ICCJ. Decizia nr. 4738/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4738/2011
Dosar nr. 1411/54/2010
Şedinţa publică de la 14 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, reclamantul P.A.N., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, a solicitat obligarea pârâtei să emită și să comunice decizia privind titlul de despăgubire în cuantum de 93.123,90 lei pentru imobilul imposibil de restituit în natură situat în Craiova, conform Dispoziţiei nr. 8002 din 22 aprilie 2005 a Primăriei Municipiului Craiova, înregistrată în dosarul nr. 22735/CC de către Secretariatul Comisiei Centrale din cadrul A.N.R.P, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de desfăşurarea procesului.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, prin Dispoziţia nr. 8002/2005 emisă de Primăria Municipiului Craiova, s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, susținând că, nici după trecerea unei perioade de 5 ani de la emiterea dispoziţiei, nu s-a emis decizia privind titlul de despăgubire, astfel încât interesul promovării prezentei acţiuni este unul legitim şi urmăreşte obligarea pârâtei la respectarea dispoziţiilor Legii nr. 247/2005.
2. Întâmpinările și precizările formulate în cauză
Prin întâmpinarea formulată la data de 09 iunie 2010, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând faptul că etapa transmiterii şi înregistrării dosarelor a fost parcursă, dosarul fiind înregistrat sub nr. 22735/CC, iar legalitatea cererii de respingere a cererii de restituire în natură a fost analizată.
Referitor la etapa evaluării, pârâta a arătat că această etapă este condiţionată de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, astfel cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale.
Instituția pârâtă a susținut că nu se poate reţine existenţa unei tergiversări din partea Comisiei Centrale în privinţa emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, întrucât o astfel de decizie este emisă numai după parcurgerea procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 şi nu la simpla cerere a persoanei îndreptăţite, iar dosarul privind acordarea de despăgubiri în favoarea reclamantului face pare din categoria dosarelor transmise Secretariatului Comisiei Centrale anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007, urmând a se respecta ordinea de înregistrare a dosarelor.
De asemenea, pârâta a arătat că obligarea directă a Comisiei Centrale la emiterea deciziei conţinând titlul de despăgubire, cu trecerea peste etapele administrative, este nu numai nejudicioasă, dar poate conduce şi la conjuncturi juridice anormale şi anume, existenţa unei hotărâri judecătoreşti irevocabile care nu poate fi pusă în executare, având în vedere aspectele legate de legalitatea dispoziţiei emise de entitatea notificată, devenind astfel aplicabile dispoziţiile art. 24 din Legea contenciosului administrativ.
Autoritatea pârâtă a mai susținut că obligarea la emiterea deciziei de despăgubire în cel mult 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii este nelegală, întrucât executarea obligaţiei depinde de evaluatori.
Referitor la cererea reclamantului privind obligarea Comisiei Centrale la plata cheltuielilor de judecată, s-a subliniat faptul că pârâta este o entitate în subordinea Ministerului Finanţelor, neavând un buget propriu. De altfel, a precizat pârâta, Comisia Centrală nu se opune cererii formulate, astfel că se impune respingerea cererii privind plata cheltuielilor de judecată potrivit art. 275 C. proc. civ.
La data de 02 iulie 2010, reclamantul a formulat precizare la acţiune, în sensul că a solicitat şi obligarea pârâtei ca, în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, să transmită evaluatorului dosarul nr. 22735/CC ce cuprinde Dispoziţia nr. 8002/2005 a Primăriei Craiova şi să se întocmească raportul de evaluare pentru imobilul imposibil de restituit în natură, în vederea emiterii deciziei privind plata despăgubirilor.
La data de 21 septembrie 2010, pârâta a formulat o nouă întâmpinare, raportată la precizarea acţiunii, invocând excepţia tardivităţii precizării de acţiune, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei Centrale cu privire la emiterea deciziei privind plata despăgubirilor, respectiv emiterea titlurilor de plată și excepţia prematurităţii solicitării emiterii titlului de plată.
Referitor la excepţia tardivităţii precizării acţiunii, pârâta a susținut că reclamantul şi-a precizat acţiunea după prima zi de înfăţişare, cu nerespectarea dispoziţiilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât reclamantul este decăzut din dreptul de a-şi mai modifica sau preciza acţiunea, potrivit art. 103 C. proc. civ.
