ICCJ. Decizia nr. 4836/2011. Contencios. Controlul averilor (Legea nr.115/1996 ). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4836/2011
Dosar nr. 186/64/2009
Şedinţa publică de la 19 octombrie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Sesizarea Parchetului Naţional Anticorupţie
În luna ianuarie 2003 Parchetul Naţional Anticorupţie, Serviciul Anticorupţie Braşov a sesizat Comisia de Control a Averilor constituită la nivelul Curţii de Apel Braşov cu solicitarea de a declanşa din oficiu procedura de control a averii fostului administrator al SC R. SA Braşov, societate la care Consiliul Judeţean Braşov era unic acţionar, întrucât numitul V.D., fost administrator al societăţii, nu şi-a depus declaraţia de avere nici la investirea şi nici la eliberarea din funcţie, fiind incidente dispoziţiile art. 6 alin. (4) în Legea nr. 15/1996, împrejurări rezultate din adresa societăţii din 13 ianuarie 2003.
Pe parcursul soluţionării cauzei care s-a prelungit în timp, a fost adoptată Legea nr. 244/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, care conţine noi dispoziţii cu privire la competenţa instanţelor de judecată în procedura de control a averii demnitarilor, magistraţilor şi altor persoane cu funcţii de conducere şi control, diferite de cele stabilite din Legea nr. 115/1996, acţiunea fiind continuată de Agenţia Naţională de Integritate.
2. Ordonanţa din 9 mai 2003 a Comisiei de Cercetare a Averilor
În temeiul art. 14 din Legea nr. 15/1996 Comisia de Cercetare a Averilor constituită pe lângă Curtea de Apel Braşov a constatat provenienţa licită a bunurilor dobândite de cercetaţii V.D., fost administrator al SC R. SA Braşov şi soţia sa V.M.D., după ce a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a cercetatului, dispunând clasarea cauzei.
Pentru a pronunţa această soluţie, Comisia a considerat că veniturile cercetaţilor, în care au fost incluse împrumuturi de 133.000 dolari contactate în perioada cercetată, justificau dobândirea bunurilor, precum şi cheltuielile efectuate de cercetaţi în aceeaşi perioadă,soluţia fiind pronunţată cu opinie separată.
3. Decizia nr. 4076 din 17 mai 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Prin această hotărâre s-a admis recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov declarat împotriva ordonanţei Comisiei de Cercetare a Averilor, care a fost casată, cauza fiind trimisă spre rejudecare Comisiei pentru Verificarea Averilor, pentru stabilirea destinaţiei împrumuturilor contactate de cercetaţi, a posibilităţilor financiare ale împrumutătorilor şi pentru a se evalua, în funcţie de paritatea RON-dolar, valoarea cu care a crescut patrimoniul cercetaţilor.
4. Ordonanţa din 14 martie 2006 a Comisiei de Cercetare a Averilor
Rejudecând cauza, Comisia de Cercetare constituită conform Legii nr. 115/1996 pe lângă Curtea de Apel Braşov, a admis sesizarea Parchetului Naţional Anticorupţie, Serviciul Anticorupţie Braşov, a constatat că nu are caracter licit dobândirea cotei de 39/50 din averea cercetaţilor V.D. şi V.M.D. şi a trimis cauza spre soluţionare Curţii de Apel Braşov.
La pronunţarea soluţiei, Comisia a apreciat că înscrisurile sub semnătură privată depuse drept dovadă a contractării a unor împrumuturi de către cercetaţi nu îndeplineau cerinţele de opozabilitate prevăzute de art. 1182 C. civ., neavând dată certă, acestea fiind înlăturate, ca neopozabile terţilor, considerându-se că sumele împrumutate depăşeau cu mult posibilităţile reale de rambursare ale cercetaţilor.
