399/2009.
Constatându-se incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. va fi admis recursul declarat de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii în sensul că se va modifica în parte sentinţa atacată, iar pe fond se va respinge ca neîntemeiată acţiunea reclamantei în contradictoriu cu Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, urmând a fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii judecătoreşti pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Văzând şi dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.L. împotriva sentinţei nr. 236 din 25 octombrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Admite recursul declarat de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii împotriva aceleiaşi sentinţe.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantei M.L. în contradictoriu cu Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii în calitate de succesor al fostei Agenţii de Sănătate Publică din cadrul Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, ca neîntemeiată.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4440/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 4443/2011. Contencios → |
|---|
