ICCJ. Decizia nr. 4503/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4503/2011
Dosar nr. 283/43/2010
Şedinţa publică de la 4 octombrie 2011
Reclamanta S.M. a chemat în judecată Guvernul României prin Secretariatul General, solicitând anularea H.G. nr. 737/2010, privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu, prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum şi suspendarea executării actului normativ atacat, reţinându-se în considerentele acţiunii că H.G. nr. 737/2010 este nelegală, întrucât contravine prevederilor art. 15 din Constituţia României şi prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia europeană a drepturilor omului, şi cuprinde dispoziţii care afectează drepturile patrimoniale născute anterior intrării sale în vigoare.
Reclamanta a mai arătat că beneficiază de o pensie specială ce obligă statul la o prestaţie periodică către foştii angajaţi ai serviciilor auxiliare din justiţie, care nu poate fi modificată de la lună la lună, fiind aşadar nelegală şi raportarea la pensia contributivă; şi cu atât mai puţin dificultăţile economice ale statului nu pot constitui un motiv care să conducă la reducerea nejustificată a pensiilor.
Referitor la cererea de suspendare, s-a arătat că sunt îndeplinite cerinţele cazului bine justificat şi al existenţei unei pagube iminente ce se impune a fi prevenită.
Prin întâmpinare, Guvernul României a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii în raport de dispoziţiile O.G. nr. 737/2000, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului şi excepţia lipsei de interes a reclamantei.
Referitor la excepţia inadmisibilităţii acţiunii, pârâtul a arătat că a fost invocată pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile, întrucât reclamanta nu a menţionat şi nici nu a depus la dosarul cauzei dovezi cu privire la efectuarea acestei proceduri.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive s-a susţinut că reclamanta avea obligaţia de a justifica nu numai calitatea procesuală a pârâtului ci şi propria sa calitate procesuală.
Cât priveşte excepţia lipsei de interes a reclamantei, pârâtul a arătat că aceasta nu a făcut dovada interesului legitim, personal născut şi actual, condiţii necesare exercitării oricărei acţiuni în justiţie.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 5 din 11 ianuarie 2011, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins acţiunea formulată de reclamantă ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile reprezintă un veritabil fine de neprimire, ceea ce împiedică instanţa de judecată, în caz de admitere a acesteia, să cerceteze celelalte excepţii.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs reclamanta S.M.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că a formulat plângere prealabilă şi, că a depus-o în termen de 6 luni la Guvernul României, aşa cum prevăd dispoziţiile legale în materie.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Instanţa de control judiciar constată că în speţă nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
Astfel, în ceea ce priveşte admiterea excepţiei inadmisibilităţii ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile, înalta Curte constată că soluţia instanţei de fond este legală.
Potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004, persoana care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim printr-un act administrativ trebuie să solicite autorităţii emitente revocarea în tot sau în parte a acestuia.
Din redactarea textului rezultă că formularea plângerii prealabile constituie o condiţie specială, obligatorie de exercitare a acţiunii.
Neîndeplinirea acestei proceduri afectează însăşi dreptul la acţiune în contencios administrativ.
În situaţia în care persoana ce se pretinde vătămată nu parcurge procedura prealabilă, sancţiunea neexercitării recursului administrativ este aceea a respingerii acţiunii ca inadmisibilă aşa cum de altfel corect a hotărât instanţa de fond.
Astfel, în raport de probatoriile aflate la dosar, se constată că reclamanta nu a îndeplinit această cerinţă obligatorie, întrucât aceasta a introdus acţiunea la instanţa de fond la data de 27 septembrie 2010, fără a efectua în prealabil procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Realizarea procedurii prealabile după pronunţarea hotărârii, la data de 1 februarie 2011, aşa cum rezultă din dovada depusă în recurs filele 3-8 nu mai are nici o relevanţă juridică, instanţa de fond pronunţând o sentinţă legală şi temeinică.
Pentru considerentele anterior arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de S.M. împotriva Sentinţei civile nr. 5 din 11 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4502/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4507/2011. Contencios → |
|---|