5. Sentinţa din 27 februarie 2008 a Curţii de Apel Braşov
Curtea de Apel Braşov a constatat prin această sentinţă, că nu are caracter licit dobândirea autoturismului X. şi 62,360348% din imobilul situat în comuna H., obligând cercetaţii la plata sumei de 836.439,688 RON în termen de 90 de zile de la rămânerea irevocabilă a soluţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a constatată că în perioada 18 octombrie 1999-8 ianuarie 2003 cercetaţii au dovedit că au realizat venituri în valoarea de 89.607,46 dolari SUA (salariul V.D., 27.724,19 dolari SUA, salariu V.M.D., 2.919,42 dolari SUA, preţ apartament înstrăinat, 3.963,85 dolari SUA şi 4 împrumuturi în valoare de 55.000 dolari SUA) în timp ce ieşirile din patrimoniu au însumat 171.469,53 dolari SUA (23.756,90 dolari SUA cheltuieli şi 147.712,62 dolari SUA preţ bunuri achiziţionate) neputându-se justifica venituri în valoare de 81.862,07 dolari SUA.
6. Decizia nr. 4408 din 28 noiembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Prin această decizie s-a admis recursul cercetaţilor V.D. şi V.M.D. declarat împotriva sentinţei 1/2008 a Curţii de Apel Braşov, care a fost casată, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru suplimentarea probatoriilor cu expertize contabilă, auto şi topo, în scopul stabilirii valorii actuale de circulaţie a bunurilor în litigiu, a veniturilor şi cheltuielilor efectuate de cercetaţi pe perioada supusă verificării: 18 octombrie 1999-8 ianuarie 2003.
7. Sentinţa nr. 132/F din 12 iulie 2010 a Curţii de Apel Braşov
Pe linia deciziei de casare, instanţa de fond a procedat la administrarea probatoriilor suplimentate indicate de instanţa de recurs, iar prin sentinţa nr. 132/2010 a respins sesizarea Parchetului Naţional Anticorupţie, Secţia Anticorupţie Braşov, continuată de Agenţia Naţională de Integritate, constatând provenienţa licită a bunurilor dobândite ce cercetaţi în perioada supusă controlului.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Braşov a considerat, în raport cu probele administrate, că veniturile cercetaţilor, în care au fost incluse îşi împrumuturi în valoare de 158.000 dolari SUA contactate de la persoane fizice, au depăşit cu 1,15 valoarea în RON a cheltuielilor, ce au cuprins şi bunurile dobândite în perioada verificată, respectiv cu 1,16% dacă raportarea venituri-cheltuieli s-ar fi realizat la cursul RON-dolar.
II. Instanţa de recurs
1. Criticile pârâţilor
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs D.G.F.P. Braşov, reprezentanta în teritoriu a Ministerului Finanţelor Publice, în numele acestuia, pentru Statul Român şi reclamantul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov.
a) Recurenta D.G.F.P. Braşov a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că în mod greşit instanţa de fond a concluzionat că toate bunurile cercetaţilor V.D. şi V.M.D. au fost dobândite licit, probele administrate dovedind că era justificată măsura sesizării referitor la provenienţa averii acestora, poziţia cercetaţilor fiind contradictorie, în raport cu înscrisurile doveditoare depuse la dosar.
A exemplificat recurenta cu înscrisurile privind lucrările de investiţii emise de SC N.C. SRL pentru imobilul de la H. pe care nu şi le-a însuşit, acestea fiind depuse de cercetaţi ulterior în dosarul cauzei, numai o parte dintre ele având caracter justificativ.
Un alt motiv de recurs vizează cheltuielile de judecată, în valoare de 5.725 RON pe care recurenta a susţinut că în mod greşit a fost obligată să le plătească intimaţilor, cercetaţi, împreună cu Parchetul Anticorupţie de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi Agenţia Naţională de Integritate, în condiţiile în care sesizarea Comisiei de control a averilor a fost determinată de atitudinea culpabilă a cercetatului V.D., care nu şi-a depus la organul competent declaraţia de avere, nici la momentul investirii şi nici la eliberarea din funcţia de administrator al SC R. SA Braşov.
b) Recurentul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov a criticat la rândul său sentinţa instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi modificarea soluţiei în sensul admiterii sesizării.
S-a susţinut că urmare a trimiterii cauzei spre rejudecare prin decizia nr. 4408 din 28 noiembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-au suplimentat probatoriile cu înscrisuri, expertize de specialitate şi audierea unor martori.
