ICCJ. Decizia nr. 464/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.464/2011
Dosar nr. 1153/2009
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 914 din 22 februarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţia netimbrării, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtă şi a respins a neîntemeiată acţiunea reclamantului S.D.N.J. în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în esenţă că reclamantul a solicitat obligarea pârâtei Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale să-i comunice răspunsul la cererea sa înregistrată la data de 04 noiembrie 2009, arătând că pârâta a refuzat să-i comunice măsurile luate pentru executarea hotărârilor judecătoreşti anexate şi a hotărârii CEDO din 15 septembrie 2009.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că excepţia de netimbrare a acţiunii, invocată de pârâtă, este neîntemeiată, întrucât acţiunea este scutită de plata taxei de timbru, deoarece are ca obiect refuzul autorităţii publice de a-i răspunde la cererile formulate în legătură cu drepturile sale de pensie.
In ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Preşedintelui C.N.P.A.S., prima instanţă a apreciat că aceasta este fondată, întrucât actele emise de Preşedinte în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu sunt emise în calitate de reprezentant al autorităţii publice, iar nu în nume personal.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a constatat că acţiunea reclamantului este neîntemeiată, întrucât din analiza actelor de la dosar rezultă că pârâta şi-a îndeplinit atribuţiile, în sensul că a analizat cererea reclamantului, iar concluziile i-au fost comunicate acestuia prin adresele nr. 3894/DDP din 23 decembrie 2009 şi nr. 11360 din 24 decembrie 2009.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul S.D.N.J., criticând-o pentru nelegalitate, susţinând în esenţă următoarele:
Se arată că instanţa de fond, în mod greşit, a apreciat că Preşedintele C.N.P.A.S. nu a avea calitate procesuală pasivă în cauză, atâta vreme cât aceasta este persoana care a semnat actele şi aşa zisele răspunsuri care priveau cererea reclamantului.
Sentinţa de fond este criticată sub aspectul greşitei respingeri a acţiunii, sentinţa fiind netemeinică şi nelegală, întrucât răspunsurile la care face referire prima instanţă nu au legătură cu cererea reclamantului, ci privesc un memoriu anterior.
Analizând cauza, în limita criticilor din recurs, în raport cu dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune vizând obligarea pârâtei Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale de a-i răspunde la cererea sa înregistrată la data de 04 noiembrie 2009.
Înalta Curte constată că cea mai mare parte a motivării căii de atac exercitate în cauză nu cuprinde critici propriu-zise la adresa soluţiei pronunţate de prima instanţă, ci reia apărările de la fond privind lipsa răspunsului la cererea sa adresată pârâtei,
Cu referire concretă la criticile formulate în recurs, Înalta Curte retine că instanţa de fond întemeiat a reţinut că, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, Preşedintele C.N.P.A.S. nu are calitate procesuală în cauză, deoarece actele emise de acesta sunt emise în calitate de reprezentant al autorităţii publice, iar nu în nume personal.
Susţinerile recurentului-reclamant referitoare la faptul că instanţa de fond, în mod greşit, a apreciat că adresele nr. 3894/DDP din 23 decembrie 2009 şi nr. 11360 din 24 decembrie 2009 reprezintă răspunsurile la cererea sa înregistrată la data de 04 noiembrie 2009, sunt nefondate câtă vreme prin aceste adrese se face referire directă atât la data cererii sale, cât şi la susţinerile petentului S.D.N.J. din cuprinsul acestei cereri.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală şi temeinică, neexistând motive de casare sau modificare în sensul dispoziţiilor art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.D.N.J. împotriva sentinţei civile nr. 914 din data de 22 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 462/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi.... | ICCJ. Decizia nr. 465/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
