ICCJ. Decizia nr. 4883/2011. Contencios. Anulare hotarare emisa Comisia de Supraveghere a Asigurărilor(L32/2000). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4883/2011
Dosar nr.2766/2/2010
Şedinţa publică din 21 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC "S.A. CTA" Constanţa, în contradictoriu cu Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, a formulat plângere împotriva Deciziei nr. 60535 din 4 martie 2010 prin care s-a respins cererea reclamantei nr. 199 din 4 februarie 2009 ca neîntemeiată.
În motivarea cererii s-a arătat că reclamanta a solicitat plata sumei de 3.717,90 RON aferentă unui număr de 6 dosare de daune deschise la SC "SAR E." SA (aflată în insolvenţă) reprezentând c/valoarea intervenţiilor service efectuate, dar cererea a fost respinsă, în mod nelegal pentru că această sumă figurează ca fiind neachitată de către societatea respectivă.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 485 din 25 ianuarie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea, a fost anulată Decizia nr. 60535 din 4 martie 2010 şi obligată pârâta Comisia de Supraveghere a Asigurărilor să aprobe cererea de plată a reclamantei pentru suma de 3.717,5 RON.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a efectuat reparaţii în baza contractelor de asigurare încheiate de SC "SAR E." SA şi a emis mai multe facturi, iar societatea de asigurare a efectuat o serie de plăţi cu chitanţe, iar între valoarea facturilor şi valoarea chitanţelor există o diferenţă egală cu suma pretinsă de reclamantă.
S-au analizat de către instanţa de fond sumele din cele 6 dosare în litigiu şi s-a arătat că imputaţia plăţilor invocată de pârâtă nu corespunde imputaţiei plăţilor făcute de părţi prin actele contabile primare, dimpotrivă, imputaţia plăţii, aşa cum a făcut-o reclamanta, este coerentă, corespunde cronologiei de emitere a actelor şi din aceasta rezultă că există un rest de plată de 3.317,50 RON.
Prin Sentinţa civilă nr. 3335 din 15 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, au fost admise cererile de îndreptare a erorii materiale şi completare a hotărârii formulate, a fost îndreptată Sentinţa civilă nr. 485 din 25 ianuarie 2011 în sensul că numele corect al reclamantei este A. SCM, şi nu SC "S.A. CTA", s-a dispus completarea dispozitivului Sentinţei civile nr. 485 din 25 ianuarie 2011 în sensul că a fost obligată pârâta la plata sumei de 254 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva Sentinţei civile nr. 485 din 25 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii plângerii reclamantei şi menţinerea Deciziei nr. 60535 din 4 martie 2010 emisă de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor şi analizarea cauzei sub toate aspectele în acord cu dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
În motivele de recurs este prezentat cadrul legal potrivit căruia Comisia de Supraveghere a Asigurărilor are obligaţia de despăgubire în cazul în care firma de asigurare intră în insolvenţă.
Se arată că instanţa de fond nu a ţinut seama de convenţia semnată de cele două părţi şi în care sunt stipulate clauze referitoare la produse de decontare. Astfel, în convenţie se prevedea că unitatea service întocmea devizul fiscal şi emitea facturile fiscale privind contravaloarea reparaţiei, ţinând cont şi de factura sau de facturile de plăţi în avans emise anterior. De aceea, susţinerile instanţei de fond potrivit cărora unele chitanţe sunt anterioare şi ar prevedea factura fiscală a cărei datorie ar stinge-o, sunt lipsite de relevanţă.
Un alt aspect ignorat de instanţa de fond este acela că instituţia recurentă are obligaţia analizării dosarului de daune.
Actele contabile (chitanţe, ordine de plată) se regăsesc în contabilitatea societăţii de asigurare, fiind acte la dispoziţia lichidatorului judiciar, dar instanţa de fond s-a rezumat în a relua apărările reclamantei.
Creanţa datorată de societate aferentă celor 6 dosare de daune a fost achitată în întregime de către societatea de asigurare, fapt precizat de lichidatorul judiciar prin două adrese (nr. 1995 din 11 noiembrie 2009 şi nr. 2175 din 4 decembrie 2009), ambele depuse la dosar şi care au anexate extrase din evidenţa contabilă.
Mai mult, unitatea service nu figurează înscrisă la masa credală a societăţii de asigurare aflată în insolvenţă pentru a-şi putea exercita căile legale de recuperare a creanţei din activul societăţii falite.
O altă critică a soluţiei pronunţate de instanţa de fond se referă la imputaţia plăţilor deoarece aceasta aparţine debitorului şi creditorului, dar nu a fost invocată de recurentă şi nu există nici bază legală în acest sens.
Faţă de convenţia de prestări servicii încheiată între E. şi A. SCM, instituţia recurentă este un terţ şi nu se impune aplicarea art. 1113 C. civ.
Intimata SC "A." SCM" Constanţa a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat, dar a reluat, practic, cuprinsul cererii de chemare în judecată, fără a se face vreo referire la motivele de recurs.
4. Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul dar pentru următoarele considerente:
Reclamanta a solicitat instanţei de fond să anuleze Decizia nr. 60535 din 4 martie 2010 a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor prin care a fost respinsă cererea reclamantei pentru achitarea sumei de 3.717,90 RON aferentă unui număr de 6 dosare de daună deschise la SC "SAR E." SA (aflată în insolvenţă) şi care reprezentau c/valoarea unor servicii efectuate de reclamantă.
Problema ce se impune a fi dezlegată în prezenta cauză este dacă valoarea serviciilor prestate de reclamantă a fost sau nu decontată de firma SC "SAR E." SA, firmă aflată în insolvenţă.
Cele două părţi, reclamanta S.A. CTA Constanţa şi Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, au opinii divergente cu privire la acest aspect şi invocă evidenţele contabile, iar instanţa de fond a apreciat că cererea reclamantei este întemeiată, în raport de susţinerile reclamantei.
Susţinerile părţilor, atât în faţa instanţei de fond, cât şi în motivele de recurs, nu pot fi verificate decât în condiţiile în care va fi efectuată o expertiză tehnică pentru că trebuie stabilite pe deplin împrejurările de fapt.
Potrivit art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte hotărăşte asupra fondului litigiului în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurările de fapt ce au fost deplin stabilite.
În condiţiile în care aceste împrejurări nu au fost stabilite, fiind necesară efectuarea unei expertize de specialitate, va fi admis recursul, va fi casată sentinţa şi trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
În baza art. 201 C. proc. civ., efectuarea expertizei se poate dispune fie din oficiu, fie la cererea părţilor.
Este necesară efectuarea expertizei pentru a se verifica evidenţele contabile ale reclamantei dar şi ale firmei aflate în insolvenţă, evidenţa contabilă a acesteia aflându-se în posesia lichidatorului judiciar cu privire la sumele aflate în litigiu şi a se verifica susţinerile părţilor cu privire la emiterea facturilor, acceptarea acestora la plată şi, eventual, documentele ce atestă plata acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor împotriva Sentinţei civile nr. 485 din 25 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 4854/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 4909/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