A arătat recurentul că expertiza contabilă întocmită în cauză a atestat că veniturile obţinute de cercetaţi în perioada supusă controlului 18 octombrie 1999-8 ianuarie 2003 au fost de 203.919,40 dolari SUA (6.251.321.845 ROL) acestea incluzând salariile cercetaţilor, preţul unui autoturism şi al unui apartament vândut, precum şi împrumuturi de la persoane fizice în valoare de 158.000 dolari SUA.
În aceeaşi perioadă cheltuielile cercetaţilor au însumat 175.437 dolari SUA (5.643.333.612,50 ROL), mai mici cu 1,16 în valută şi 1,11 în RON decât veniturile.
Recurentul a susţinut că în mod greşit prima instanţă a considerat că cercetaţii au făcut dovada provenienţei licite a bunurilor dobândite în perioada supusă controlului (18 octombrie 1999 - 8 ianuarie 2003) prin luarea în considerare ca venituri a celor 6 împrumuturi în valută, în valoare totală de 158.000 dolari, fără a avea în vedere că acestea reprezentau în acelaşi timp o datorie, chiar dacă a fost achitată ulterior încheierii perioadei supuse controlului, 2004-2005.
S-a învederat că nu pot fi considerate reale şi efective toate împrumuturile contractate de cercetaţi restituirea fiind atestată de declaraţii cu formă şi conţinut identic, din 5 ianuarie 2005, deşi pentru unele scadenţa fusese depăşită, iar pentru altele era stabilită în partea a doua a anului, nefiind credibil nici împrumutul a 110.000 dolari SUA cu aceeaşi dată, contractat de la numitul P.G. în scopul achitării împrumuturilor anterioare.
Recurentul a subliniat că niciuna din chitanţele de împrumut prezentate de cercetaţi nu îndeplineşte exigenţele art. 1182 C. civ., prevăzute pentru opozabilitatea actului sub semnătură privată, în sensul că nu există date certe, înscrisurile depuse la dosar fiind întocmite „pro cauza”.
S-a argumentat în acest sens prin cuantumul ridicat al sumelor împrumutate, perioada mare de timp pentru restituire, fără a se institui vreo garanţie sau dobândă, depăşirea scadenţei pretins convenite, motivaţia unor împrumutători cum că cercetaţii „aveau mai mare nevoie de bani” sau în virtutea unei relaţii de prietenie, duc la concluzia că împrumuturile nu au fost reale şi că acestea trebuiau înlăturate de la rubrica „veniturilor”, mai ales că depăşeau cu mult posibilităţile cercetaţilor de restituire, neexistând nici probe certe că împrumutătorii ar fi deţinut sumele împrumutate.
Ultima critică vizează cheltuielile de judecată, despre care recurentul a susţinut că în mod eronat a fost obligat să le plătească, deşi nu a fost iniţiatorul unei acţiuni în justiţie, ci doar a solicitat autosesizarea Comisiei de cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Braşov în privinţa cercetaţilor, în temeiul art. 6 alin. (4) din Legea nr. 115/1996, întrucât intimatul V.D. nu s-a conformat obligaţiei prevăzute de art. 3 din Legea nr. 78/2000 şi art. 2 din Legea nr. 115/1996 de a depune declaraţia de avere în termen legal.
2. Apărările intimaţilor V.D. şi V.M.D.
În temeiul art. 308 alin. (2) C. proc. civ. intimaţii V.D. şi V.M.D. au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, concluzii susţinute şi prin apărătorul lor în instanţă.
În esenţă s-a susţinut că soluţia primei instanţe este corectă, întemeiată pe probe concludente, că împrumuturile au fost reale şi dovedite conform legii întrucât, potrivit art. 1176 C. civ., actul sub semnătură privată, recunoscut de acela căruia i se opune are aceeaşi valoare cu actul autentic, recursul Parchetului întemeindu-se pe o adevărată „prezumţie de vinovăţie” nesusţinută de argumente sau probe concrete, restituirea împrumuturilor fiind dovedită prin înscrisuri cu dată certă atribuită de avocat, pe care instanţa le-a coroborat cu celelalte probe administrate în cauză, verificând şi posibilităţile împrumutătorilor.
