ICCJ. Decizia nr. 4908/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4908/2011
Dosar nr. 281/43/2010
Şedinţa publică de la 25 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Instanţa de fond
1. Acţiunea reclamantului
Prin acţiunea formulată, reclamantul S.Ş. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României şi cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, anularea H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de calculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzută la art. 1 lit. c) – h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum şi suspendarea executării H.G. nr. 737/2010, în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004.
În motivarea cererii s-a arătat că prin H.G. nr. 737/2010 s-a aprobat metodologia de punere în aplicare a prevederilor Legii nr. 113/2010, prin care s-a dispus anularea pensiei de serviciu a reclamantului, stabilită prin Decizia de pensionare din 31 august 2010.
Reclamantul a arătat că această hotărâre de Guvern este nelegală, întrucât contravine atât prevederilor art. 15 din Constituţia României, cât şi prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
S-a mai arătat că H.G. nr. 737/2010 este o normă retroactivă, în condiţiile în care afectează drepturile patrimoniale stabilite anterior intrării sale în vigoare; că norma juridică nouă nu afectează pensia pentru lunile scurse anterior intrării sale în vigoare, urmând să afecteze pensia începând cu luna septembrie 2010, însă acest fapt nu se datorează împrejurării că legea nu are caracter retroactiv, ci a însăşi naturii obligaţiei pe care şi-a asumat-o prin art. 68 din Legea nr. 567/2004.
În motivarea acţiunii s-a mai arătat că pensia specială este o prestaţie periodică, lunară, pe care statul s-a angajat să o plătească foştilor angajaţi în serviciile auxiliare în justiţie, nu o sumă stabilită lunar prin acte normative diferite, iar obligaţia statului este unică, cu executare periodică, nu o sumă de obligaţii care pot fi modificate de la lună la lună. Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 567/2004 persoanele pensionate au dreptul de a primi lunar o indemnizaţie de 80% din salariul avut, iar o normă care intervine ulterior şi modifică acest cuantum este, în mod inevitabil, o normă care se aplică retroactiv, modificând o valoare care era deja stabilită.
Au fost dezvoltate argumentele pentru care H.G. nr. 737/2010 contravine atât art. 15 din Constituţia României, cât şi prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
2. Apărările pârâtului
Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile faţă de Guvernul României, invocându-se prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Apoi, s-a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, care, în raport de prevederile art. 52 din Constituţia României şi de cele ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, nu a făcut dovada drepturilor existente, prevăzute de lege şi care să fi fost vătămate prin actul contestat, după cum nu a făcut nici dovada legăturii de cauzalitate dintre actul administrativ contestat şi vătămarea invocată.
S-a ridicat şi excepţia lipsei de interes a reclamantei, având în vedere faptul că actul administrativ a fost executat material şi a intrat în circuitul civil, astfel încât cererea nu asigura reclamantei un folos practic.
Cu privire la petitul de suspendare a executării H.G. nr. 737/2010, pârâtul a arătat că reclamanta nici nu a menţionat şi, cu atât mai mult, nici nu a făcut dovada vreunui caz bine justificat sau a pagubei iminente în legătură cu persoana sa (astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t) din Legea nr. 554/2004), care să determine convingerea instanţei în sensul că este mai oportună suspendarea executării actului, decât aplicarea acestuia.
În privinţa anulării a H.G. nr. 737/2010, pârâtul a arătat că hotărârea contestată a fost adoptată de Executiv, iar la elaborarea actului au fost respectate dispoziţiile legale.
Astfel, în executarea dispoziţiilor legale, Guvernul a fost abilitat să aprobe prin hotărâre, în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a Legii nr. 119/2010, metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1.
Reclamantul a depus la dosar o precizare a cererii, arătând că îşi întemeiază pretenţiile pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004, iar Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a formulat un punct de vedere în cauză.
3. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 15 din 14 ianuarie 2011, Curtea de Apel Târgu Mureş – secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, invocată de pârât prin întâmpinare şi a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamantul S.Ş., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României şi cu Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarele:
Obiectul prezentei cauze este reprezentat de suspendarea şi anularea unui act administrativ cu caracter normativ, respectiv H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute de art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010.
Faţă de obiectul cauzei, devin incidente prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare şi implicit ale art. 7 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora persoana care se consideră vătămată prin actul administrativ trebuie să se adreseze în prealabil, în termenele şi condiţiile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, autorităţii care a emis actul.
Instanţa de fond a reţinut că partea reclamantă este obligată să facă dovada îndeplinirii procedurii administrative prealabile şi potrivit art. 12 din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, să depună la dosarul cauzei copia plângerii prealabile privind actul administrativ contestat, având înscrisă data introducerii şi numărul de înregistrare la autoritatea pârâtă, însă reclamanta nu a reuşit să facă dovada formulării plângerii prealabile.