Raportat la precizarea la acţiune formulată, pârâta a arătat că, din cuprinsul acesteia, se înţelege că reclamantul solicită şi emiterea titlului de plată, iar cu privire la acest capăt de cerere, Comisia Centrală nu are calitate procesuală pasivă, întrucât Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor este cea care emite titlurile de plată şi acordă plata în numerar a despăgubirilor stabilite prin titlurile de despăgubire emise de Comisia Centrală.
Referitor la excepţia prematurităţii solicitării emiterii titlului de plată, pârâta a susţinut că, potrivit legislaţiei incidente în materie, acesta se emite după emiterea de către Comisie a titlului de despăgubire, iar potrivit art. III. din O.U.G. nr. 62/2010, pe o perioadă de 2 ani de la data întrării în vigoare a ordonanţei, se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute în Titlul VII „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate mod abuziv” din Legea nr. 247/2005.
Prin încheierea de ședință din data de 22 octombrie 2010, relativ la capetele de cerere formulate prin acţiune, aşa cum a fost ulterior precizată, instanța a pus în discuţie necesitatea precizării acestora, astfel încât să fie determinat obiectul acţiunii.
Prin precizarea de acţiune din data de 17 noiembrie 2010, reclamantul a arătat că solicită obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor să transmită evaluatorului şi să efectueze în termen de 30 de zile de la pronunţarea hotărârii raportul de evaluare în dosarul nr. 22735/CC, pentru imobilul imposibil de restituit în natură, situat în Craiova.
3. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentința nr. 527 din 19 noiembrie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul P.A.N. în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, a obligat pârâta să transmită evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnată dosarul aferent Dispoziţiei nr. 8002 din 22 aprilie 2005 a Primarului Municipiului Craiova, în vederea întocmirii raportului de evaluare, a respins capătul de cerere privind stabilirea unui termen pentru efectuarea raportului de evaluare și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 2.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esență, următoarele:
Relativ la excepţia tardivităţii precizării acţiunii, Curtea a constatat că precizarea iniţială a acţiunii s-a depus de către reclamant prin apărător la termenul din data de 2 iulie 2010, al doilea termen de judecată acordat în cauză, în condiţiile în care, la primul termen de judecată, reclamantul prin apărător a solicitat amânarea cauzei în vederea precizării cererii iniţiale, potrivit art. 132 alin. (1) C. proc. civ.
La primul termen de judecată din data de 4 iunie 2010, instanța a încuviinţat cererea reclamantului, având în vedere şi faptul că în cauză se impunea precizarea acţiunii, întrucât, în argumentarea cererii iniţiale, se pleca de la premisa că în cauză a fost întocmit raportul de evaluare în procedura administrativă, fapt infirmat de susţinerile pârâtei din întâmpinare şi de probele administrate în cauză până la acel moment, respectiv dosarul nr. 22735/CC al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, din care rezulta că în procedura administrativă nu s-a parcurs decât etapa transmiterii şi înregistrării dosarului şi etapa analizei legalităţii respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat.
Ce-a de-a doua precizare a acţiunii formulată în cauză, a observat prima instanță, nu a reprezentat decât o lămurire a obiectului acesteia aşa cum fusese precizat iniţial, iar prin aceasta, reclamantul şi-a restrâns obiectul cererii numai la un capăt de cerere formulat prin acţiunea introductivă aşa cum fusese precizată iniţial, astfel că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 132 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., cererea nesocotindu-se modificată.
În acest context, a reținut judecătorul fondului, este evident că apărările pârâtei privind lipsa calităţii sale procesuale pasive relativ la capătul de cerere privind emiterea titlului de plată şi prematuritatea acestui capăt de cerere sunt rămase fără obiect.
Cu privire la fondul cauzei, Curtea a reţinut situația de fapt potrivit căreia reclamantul a solicitat ca, în baza Legii nr. 10/2001, să i se acorde măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Craiova, iar prin Dispoziţia nr. 8002 din 22 aprilie 2005, Primarul Municipiului Craiova a dispus acordarea de măsuri reparatorii sub formă de titluri de valoare nominală pentru imobilul notificat, către reclamant, dosarul fiind transmis către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi înregistrat la data de 21 iulie 2006 sub nr. 22735/CC.
Instanța de fond a constatat că reclamantul a început procedura de recuperare a bunului său ori a contravalorii acestuia prin formularea unei notificări în anul 2001 (94/N/2001), autoritatea locală cu competenţe în materia stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv pronunţându-se la data de 22 aprilie 2005.