În privinţa lucrărilor executate la imobilul din comuna H. de SC N.C. SRL, s-a arătat că acestea au fost dovedite cu documentele din 6 volume depuse de intimaţi.
3. Susţinerile intimatei Agenţia Naţională de Integritate
Intimata Agenţia Naţională de Integritate prin notele scrise depuse la dosar a solicitat admiterea recursurilor, modificarea sentinţei şi admiterea sesizării pentru suma de 129.517,80 dolari SUA nejustificată de cercetaţi, împrumuturile acestora nefiind reale şi neputând fi avute în vedere „ca venituri”.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor
Analizând sentinţa criticată prin prisma motivelor de recurs, ţinând cont de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile legale incidente, inclusiv ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare:
Problema de drept supusă cercetării judecătoreşti în această cauză era de a se stabili caracterul licit sau ilicit a bunurilor mobile şi imobile dobândite de intimaţii, cercetaţi V.D. şi V.M.D. în perioada 8 octombrie 1999-8 ianuarie 2003
Expertizele de specialitate efectuate în cauză la instanţa de fond au evaluat bunurile dobândite de cercetaţi în perioada verificată, au contabilizat veniturile şi cheltuielile acestora.
Din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză de expert B.C. au rezultat că:
I. Veniturile intimaţilor din perioada supusă cercetării 18 octombrie 1999, 7 ianuarie 2003 sunt în valoare de 6.251.321.845 ROL, respectiv 203.909,40 dolari SUA şi se compun din:
1. - venituri salariale obţinute de cercetaţi în perioada 18 octombrie 1999-7 ianuarie 2003, care însumează în ROL suma de 823.751.845 ROL, iar în valută 31.024,28 dolari SUA;
2. - venituri obţinute din vânzarea bunurilor de către cercetaţi în perioada 2000-2002 este de 400.050.000 ROL, iar în dolari SUA la data vânzării este de 89.727 dolari SUA:
a. - apartamentul situat pe str. R., Braşov la data de 23 noiembrie 2000 conform actului autentificat la notar public pentru suma de 100.000.000 ROL, echivalent în valută a 3.963,85 dolari SUA.
b. - imobilul situat în Braşov pe str. A.I.C., conform în contract încheiat la 18 octombrie 2001 pentru suma de 200.000.000 ROL, echivalent 6.000.492,87 ROL, iar la data vânzării echivalentul fiind de 30.000.803 dolari SUA.
c. - autoturism Y. la data de 16 decembrie 2002 conform declaraţiei autentice date la notar pentru suma de 150.000.000 ROL, în dolari SUA echivalând a 33.796 dolari SUA.
3. - venituri obţinute din împrumuturi contractate de la persoane fizice în valoare totală de 158.000 dolari SUA, iar în ROL 4.977.570.000,00 ROL, respectiv împrumuturi de la:
- P.G. la data de 21 ianuarie 2001 în sumă de 30.000 dolari SUA,
- F.V. la data de 7 februarie 2002 în sumă de 25.000 dolari SUA,
- R.T. la data de 1 martie 2002 în sumă de 25.000 dolari SUA,
- S.V. la data de 4 aprilie 2002 în sumă de 20.000 dolari SUA,
- B.F. la data de 14 aprilie 2002 în sumă de 28.000 dolari SUA,
- B.A. la data de 17 august 2002 în sumă de 30.000 dolari SUA, în total, sumă împrumutată în perioada 2001-2002 este de 158.000 dolari SUA.
II. Cheltuielile efectuate de cercetaţi în perioada supusă analizei 18 octombrie 1999-7 ianuarie 2003 conform anexei nr. 2 de la expertiză contabilă rezultă că acestea sunt în ROL în sumă de 5.643.333.612,50 ROL ce se compune din achiziţii bunuri, facturi de achitare a utilităţilor şi cheltuieli diverse, valoarea cheltuielilor calculată în valută fiind în sumă de 175.437,20 dolari SUA.
