ICCJ. Decizia nr. 4841/2011. Anulare decizie director APIA. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4841/2011
Dosar nr. 813/45/2009
Şedinţa publică de la 20 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, reclamantul B.P., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi A.P.I.A., a solicitat anularea deciziei DIN 24 aprilie 2009 a Directorului General A.P.I.A., anularea ordinului din 28 mai 2009 emis de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi obligarea pârâţilor la emiterea deciziilor necesare în vederea înregistrării în cartea de muncă a evoluţiei situaţiei sale juridice, precum şi obligarea acestor pârâte la plata drepturilor salariale reprezentând diferenţa de 50% din salariul de bază neacordată.
Ulterior, reclamantul B.P. şi-a modificat acţiunea în sensul că a solicitat doar obligarea pârâtelor la plata diferenţei de 50% din majorarea salarială neacordată în perioada 15 august 2009-8 decembrie 2009, arătând că majorarea de 50% nu i-a mai fost acordată începând cu 15 august 2009, iar după contestarea acestei măsuri, a fost emis ordinul din 9 decembrie 2009 prin care s-a recunoscut că are dreptul la o majorare a salariului de bază de 75%, primind de la acea dată indemnizaţia corespunzătoare.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii arătând că ordinul contestat a fost emis în baza O.U.G. nr. 37/2009.
Pârâta A.P.I.A., prin întâmpinare, a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive întrucât actul administrativ a cărui anulare o solicită reclamantul a fost emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.
Prin sentinţa nr. 7 din 10 ianuarie 2011, Curtea de Apel Iaşi a respins excepţia lipsei procedurii prealabile şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi A.P.I.A. şi a admis acţiunea aşa cum a fost modificată de reclamantul B.P., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi A.P.I.A., obligând pârâţii la plata către reclamant a diferenţei de 50% din majorarea salarială neacordată în perioada 15 august 2009-8 decembrie 2009.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în esenţă că excepţia inadmisibilităţii este nefondată, întrucât, în cauză a fost parcursă, procedura prealabilă.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâţilor, prima instanţă a apreciat că şi aceasta este nefondată, având în vedere că Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale are calitatea de angajator a reclamantului, fiind emitentul ordinelor de numire a sa în funcţie publică, iar pârâta A.P.I.A. are calitatea de ordonator secundar de credite, prin intermediul acesteia reclamantul îşi încasează efectiv drepturile salariale cuvenite.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a considerat că angajatorul a aplicat greşit dispoziţiile legale privind majorarea salarială cu 25%, reclamantul fiind îndreptăţit la 75%, întrucât nu era nou angajat în sistem ci trecea de la funcţia de şef serviciu inspecţii, pe care o ocupase anterior, la cea de director coordonator adjunct, fiind incidente astfel dispoziţiile art. 4 alin. (2) din H.G. nr. 606/2009 şi nu ale art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 606/2009.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că prin ordinul din 9 decembrie 2009 a fost recunoscut dreptul reclamantului la o majorare a salariului de bază de 75%, însă aceasta i-a fost acordată începând doar cu data de 9 decembrie 2009, perioada pentru care reclamantul nu a primit diferenţa de 50% din majorarea salarială fiind 15 august 2009-8 decembrie 2009.
Concluzionând, instanţa de fond a constatat că nu pot fi primite susţinerile pârâtei privind acordul reclamantului, prin semnarea contractului de management, cu o majorare de doar 25% din salariu, întrucât drepturile de natură salariale nu pot face obiectul unei renunţări, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 37 şi art. 38 C. muncii.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi A.P.I.A., invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea recursului, A.P.I.A. a adus, în esenţă, următoarele critici sentinţei recurate:
- în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, întrucât nu există identitate între persoana sa şi cel obligat în raportul juridic dedus judecăţii dat fiind faptul că drepturile salariale ale intimatului-reclamant au fost stabilite prin ordin al ministrului Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi prin contractul de management încheiat cu acelaşi minister, în calitate de angajator.
Se menţionează că plata drepturilor salariale ale angajaţilor centrelor judeţene, nu s-a mai efectuat prin intermediul său începând cu data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 89/2007, astfel că acţiunea a fost introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
- pe fondul cauzei se menţionează, în esenţă, că sentinţa pronunţată este nelegală, întrucât nu s-a avut în vedere că drepturile salariale acordate intimatului-reclamant au fost stabilite de comun acord cu angajatorul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, fiind emise ordine în acest sens şi fiind încheiat contractul de management de intimatul-reclamant cu ordonatorul principal de credite, care nu au fost anulate. De la data reintegrării în funcţia publică de director executiv al A.P.I.A., Centrul Judeţean Vaslui, prin ordinul din 9 decembrie 2009, intimatului-reclamant i s-au acordat majorări de salariu în procent de 75%, astfel că cererea sa este neîntemeiată.
Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale prin recursul formulat aduce, în esenţă, următoarele critici sentinţei atacate:
- în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive pentru primul capăt de cerere întrucât actul administrativ a cărui anulare s-a solicitat de reclamant, respectiv decizia de eliberare din funcţia de director executiv al Centrului Judeţean A.P.I.A. Vaslui din 24 aprilie 2009 a fost emisă de directorul general A.P.I.A. şi nu de minister, astfel că pronunţarea unei hotărâri în contradictoriu cu M.A.D.R. ar fi lipsită de finalitate.