S-a mai reţinut în considerentele sentinţei atacate că nici suspendarea actului administrativ în condiţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu se poate face decât după sesizarea, în condiţiile art. 7 din lege, a autorităţii emitente a actului, astfel că, instanţa a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, excepţie invocată de pârât prin întâmpinare şi a respins cererea de chemare în judecată, ca inadmisibilă, apreciindu-se că, faţă de soluţia dată excepţiei inadmisibilităţii, analiza celorlalte excepţii şi a fondului cauzei este inutilă.
II. Instanţa de recurs
1. Criticile reclamantului
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul S.Ş., care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că prin H.G. nr. 737/2010 s-a aprobat metodologia de punere în aplicare a prevederilor Legii nr. 113/2010, prin care s-a dispus anularea pensiei de serviciu a recurentei, stabilită prin Decizia de pensionare.
A susţinut recurenta că H.G. nr. 737/2010 este nelegală, deoarece contravine art. 15 din Constituţia României şi art. 1 din Protocolul I Anexa Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, întrucât afectează drepturi patrimoniale stabilite anterior intrării sale în vigoare, având caracter retroactiv, respectiv indemnizaţia de 80% din salariul avut de persoanele pensionate în baza Legii nr. 567/2003, aspecte condamnate în deciziile Curţii Constituţionale nr. 57 din 26 ianuarie 2006 şi nr. 120 din 15 februarie 2007.
Recurentul a susţinut că respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a Legii nr. 113 din 2010 prin decizia nr. 873/2010 a Curţii Constituţionale nu poate conduce la altă concluzie, deoarece potrivit art. 247 din Constituţie numai deciziile prin care se constată neconstituţionalitatea unei legi produc efecte în plan juridic.
S-a învederat că raportarea la sistemul contribuţiilor, în cazul pensiilor speciale, este complet eronată, H.G. nr. 737/2010 încălcând şi dispoziţiile art. 68 din Legea nr. 567/2004, dar şi art. 1 din Protocolul nr. 1 Anexa C.E.D.O., care se aplică cu prioritate, conform art. 20 alin. (2) din Constituţie, în realitate privarea de proprietate discriminatorie şi lipsită de proporţionalitate dispusă prin acest act normativ aplicându-se numai persoanelor care au făcut parte din aparatul auxiliar al justiţiei.
A mai arătat recurenta că acţiunea în contencios administrativ reprezintă o contestare serioasă a legalităţii actului administrativ a cărui suspendare a solicitat-o, criticile formulate sunt pertinente şi de natură a pune sub semnul întrebării legalitatea şi temeinicia actului atacat, paguba iminentă fiind de netăgăduit, întrucât punerea în executare a H.G. nr. 737/2010 implică o reducere de peste 60% a pensiei recurentei, care constituie unicul său mijloc de subzistenţă, solicitându-se admiterea recursului aşa cum a fost declarat.
Recurentul a anexat la dosar un înscris, intitulat ,,cerere de efectuare a procedurii prealabile,, datat 08 februarie 2011, fără dovadă de înregistrare de la autoritatea emitentă.
2. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând sentinţa criticată prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente, ţinând cont de actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că nu este afectată legalitatea şi temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare:
Acţiunea reclamantului formulată în contradictoriu cu Guvernul României viza atât anularea, cât şi suspendarea executării H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010, privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în M.O. partea I nr. 528 din 29 iulie 2010. Prin sentinţa nr. 166 din 3 decembrie 2010 Curtea de Apel Târgu Mureş a respins în întregime acţiunea ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile administrative prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Toate criticile formulate de recurentul - reclamant vizează fondul cauzei, nefăcându-se dovada îndeplinirii procedurii prealabile administrative, reglementată de art. 7 din Legea contenciosului administrativ ca o condiţie de admisibilitate a acţiunii formulate în temeiul acestui act normativ, prevăzută şi de art. 12 din Legea nr. 554/2004, dar şi de art. 109 alin. (2) C. proc. civ.
Plângerea prealabilă anexată cererii de recurs (f.7-10 dosar) nu poate fi luată în considerare având în vedere că recurenta-reclamantă nu a dovedit că această cerere a fost înregistrată la Guvernul României, anterior formulării cererii de chemare în judecată, astfel cum se impune prin dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.
3. Soluţia instanţei de recurs
Constatând că sentinţa atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., prima instanţă soluţionând corect şi cu prioritate excepţia inadmisibilităţii acţiunii formulate de pârâtul Guvernul României, conform art. 137 C. proc. civ., în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul reclamantei, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.Ş. împotriva sentinţei nr. 15 din 14 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş – secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4906/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4913/2011. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