Din actele dosarului, rezultă că în perioada 18 octombrie 1999-7 martie 2003 cercetaţii au achiziţionat următoarele bunuri:
Cheltuieli privind achiziţii de bunuri, în valoare de 5.101.852,570 ROL, respectiv 155.640,132 dolari SUA:
a. - imobilul din A.I.C. la 23 noiembrie 2000 pentru suma de 200.000.000 ROL în valoare de 7.927,70 dolari SUA;
b. - teren agricol situat în comuna H. de 2,37 ha, achiziţionat la 29 mai 2001 în valoare de 12.000.000 ROL echivalent în dolari SUA, 418,24 dolari SUA;
c. - Vila C. din Poiana Braşov achiziţionată la 2 aprilie 2002 pentru suma de 700.000.000 ROL, valoare în dolari SUA de 21.314,17 dolari SUA;
d. - imobilul situat pe str. M.V., construcţii şi teren hale ţesut covoare în baza licitaţiei din 8 aprilie 2002 achitat în patru tranşe respectiv la 9 aprilie 2002; 12 aprilie 2002; 8 iulie 2002; 1 noiembrie 2002 în valoare totală de 3.899.752.570 ROL echivalent în dolari SUA 117.212 dolari SUA;
e. - un autoturism Z. achiziţionat la 8 februarie 2002 în valoare de 290.000.000 ROL echivalent în dolari SUA în sumă de 8.768,22 dolari SUA.
Dintre aceste bunuri, conform actelor de la dosar, rezultă că imobilul din str. A.I.C. şi Vila C. au fost la rândul lor vândute, încât în prezent aceste bunuri nu se mai află în proprietatea cercetaţilor, însă la calculul veniturilor şi cheltuielilor expertul contabil a avut în vedere cumpărarea-vânzarea bunurilor mobile, imobile fapt ce rezultă din raportul de expertiză depus la dosar.
2. Cheltuieli pentru plata facturilor la utilităţi însumează 163.775.639 în ROL şi 5.796,87 dolari SUA;
3. Cheltuieli diverse şi anume: cheltuieli curente pentru alimente, îmbrăcăminte, deplasări, cheltuieli pentru pensie alimentară, excursii în străinătate cuprinse la dosar fond, în valoare de 377.705.403,50 ROL, respectiv 14.000 dolari SUA.
Pentru stabilirea corectă a caracterului licit şi ilicit a bunurilor mobile şi imobile dobândite de cercetaţi în perioada menţionată anterior este esenţial a se stabili dacă împrumuturile pretins efectuate de cercetaţi au fost dovedite conform legii, dacă este corect că acestea să fie luate în considerare numai ca „venituri”, întrucât termenul de restituire se situa în afara perioadei supusă verificării, dacă respectivele operaţiuni puteau fi reale şi efective.
Instanţa de recurs constată că înscrisurile depuse la dosar de intimaţi cu titlu de contracte de împrumut încheiate cu persoane fizice, nu sunt opozabile terţilor, deoarece nu au dată certă, aşa cum prevede expres art. 1182 C. civ.
Dispoziţiile art. 1176 invocate de recurenţi privesc valoarea probatorie a înscrisului sub semnătură privată, recunoscut de partea căruia i se opune, raportată la părţile care l-au întocmit, neavând incidenţa asupra drepturilor şi intereselor terţilor afectate de respectivul înscris.
În plus, nu s-au respectat nici dispoziţiile art. 1179 C. civ. în vigoare la data contactării împrumuturilor, privind menţinerea numărului exemplarelor întocmite, care trebuie să corespundă numărul părţilor cu interese contrare.
Martorii audiaţi în cauză, împrumutătorii unor sume de bani semnificative nu au prezentat originalele chitanţelor din diverse motive, martora P.E. declarând că „nu ştie de originalul chitanţei” privind împrumutul de 30.000 dolari SUA, Dosar nr. 1/2003 al Comisiei de Cercetare, martorul B.F. declarând că originalul chitanţei privind împrumutul de 28.000 dolari SUA se află în posesia cercetatului, iar martorul F.V., împrumutătorul a 25.000 dolari SUA proveniţi din vânzarea unor terenuri şi din bani primiţi de la rude din Canada declarând că originalul chitanţei constatatoare a împrumutului se află la intimata cercetată.