Ulterior, dosarul întocmit în vederea acordării despăgubirilor a fost transmis către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la data de 21 iulie 2006 pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, potrivit dispoziţiilor titlului VII din Legea nr. 247/2005, obligaţie ce nu a fost adusă la îndeplinire până la acest moment de pârâta Comisia Centrală.
Având în vedere această situaţie de fapt, Curtea a făcut aplicarea art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, apreciind că exigenţa respectării termenului rezonabil se referă şi la durata procedurilor administrative şi, pe cale de consecinţă, a reţinut culpa autorităţilor administrative române în procedura de punere în executare a legilor cu caracter reparatoriu, aplicabile în cauza dedusă judecăţii, având în vedere depăşirea unui termen de 10 ani de la data formulării cererii de acordare a măsurilor reparatorii.
Instanţa de fond a mai apreciat că instituţia pârâtă a încălcat şi prevederile cuprinse în Protocolul Adiţional nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, întrucât, prin neîndeplinirea obligaţiei de a emite titlurile de despăgubire, a adus atingere noţiunii de bun, iar absenţa totală a despăgubirilor a produs reclamantului o sarcină excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor lor.
Capătul de cerere prin care se solicită fixarea unui termen pentru transmiterea către evaluator şi efectuarea raportului de evaluare în dosarul nr. 22735/CC a fost apreciat de către instanța de fond ca fiind neîntemeiat, deoarece procedura stabilită de Legea nr. 247/2005 şi Normele de aplicare ale acesteia aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, cu modificările ulterioare, pentru acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv şi care nu pot fi restituite în natură, este o procedură complexă, cuprinzând mai multe etape distincte, în care sunt implicate mai multe entităţi, astfel încât, în mod obiectiv, cererea nu poate fi soluţionată în termenul prevăzut de art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004.
Drept urmare, termenul de efectuare al evaluării nu depinde numai de pârâtă, ci şi de evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată şi chiar de reclamant, care este în drept să conteste evaluarea făcută, formulând obiecţiuni la raportul de evaluare.
Potrivit art. 274 C. proc. civ., Curtea a obligat pârâta la cheltuieli de judecată către reclamant, reprezentând onorariu avocat, înlăturând apărarea întemeiată pe dispoziţiile art. 275 C. proc. civ., deoarece, din prezentarea întâmpinărilor formulate în cauză, a rezultat cu claritate că pârâta nu a recunoscut pretenţiile reclamantului în sensul dispoziţiei legale invocate.
4. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva hotărârii pronunțate de Curtea de apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 și ale art. 3041 C. proc. civ.
Printr-o primă critică din recurs, recurenta-pârâtă redă succesiunea termenelor de judecată acordate în cauză și susţine că instanţa de fond în mod greşit a respins excepția tardivității precizării acțiunii, având în vedere că cererea de precizare a acțiunii a fost depusă de reclamant după prima zi de înfățișare, fiind încălcate, astfel, dispozițiile art. 103, art. 132 alin. (1) și art. 134 C. proc. civ.
Printr-o a doua critică din recurs, recurenta-pârâtă critică soluţia pronunţată de Curtea de apel pe fondul cauzei, susţinând următoarele:
Emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire se poate face numai după parcurgerea procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, urmând ca dosarul să fie soluţionat conform celor stabilite prin Decizia Comisiei nr. 2815 din 16 septembrie 2008, în ordinea de înregistrare a dosarelor, ce are ca raţiune asigurarea unei proceduri unice şi corecte pentru toate persoanele aflate în situaţii similare.
Recurenta-pârâtă expune un rezumat al etapelor derulate în procedura administrativă de stabilire a despăgubirilor în dosarul nr. 22735/CC și susține că instanţa de fond, în mod greşit, a reţinut că, în speţă, au fost încălcate dispoziţiile privind respectarea unui termen rezonabil de soluţionare a cauzei, dispunând obligarea sa la transmiterea dosarului către evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare, fără a ţine cont de aspectele obiective şi procedura complexă privind soluţionarea dosarului de despăgubire al reclamantului.
Astfel, precizează recurenta, în cauza supusă judecăţii etapa transmiterii şi înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce priveşte dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantului, în sensul că dosarul aferent dispoziţiei nr. 8002 din 22 aprilie 2005 a fost transmis de Primăria Municipiului Craiova, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 22735/CC. Totodată, dosarul a fost analizat în privinţa legalităţii respingerii cererii de restituire în natură a imobilului, iar etapa evaluării este condiţionată de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor.
