ICCJ. Decizia nr. 4512/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4512/2011
Dosar nr. 690/45/2010
Şedinţa publică de la 4 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Circumstanţele cauzei
Reclamanta A.M. a chemat în judecată Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta să dispună obligarea acesteia să emită un act administrativ de numire în funcţia publică de director executiv adjunct al Casei Judeţene de Pensii Iaşi, Direcţia de Stabilire pensii şi plăţi prestaţii prin care să se revină la situaţia anterioară O.U.G. nr. 37/2009 precum şi repararea pagubelor cauzate prin refuzul de a-i soluţiona cererea din 26 iulie 2010.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâta a vătămat-o prin refuzul de a o repune în funcţia avută înainte de emiterea O.U.G. nr. 37/ 2009, deoarece dispoziţiile acestei ordonanţe ca şi cele ale O.U.G. nr. 105/2009 au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 1257/2009 şi nr. 1629/2009 ale Curţii Constituţionale.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, pe considerentul că prin decizia nr. 4211 din 8 octombrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în Dosarul nr. 694/45/2010, cererea reclamantei de a reveni la situaţia anterioară emiterii O.U.G. nr. 37/2009 a fost respinsă.
Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 320 din 20 decembrie 2010 a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, şi acţiunea formulată de reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat că, între cauza soluţionată prin decizia civilă nr. 4211/4211 din 8 octombrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi cauza de faţă nu există decât identitatea de părţi, celelalte condiţii prevăzute de art. 1201 C. civ. nefiind îndeplinite.
Pe fondul pricinii, s-a reţinut că de vreme ce ordinul nr. 429/2009 a fost menţinut printr-o decizie irevocabilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reclamanta nu mai poate fi reîncadrată în funcţia publică de director executiv adjunct al Casei Judeţene de Pensii Iaşi, pârâta neputând fi obligată să emită un act administrativ de numire.
Referitor la cererile accesorii privind repararea pagubelor cauzate reclamantei, s-a reţinut că, potrivit principiului „accesorium sequitur principale” cererile for fi respinse ca neîntemeiate.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs reclamanta A.M., care a susţinut, în esenţă, următoarele critici:
- Decizia Curţii Constituţionale nr. 414/2010 a statuat că „lipsirea de temei constituţional a actelor normative primare are ca efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestora, contracte de management, actele administrative date în aplicarea celor două ordonanţe de urgenţă, etc.”.
În consecinţă, se arată de recurentă că ordinul nr. 429/2009 nu-şi mai produce efectele de drept din momentul expirării termenului de 45 de zile şi după publicarea în M. Of. nu mai este nevoie de anularea Ordinului nr. 429/2009, de către instanţa de judecată deoarece acesta nu mai este în funcţie.
- A arătat recurenta de asemenea că este persoană vătămată prin refuzul Casei Naţionale de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale de efectuare a operaţiunii administrative de a o repune pe aceasta în funcţia avută înainte de O.U.G. nr. 37/2009 şi O.U.G. nr. 105/2009, deoarece acestea sunt neconstituţionale, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1629/2009.
Se arată de recurentă că după publicarea în M. Of. a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 414/2010 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1, pct. 6, art. I pct. 27, art. I pct. 28 din Legea nr. 140/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 188/1999, a solicitat Casei Naţionale de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale, prin cererea din 26 iulie 2010, repunerea în funcţia de Director executiv adjunct la Direcţia stabiliri şi plăţi beneficii.
Întâmpinarea
Pârâta intimată Casa Naţională de Pensii Publice fostă Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului, arătând că ordinul nr. 429/2009 a fost emis de instituţia pârâtă în temeiul unei dispoziţii legale în vigoare la acea dată, respectiv O.U.G. nr. 37/2007.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
- Recursul nu este fondat
Se reţine că în cadrul acţiunii ce a formulat obiectul Dosarului nr. 694/95/2009 al Curţii de Apel Iaşi, recurenta-reclamantă a solicitat anularea în totalitate a ordinului nr. 429/2009 prin care s-a desfiinţat începând cu 23 aprilie 2009, funcţia publică de conducere de director executiv adjunct al Casei Judeţene de Pensii şi reintegrarea în funcţia deţinută anterior.
Curtea de Apel Iaşi a admis acţiunea iar prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 4211 din 8 octombrie 2001 s-a admis recursul Casa Naţională de Pensii Publice şi s-a respins acţiunea ca inadmisibilă.
În cadrul acţiunii de faţă recurenta - reclamantă a arătat că nu solicită anularea ordinului nr. 429/2009, emis în baza O.U.G. nr. 37/2009 neconstituţională ci solicită efectuarea unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea şi protejarea dreptului său şi a interesului legitim emiterea actului de numire cu repararea pagubelor morale şi materiale suferite.
Se observă că deşi nu există autoritate de lucru judecat excepţie în mod corect respinsă de instanţa de fond, reclamanta vizează în final prin ambele acţiuni reintegrarea în funcţia deţinută anterior emiterii ordinului nr. 429/2009 care a avut la bază O.U.G. nr. 37/2009, constatată neconstituţională.
Dacă ordinul nr. 429/2009, emis de pârâta-intimată Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale prin care au încetat raporturile de serviciu între recurenta–reclamantă şi Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale; nu a fost anulat de instanţa judecătorească şi nici nu a fost revocat de către autoritatea emitentă Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale, acţiunea recurentei–reclamante este nefondată aşa cum a apreciat şi instanţa de fond.
Dreptul recurentei care a fost vătămat în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004 a fost determinat de desfiinţarea nejustificată a postului de director executiv şi director executiv adjunct, ca urmare a emiterii O.U.G. nr. 37/2009, declarată neconstituţională, dar acesta a fost analizat irevocabil de instanţele judecătoreşti, inclusiv reintegrarea recurentei-reclamante şi dreptul acesteia la despăgubiri materiale sau morale.
Nu se poate reţine că urmare declarării ca neconstituţionale a dispoziţiilor O.U.G. nr. 37/2009 şi ale O.U.G. nr. 105/2009, actele administrative emise în aplicarea acestor acte normative îşi încetează de drept efectele. Acest lucru trebuie să fie constatat de o instanţă judecătorească dacă emitentul actului respectiv nu îşi revocă propriul act rămas fără fundament juridic.
Cum instanţa de fond a interpretat corect situaţia de fapt prin raportare la dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A.M. împotriva sentinţei civile nr. 320/CA din 20 decembrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4511/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4513/2011. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