Împrejurarea că restituirea împrumuturilor s-ar dovedi cu înscrisuri intitulate „declaraţii” ce au dată certă, atribuită de avocat, după perioada verificat, nu are relevanţă, aceste înscrisuri întocmite ulterior expirării perioadei cercetate neacoperind viciile contractelor iniţiale depuse ca probe în dosar.
Prin urmare, înscrisurile depuse în cauză cu titlu de contracte de împrumut sub semnătură privată nu fac legal, dovada împrumuturilor pretins acordate intimaţilor cercetaţi în valoare de 158.000 dolari SUA, de către şase împrumutători persoane fizice.
De altfel, în declaraţiile iniţiale intimaţii cercetaţi nu au menţionat ca sursă de venituri aceste împrumuturi, deşi ele constituiau principala sursă de venituri din perioada cercetată, fiind de circa 5 ori mai mare ca valoare decât veniturile salariale ale cercetaţilor din această perioadă, declaraţia comună a intimaţilor din 29 martie 2003 din Dosarul nr. 1/2003 al Comisiei de Cercetare de pe lângă Curtea de Apel Braşov, completată cu declaraţia intimatului V.D.
Declaraţiile martorilor împrumutători audiaţi în cauză, de asemenea, nu sunt credibile, martorii fiind persoane cu posibilităţi financiare medii, unii chiar modeste, pensionari, T.R. şi F.I. (Dosar nr. 250/2006 al Curţii de Apel Braşov), toţi locuind în apartamente situate în blocuri, unii declarând că sunt susţinuţi financiar de rude sau soţi, S.V., P.G. cu soţia casnică, astfel că se apreciază nu sunt verosimile declaraţiile acestora că au împrumutat intimaţilor sume cu valoare cuprinsă între 20-30.000 dolari SUA, ce depăşeau cu mult posibilităţile de acumulare ale împrumutătorilor, sau obţinute în urma vânzării unor imobile (S.V., F.V.) ori în temeiul unei hotărâri judecătoreşti, T.R.
Argumentele întemeiate pe relaţiile de prietenie, afinitate sau rudenie nu sunt convingătoare, deoarece rezerva de resurse financiare a intimaţilor cercetaţi, care putea asigura restituirea împrumuturilor era extrem de limitată.
Luând în considerare veniturile din salarii ale intimaţilor rezultate din ultimul raport de expertiză contabilă întocmit de expert B.C. şi cheltuielile familiale strict necesare (consumuri, utilităţi din facturi şi diverse) excluzând investiţiile, rezultă că posibilităţile de economisire ale intimaţilor erau reduse, de mai puţin de 300 dolari SUA/lună, media venitului lunar al familiei cercetaţilor fiind de 805,82 dolari SUA (31.024 dolari SUA: 38,5 luni cât cuprinde perioada cercetată), iar media lunară a cheltuielilor de 509 dolari SUA (5.796 dolari SUA facturi utilităţi + 14.000 dolari SUA diverse): 38,5 luni.
La acelaşi rezultat se ajunge raportând la valoarea în dolari, aşa cum s-au contactat împrumuturile, excedentul de circa 11.420,28 dolari SUA rezultat pe perioada verificată, de trei ani şi jumătate, între veniturile permanente, cu caracter de continuitate, reprezentate de salariile încasate de cercetaţi (vânzările de bunuri având caracter ocazional şi de excepţie) respectiv 31.024,28 dolari SUA şi cheltuielile curente, excluzând investiţiile de 19.596 RON, respectiv 579,6 dolari SUA utilităţi din facturi şi 14.000 dolari S.U.A. diverse, ce s-ar fi acumulat în cele 38,5 luni supuse cercetării, rezultând că ar fi fost necesară o perioadă mai mare de 44 de ani pentru restituirea împrumuturilor, din excedentul de circa 300 dolari SUA/lună care s-ar fi putut aloca restituirii împrumuturilor de familia cercetaţilor.
