ICCJ. Decizia nr. 4510/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4510/2011
Dosar nr. 16740/3/2009
Şedinţa publică de la 4 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul T.R. a chemat în judecată Regia Naţională a Pădurilor , solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta să dispună anularea deciziei nr. 226 din 14 aprilie 2009 emisă de aceasta din urmă, repunerea părţilor în situaţia anterioară prin reîncadrarea reclamantului în funcţia deţinută la momentul concedierii, obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite de la data emiterii deciziei de concediere şi până la data reintegrării efective indexate şi actualizate la data efectuării plăţii.
Motivându-şi cererea reclamantul a arătat că a fost concediat fără ca pârâta să efectueze cercetarea disciplinară prealabilă iar în decizie nu se regăsesc elemente privind descrierea faptei, temeiurile de drept şi motivele pentru care au fost respinse apărările reclamantului.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 7349 din 23 noiembrie 2009 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, în considerarea dispoziţiilor art. 9 şi următoarele din Legea nr. 188/1999.
În faţa acestei instanţe, la termenul din 31 martie 2010, prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, prevăzută de dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 4409 din 9 noiembrie 2010, a admis excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile şi a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamant.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamantul nu s-ar fi adresat autorităţii publice pârâte pentru ca aceasta să invoce actul administrativ pretins nelegal, înţelegând să solicite revocarea actului contestat unei autorităţi publice care nu avea competenţă în acest sens, respectiv Corpului de Control al Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul T.R., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, motivele de recurs încadrându-se în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în raport de situaţia de fapt şi de actele depuse.
În motivele de recurs se critică greşita soluţionare a cauzei pe excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Recurentul arată că, în raport de actele depuse instanţa de fond a apreciat greşit că în cauză nu a fost îndeplinită procedura prealabilă pe motiv că plângerea prealabilă adresată Corpului de Control al Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale la data de 14 mai 2009 nu poate reprezenta plângere prealabilă deoarece Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nu reprezintă o autoritate ierarhic superioară Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva în sensul dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi nu are calitatea de autoritate emitentă a deciziei nr. 226 din 14 aprilie 2009 emisă de directorul General al Regiei Naţională a Pădurilor R.
În motivele de recurs recurentul arată că sesizarea adresată Ministrului Agriculturii, Corpului de Control al Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale înregistrată din 14 mai 2009 reprezintă plângere prealabilă în sensul dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Iar calificarea ca fiind plângere prealabilă a dat-o Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale care i-a emis răspuns la data de 17 iunie 2009 prin adresa unde se menţionează „urmare a plângerii prealabile”.
Se arată că în mod greşit s-a apreciat că plângerea a fost îndreptată greşit pe motiv că Ministerul Agriculturii nu este autoritate emitentă sau autoritatea ierarhic superioară în condiţiile în care intimata Regia Naţională a Pădurilor R. este în subordinea Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi funcţionează sub autoritatea sa conform dispoziţiilor art. 6 alin. (4) din H.G. nr. 8/2009.
Se arată că într-o altă cauză similară ce formează obiectul Dosarului nr. 23399/3/2009 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii acţiunii apreciindu-se că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi pe fond a fost admisă acţiunea depunându-se în acest sens certificat de grefă.
La dos intimata-pârâtă a formulat întâmpinare şi concluzii scrise în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, depunând la dosar practică judecătorească.
Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate Curtea va aprecia pentru următoarele considerente că este fondat fiind soluţionate greşit cauza pe excepţia inadmisibilităţii pentru lipsa procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cauză fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Instanţa de fond în mod greşit a apreciat că în cauză lipseşte plângerea prealabilă formulată către intimata-pârâtă în calitate de emitentă a deciziei nr. 226 din 14 aprilie 2009, în condiţiile în care există sesizarea din 14 mai 2009 către Corpul de Control al Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale la care s-a răspuns prin adresa din 17 iunie 2009 apreciindu-se sesizarea formulată ca fiind plângerea prealabilă împotriva deciziei nr. 226/2009.
Curtea apreciază că în cauză atât sesizarea formulată cât şi adresa de răspuns din 17 iunie 2009 reprezintă în cauză efectuarea plângerii prealabile în sensul dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În cauză nu poate fi reţinută şi sancţionată ca atare o stare de pasivitate sau de neglijenţă a recurentului care să fi sesizat instanţa fără a urma producerea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Aceasta în condiţiile în care recurentul a promovat iniţial acţiunea ca un litigiu de muncă contestând la instanţa de drept comun decizia nr. 226/2009 prin care s-a dispus în aprecierea sa în mod nelegal schimbarea sa din funcţie. Sesizarea Tribunalului Bucureşti, ca instanţă necompetentă şi ulterior formulării sesizării Ministerului Agriculturii Corpul de Control s-a realizat în condiţiile în care în decizia contestată nr. 226/2009 nu se specifică calea de atac şi instanţa competentă, iar pe de altă parte din preambulul deciziei rezultă că printre atele la baza emiterii deciziei a stat un raport al Corpului de Control al Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale din 14 aprilie 2009 comunicat recurentului odată cu decizia de schimbare a sa din funcţie. În raport de aceste date recurentul a sesizat Corpul de Control din cadrul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale cu plângere prealabilă la 14 mai 2009 la care s-a răspuns prin adresa din 17 iunie 2009.
În raport de această situaţie de fapt, Curtea apreciază că în cauză s-a formulat plângere prealabilă în sensul dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale reprezentând „autoritate ierarhic superioară” în sensul dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar sesizarea formulată nr. 2100 din 14 mai 2009 în care schimbarea sa din funcţie şi adresa de răspuns din 17 iunie 2009, reprezintă în cauză dovada îndeplinirii procedurii prealabile în sensul dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea în raport de dispoziţiile art. 312 alin. (1) şi (5) C. proc. civ. va admite recursul şi va casa sentinţa atacată, trimiţând cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de T.R. împotriva sentinţei civile nr. 4409 din 9 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4507/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4511/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