Mai mult, prin modificarea acţiunii, reclamantul a înţeles să solicite obligarea la diferenţa drepturilor salariale ce urmează a-i fi plătite de către A.P.I.A., instituţie publică cu personalitate juridică şi buget propriu conform H.G. nr. 751/2010 şi nu de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, astfel că este întemeiată excepţia invocată.
- în ceea ce priveşte soluţia pe fondul cauzei, se susţine că aceasta este greşită, întrucât reclamantul şi-a desfăşurat activitatea în baza unui contract de management însuşit şi asumat prin semnare, având posibilitatea de a refuza semnarea acestuia, astfel că după data de 15 august 2009 nu mai putea beneficia de majorarea de salariu de 75%.
Intimatului-reclamant nu-i sunt aplicabile dispoziţiile art. 4 alin. (2) din H.G. nr. 606/2009 întrucât aceste reglementări vizează personalul aflat în funcţie, însă reclamantul nu era încadrat în funcţia de director coordonator, mai mult acesta a ocupat funcţia în baza unui concurs, în consecinţă pe un nou post, astfel că se impunea respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocată de recurenţii Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi A.P.I.A., motivat de faptul că recurenţii au calitate procesuală pasivă, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale fiind instituţia care l-a numit în funcţie şi i-a stabilit greşit salariul, iar activitatea a desfăşurat-o la Centrul judeţean A.P.I.A. Vaslui, care i-a şi plătit drepturile salariale ca ordonator secundar de credite.
Pe fondul cauzei, apreciază sentinţa recurată ca fiind legală şi temeinică, susţinând că era îndreptăţit să beneficieze de sporul de 75% din salariul de bază, întrucât situaţia sa nu a suferit vreo modificare faţă de data de 15 august 2009, când i s-a recunoscut un spor de doar 25% din salariul de bază pentru efectuarea de activităţi vizând gestionarea dosarelor privind fonduri europene.
3. Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte, analizând excepţiile invocate de recurenţii-pârâţi referitoare la lipsa calităţii procesuale pasive, apreciază că acestea sunt nefondate.
Necontestat este faptul că ordinul de numire în funcţie în ceea ce-l priveşte pe intimatul-reclamant a fost emis de ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale, acesta fiind şi parte în contractul de management din 15 august 2009.
De asemenea, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale are calitatea de ordonator principal de credite, iar A.P.I.A. calitatea de ordonator secundar de credite, fiind şi instituţia care a plătit drepturile salariale intimatului-reclamant.
În consecinţă, cele două autorităţi pârâte sunt implicate în raportul juridic dedus judecăţii, fiind identificate şi cu persoana despre care se susţine că îi revin obligaţii potrivit acestui raport, astfel că sunt neîntemeiate excepţiile invocate, fiind corecte argumentele instanţei de fond referitoare la respingerea acestora.
Înalta Curte, analizând recursurile în raport de criticile formulate cu referire la fondul cauzei, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente, apreciază că acestea sunt fondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă prezentată anterior, intimatul-reclamant a fost numit, urmare a unui concurs, prin ordinul din 28 mai 2009 în funcţia de director coordonator în cadrul Centrului Judeţean A.P.I.A. Vaslui şi a încheiat contractul de management cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale din 15 august 2009 pentru o perioadă de 1 an în vederea exercitării acestei funcţii, semnând acest contract şi asumându-şi prevederile acestuia referitoare la drepturi şi obligaţii, inclusiv în ceea ce priveşte drepturile salariale aferente funcţiei în care a fost numit, menţionate în art. 4 lit. a) din contract.
Prin urmare, salarizarea i-a fost stabilită conform noii funcţii, iar în condiţiile în care acesta aprecia că este necorespunzătoare avea posibilitatea de a refuza încheierea contractului de management.
Cât timp actele în baza cărora a intervenit numirea intimatului-reclamant în funcţie şi cele în baza cărora aceasta s-a exercitat, prin care s-a stabilit şi salarizarea corespunzătoare funcţiei, nu au fost anulate sau revocate, acestea produc efecte juridice inclusiv în planul salarizării intimatului-reclamant, astfel că sunt eronate aprecierile instanţei de fond referitoare la greşita stabilire a salariului.
Mai mult, în mod greşit, prima instanţă a reţinut că intimatul-reclamant este îndreptăţit la plata diferenţei de 50% din majorarea salarială neacordată în perioada 15 august 2009-8 decembrie 2009, în raport de prevederile art. 4 alin. (2) din H.G. nr. 6/2009, întrucât aceste dispoziţii nu sunt incidente în speţa de faţă, deoarece vizează personalul aflat în funcţie, or, intimatul-reclamant nu intră în această categorie, fiind numit într-o funcţie nouă, pe un post nou,prin concurs, respectiv de director coordonator al Centrului Judeţean de A.P.I.A. Vaslui.
Faţă de cele expuse, Înalta Curte reţine că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, va admite recursul, va modifica sentinţa recurată, în sensul că va respinge acţiunea reclamantului ca neîntemeiată, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate referitoare la soluţia instanţei de fond asupra excepţiilor invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi de A.P.I.A. împotriva sentinţei nr. 7 din 10 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa recurată, în sensul că respinge acţiunea ca neîntemeiată.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5299/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5304/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