Totuşi aceste împrumuturi contractate în perioada 2001-2002 s-au restituit la începutul anului 2005, prin contractarea unui nou împrumut de către intimaţi în valoare de 110.000 dolari SUA de la P.G., la 5 ianuarie 2005, care îi împrumutase anterior pe intimaţi la 21 ianuarie 2001 cu 30.000 dolari SUA, cu termen de restituire la 31 decembrie 2004, această adevărată suveică a împrumuturilor având menirea să justifice cheltuielile excedentare ale intimaţilor, în raport cu veniturile realizate.
Din declaraţia martorului Dosar nr. 250/2006 al Curţii de Apel Braşov, rezultă că acesta a relatat că originalul înscrisurilor constatatoare a celor două împrumuturi „s-au aflat la mine şi în continuare cred că se află la mine (...)”, ceea ce este neverosimil, în cazul unei sume de bani ce reprezintă acumularea timp de o viaţă a împrumutătorului, director la un post de radio local, cu soţia casnică, chiar dacă acesta era naşul cercetaţilor, în bune relaţii cu aceştia.
Martorul a declarat că banii i-au fost restituiţi în vara anului 2006, deşi potrivit algoritmului de calcul utilizat anterior, ar fi fost necesari mai mult de 30 de ani pentru achita această datorie din media excedentului de 300 dolari SUA/lună rezultat în urma scăderii cheltuielilor curente din veniturile salariale ale cercetaţilor.
Practic, nu exista posibilitatea reală a rambursării unui împrumut de 110.000 dolari SUA contactat în ianuarie 2005, după un an şi jumătate, în condiţiile în care nu a rezultat din expertizele efectuate că cercetaţii ar fi înstrăinat vreun imobil până la data rambursării acestui împrumut, la care s-a adăugat şi cel de 30.000 dolari împrumutaţi în august 2002, veniturile acestora din salarii acoperind cheltuielile curente strict necesare, şi altele, diverse, în care nu au fost cuprinse decât cheltuieli obişnuite cu întreţinerea familiei, îmbrăcămintea, agrementul, excedentul rezultat fiind foarte redus.
Aceste considerente nu înseamnă că instanţa şi-a extins verificarea peste perioada cercetată, ci reprezintă numai un argument de logică adus în sprijinul concluziei că nu sunt credibile afirmaţiile intimaţilor cu privire la posibilitatea restituirii într-o perioadă atât de scurtă a împrumuturilor exorbitante contractate.
În plus, în înscrisurile depuse de intimaţi cu titlu de „declaraţii de împrumut” nu s-a stabilit nici o dobândă, nu s-a convenit nici o garanţie pentru caz de întârziere a rambursării sau imposibilitatea restituirii sumelor importante de bani pretins împrumutate, unele contracte neavând prevăzută o dată de rambursare (S.V. pt. 20.0000 dolari SUA în maxim 2 ani), iar cu B.A. nu s-a convenit o dată anume de rambursare pentru cei 30.000 dolari SUA, specificându-se că se va restitui suma în 2003, împrumutătorul declarând că a primit în totalitate banii în martie 2005, adică la mai mult de 2 ani faţă de înţelegerea evazivă a părţilor (Dosar nr. 250/2006 al Curţii de Apel Braşov)
Este greu de imaginat, în contextul prezentat, al unor creditori cu venituri obişnuite, majoritatea chiar sub veniturile medii, care au împrumutat intimaţilor sume valoroase, ce reprezentau preţul unui imobil vândut sau acumulări financiare semnificative faţă de situaţia personală a fiecărui împrumutant, cum de niciunul dintre aceştia nu a dovedit o minimă diligenţă pentru a prevedea o sancţiune în cazul întârzierii sau al imposibilităţii restituirii banilor şi nici un fel de garanţie.
Înalta Curte apreciază că şi din punct de vedere contabil în mod eronat sumele împrumutate s-au luat în considerare numai ca venituri, deşi acestea fiind surse temporare de finanţare, grevau deopotrivă pasivul cercetaţilor, care le-au restituit după perioada verificată, contractând un nou împrumut de 110.000 dolari SUA de la unul dintre împrumutători, pe care în mod surprinzător l-a rambursat în termen de un an şi jumătate, în mod evident, după încheierea perioadei verificate.