În ceea ce priveşte obligarea autorității pârâte la plata cheltuielilor de judecată, recurenta a arătat că nu poate fi obligată să plătească, în nume propriu, cheltuielile de judecată, pentru că nu are un buget prevăzut în acest scop.
Pe de altă parte, recurenta a invocat prevederile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., solicitând micşorarea cuantumului cheltuielilor de judecată.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza în raport de actele şi lucrările dosarului, de criticile formulate de recurentă, precum şi de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Cu privire la excepția tardivității precizării acțiunii
Verificând conținutul încheierilor de ședință din dosarul de fond și analizând motivele pentru care prima instanță a dispus amânarea judecării cauzei, Înalta Curte reține că instanța de fond a aplicat în mod corect dispozițiile art. 132 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora ”la prima zi de înfățișare instanța va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii, precum și pentru a propune noi dovezi.”
Astfel, la primul termen de judecată din data de 04 iunie 2010, Curtea a admis cererea de amânare a judecării cauzei formulată de reclamant, pentru a depune înscrisuri doveditoare privind finalizarea procedurii de evaluare a imobilului notificat.
La data de 09 iunie 2010, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, întâmpinare, din conținutul căreia a rezultat împrejurarea că etapa evaluării imobilului nu a fost parcursă.
La al doilea termen de judecată din data de 02 iulie 2010, reclamantul a învederat că raportul de evaluare nu a fost efectuat și a depus la dosar în ședință publică precizare la acțiune, prin care a solicitat obligarea pârâtei la transmiterea dosarului către evaluator, iar instanța a acordat un nou termen de judecată în vederea comunicării către pârâtă a cererii modificate.
Prin precizarea de acţiune depusă la dosar la data de 17 noiembrie 2010, reclamantul a arătat că solicită obligarea pârâtei să transmită dosarul evaluatorului şi să efectueze în termen de 30 de zile de la pronunţarea hotărârii raportul de evaluare în dosarul nr. 22735/CC, pentru imobilul imposibil de restituit în natură, iar la termenul de judecată din data de 19 noiembrie 2010, Curtea a luat act de precizările formulate și a reținut cauza spre soluționare.
În acest context, Înalta Curte apreciază că instanța de fond a reținut în mod justificat că prima precizare la acțiune s-a impus în raport de apărările formulate de autoritatea pârâtă, iar cea de-a doua precizare la acțiune a reprezentat o restrângere a obiectului cererii, devenind incidente dispozițiile art. 132 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.
Cu privire la încălcarea principiului termenului rezonabil
Înalta Curte constată că cea mai mare parte a motivării căii de atac exercitate în cauză nu cuprinde critici propriu-zise la adresa soluţiei pronunţate de prima instanţă, ci reia apărările de la fond privind complexitatea procedurii reglementare de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 şi inexistenţa unei culpe a autorităţii în derularea acesteia.
Înalta Curte reține că reclamantul a început procedura de recuperare a bunului său ori a contravalorii acestuia prin formularea unei notificări în anul 2001, iar dosarul cu dispoziţia de acordare a despăgubirilor, împreună cu documentaţia aferentă, a fost înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale la data de 21 iulie 2006 sub nr. 22735/CC, nefiind finalizată etapa evaluării.
Intervalul mare de timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparaţiilor pentru imobilul preluat abuziv conferă consistenţă concluziei instanţei de fond, în sensul încălcării principiului soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Cu referire concretă la criticile formulate în recurs, Înalta Curte reţine că instanţa de fond, în mod întemeiat, a reţinut că, prin conduita manifestată în soluţionarea dosarului de despăgubire, autoritatea pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a încălcat principiul termenului rezonabil consacrat de art. 6 par.1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, a cărui incidenţă nu este înlăturată de împrejurarea că învestirea Comisiei Centrale şi desemnarea evaluatorului se fac potrivit procedurii speciale reglementate de Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Nici faptul că legea specială nu prevede un termen pentru soluţionarea dosarelor nu conferă suport susţinerilor autorităţii publice recurente, pentru că, în temeiul art. 20 din Constituţia României, normele naţionale cuprinse în legislaţia primară şi secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor nu pot fi interpretate şi aplicate într-un sens care să contravină principiului soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat de art. 6 par.1 din Convenţie, ca o garanţie a dreptului la un proces echitabil, aplicabil nu numai în procedura judiciară propriu-zisă, ci şi în cadrul procedurilor administrative ori în etapa executării hotărârilor definitive.