Toată această sarabandă a împrumuturilor s-a probat în scopul de a se justifica diferenţa de valoare între veniturile şi cheltuielile mult mai mari ale cercetaţilor din perioada supusă verificării, însă, pentru considerentele deja prezentate, Înalta Curte constată că nu pot fi avute în vedere la capitolul venituri împrumuturile pretins acordate cercetaţilor de 6 persoane fizice în valoare de 158.000 dolari SUA.
Excluzând această sursă de venituri, rezultă că între veniturile real justificate de intimaţi, de 45.919,40 dolari SUA reprezentând salarii în valoare de 31.024 dolari SUA şi cele rezultate din vânzarea unor bunuri în valoare de 14.895,12 dolari SUA şi cheltuielile intimaţilor din perioada supusă verificării respectiv 175.437 dolari SUA rezultă o disproporţie vădită, astfel că diferenţa de 129.517,80 dolari SUA urmează a fi constatată ca având o provenienţă nelicită, urmând a se dispune confiscarea acestei sume, în temeiul art. 18 din Legea nr. 115/1996.
Critica formulată de recurentul Ministerul Finanţelor Publice, prin D.G.F.P. Braşov, privind investiţiile efectuate de SC N.C. SRL la imobilul din H., a căror valoare este contestată de recurentă, este nefondată.
Astfel, din actele dosarului, coroborate cu răspunsurile la interogatoriu şi la cele consemnate cu ocazia efectuării cercetării locale, a rezultat că în fapt cercetaţii nu au făcut investiţii la imobilul hală situat în comuna H., str. M.V., nici pe terenul aferent, ci la casa din comuna H., unde locuiesc, dar nu în perioada supusă controlului, de către firma administrată de intimat, SC N.C. SRL, fapt ce rezultă şi din interogatoriu luat de instanţă din oficiu în Dosarul nr. 250/F/2006, al Curţii de Apel Braşov.
Cele 6 volume de înscrisuri depuse de cercetatul V.D., la dosar, privind lucrările executate de societatea SC N.C. SRL la imobilul situat în H., str. M.V., nu au fost analizate de instanţă şi nu fost luate în considerare,deoarece priveau lucrări executate în perioada 30 noiembrie 2006-30 noiembrie 2007, deci ulterior perioadei suspuse controlului judiciar asupra averii cercetaţilor, dobândite în perioada 18 octombrie 1999-7 ianuarie 2003, valoarea respectivelor lucrări, contestată de recurentă neavând relevanţă în cauză.
5. Soluţia instanţei de recurs
În temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 554/2004 se vor admite recursurile pârâţilor, urmând a se modifica sentinţa atacată şi a se admite sesizarea Parchetului Naţional Anticorupţie, Serviciul Anticorupţie de pe lângă Curtea de Apel Braşov, continuată de Agenţia Naţională de Integritate în contradictoriu şi cu Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat prin D.G.F.P. Braşov, iar în baza art. 18 din Legea nr. 115/1996 se va constatat că persoanele cercetate V.D. şi V.M.D. au efectuat în perioada cercetată cheltuieli nejustificate în valoare de 129.517,80 dolari SUA, urmând a se dispune confiscarea acestei sume şi a fi obligate persoanele cercetate să le plătească în echivalent RON la data plăţii, în termen de 6 luni de la data pronunţării prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Statul Român, Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Braşov şi de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva sentinţei nr. 132/F/2010 din 12 iulie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite sesizarea formulată de Parchetul Naţional Anticorupţie, Serviciul Anticorupţie de pe lângă Curtea de Apel Braşov continuată de reclamantele Agenţia Naţională de Integritate şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat prin D.G.F.P. Braşov şi, în consecinţă:
Constată că persoanele cercetate V.D. şi V.M.D. au efectuat în perioada cercetată cheltuieli nejustificate în valoare de 129.517,80 dolari SUA.
Dispune confiscarea acestei sume şi obligă persoanele cercetate să o plătească în termen de 6 luni, calculat de la data pronunţării prezentei decizii, în echivalent RON la data plăţii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3397/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 3422/2011. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