Soluţionarea cauzelor în mod imparţial, echitabil şi într-un termen rezonabil constituie şi element al dreptului la o bună administraţie, drept fundamental al cetăţeanului Uniunii Europene consacrat în art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene şi care reprezintă un reper în orientarea conduitei administrative a autorităţilor publice ale statelor membre, acesta fiind un argument în plus în sensul netemeiniciei criticilor aduse hotărârii recurate.
Complexitatea procedurii administrative prevăzute în Titlul VII al Legii nr. 247/2005, care, într-adevăr, nu poate fi parcursă în termenul general de 30 de zile reglementat în art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, poate constitui un criteriu de apreciere a respectării termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite arbitrare ori a pasivităţii autorităţii publice. În egală măsură, normelor administrative emise de autoritatea competentă în vederea organizării propriei activităţi de executare a legii şi stabilirii ordinii soluţionării dosarelor nu li se pot conferi efecte juridice, în sensul justificării încălcării principiului termenului rezonabil şi a celorlalte garanţii ale bunei administrări.
Deşi argumentele recurentei privind complexitatea procedurilor reglementate de Legea nr. 247/2005 care cuprind mai multe etape, în care sunt antrenate mai multe entităţi (organe învestite cu soluţionarea notificării, evaluatorii) sunt corecte, acestea nu reprezintă un motiv legal pentru depăşirea termenului rezonabil de rezolvare a situaţiei litigioase a intimaților.
Aşa cum rezultă din cele expuse anterior, ceea ce a sancţionat instanţa de fond, prin hotărârea pronunţată, a fost încălcarea termenului rezonabil în derularea procedurii administrative şi prelungirea stării de incertitudine juridică asupra măsurilor reparatorii, durata excesivă a procedurii (aproximativ 10 ani) aducând atingere atât dreptului la un proces echitabil prevăzut în art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, cât şi dreptului de proprietate ocrotit în Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie.
La pronunţarea prezentei decizii, Curtea are în vedere jurisprudenţa sa anterioară şi unitară în materie reprezentată, spre exemplu, de următoarele decizii publicate: decizia nr. 1655 din 20 martie 2007 şi decizia nr. 3207 din 22 iunie 2007 (publicate în Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Jurisprudenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal pe anul 2007 – Semestrul I, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2007); decizia nr. 4503 din 21 noiembrie 2007 (publicată în Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Jurisprudenţa Secţiei de contencios administrativ şi fiscal pe anul 2007 – Semestrul II, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2008); deciziile nr. 3857 şi nr. 3870 din 4 noiembrie 2008 (publicate în Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Jurisprudenţa Secţiei de contencios administrativ şi fiscal pe anul 2008 – Semestrul II, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2009); decizia nr. 1079 din 26 februarie 2009 şi decizia nr. 4843 din 4 noiembrie 2009, (publicate în Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Jurisprudenţa Secţiei de contencios administrativ şi fiscal pe anul 2009, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2011).
Cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată
Înalta Curte reține faptul că, în mod corect, instanţa de primă jurisdicţie a constatat că pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de lege, motiv pentru care a dispus obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
În condiţiile în care obiectul cererii de chemare în judecată constă în obligarea pârâtei la transmiterea către evaluator a dosarului aferent Dispoziţiei nr. 8002 din 22 aprilie 2005 a Primarului Municipiului Craiova, în vederea întocmirii raportului de evaluare, care nu a fost efectuat nici până la această dată, iar autoritatea pârâtă a încercat să argumenteze că nu a refuzat nejustificat să soluţioneze cererea reclamantului, nu se poate vorbi despre o recunoaştere clară, necondiţionată şi neechivocă a „pretenţiilor” reclamantului în sensul art. 275 C. proc. civ., astfel că instanţa de fond a făcut corect aplicarea art. 274 alin. (1) din acelaşi cod.
În raport cu valoarea litigiului și cu demersurile procedurale efectuate în scopul recunoaşterii dreptului subiectiv al reclamantului și, mai mult decât atât, față de împrejurarea că autoritatea pârâtă a exercitat şi recurs împotriva sentinţei instanţei de fond, Înalta Curte constată că nu se impune aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ., în sensul reducerii cheltuielilor de judecată în cuantum de 2000 de lei, la care a fost obligată instituția pârâtă în etapa procesuală a judecării fondului.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentinţa recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispoziţiilor art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat în prezenta cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 527 din 19 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 45/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 48/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
