ICCJ. Decizia nr. 4920/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4920/2011
Dosar nr.144/36/2010/a1
Şedinţa publică din 25 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Soluţia primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 379 din 08 noiembrie 2010, Curtea de Apel Constanţa a admis contestaţia formulată de reclamanta SC E.R.G. S.R.L, în contradictoriu cu pârâta Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate şi a anulat Decizia nr. 305/2009 emisă de această din urmă autoritate. Totodată instanţa de fond a respins contestaţia reclamantei faţă de D.R.A.O.V. Constanţa, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală şi a obligat pârâta Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate la 4,15 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele consideraţiuni:
Reclamanta SC "E.R.G." S.R.L. - Constanţa a solicitat anularea Deciziei nr. 305 din 20 octombrie 2009, emisă de Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate, prin care s-a dispus revocarea autorizaţiei de antrepozit fiscal nr. RO0122313PP01 din 12 octombrie 2008, pentru nerespectarea prevederilor art. 183 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, coroborate cu prevederile art. 70 alin. (1) şi (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, aferente Titlului VII - "Accize şi alte taxe speciale", aprobate prin HG nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Conform art. 10 alin. (2) lit. e) din Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1499/2009, Decizia trebuie să cuprindă şi motivele de fapt care au condus la adoptarea măsurii.
A apreciat Curtea de apel că deşi este indicat temeiul de drept care a fost avut în vedere la aplicarea sancţiunii, în cuprinsul actului administrativ atacat nu se arată care au fost motivele de fapt, respectiv ce anume nu a respectat reclamanta, astfel că instanţa nu poate să cerceteze dacă măsura a fost dispusă în limitele prevăzute de lege, respectiv să verifice legalitatea deciziei emise.
În altă ordine de idei, instanţa de fond a reţinut că nici în Decizia 27/2010, prin care s-a soluţionat plângerea prealabilă împotriva deciziei nr. 305/2009, nu se arată care au fost faptele imputate ce au condus la revocarea autorizaţiei de antrepozit, situaţie în care, prezumţia de legalitate a actului administrativ contestat este răsturnată.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale a D.R.A.O.V. Constanţa, Curtea a reţinut că această autoritate nu-şi justifică calitatea procesuală pasivă, întrucât nu este emitentul actului contestat, astfel că acţiunea reclamantei îndreptată şi împotriva acesteia a fost respinsă pe temeiul excepţiei arătate.
2. Calea de atac exercitată de recurenta Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa, în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor
În termen legal a declarat recurs împotriva hotărârii pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale (DRAOV Constanţa), în numele şi pe seama Autorităţii Naţionale a Vămilor, invocând în acest sens dispoziţiile art. 1 şi 4 pct. 21 din HG nr. 110/2009 şi în baza Ordinului circular nr. 8056/2010.
Invocând ca temei legal al căii de atac exercitate prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susţinut că prima instanţă a pronunţat o hotărâre netemeinică în condiţiile în care nu a apreciat corect situaţia de fapt dedusă judecăţii, şi mai mult, a nesocotit susţinerile autorităţii pârâte.
Recurenta a menţionat că raportat la adresele existente la dosar şi în general faţă de întreg probatoriul administrat nu se putea reţine că reclamanta nu a luat cunoştinţă de actul administrativ nr. 027 din 19 februarie 2010 prin care s-a respins plângerea prealabilă depusă de societate, mai cu seamă că s-a apelat şi la calea comunicării prin afişare, conform art. 44 din C. proCod Fiscal
În fine, s-a mai arătat că nu este legală hotărârea primei instanţe şi pentru că a ignorat nerespectarea de către reclamanta intimată a obligaţiei legale de a pune la dispoziţia autorităţii competente privind emiterea autorizaţiei - Autoritatea Naţională a Vămilor, în termenul stabilit, informaţiile necesare, potrivit art. 182 din Legea nr. 571/2003 coroborat cu pct. 70 din Normele metodologice de aplicare a Cod Fiscal, aprobate prin HG nr. 44/2004.
În acest context recurenta a precizat că dintre cei 97 de antrepozitari fiscali care deţineau autorizaţii valide la data de 31 martie 2009 au fost identificaţi un nr. de 15 antrepozitari care nu s-au conformat prevederilor legale şi 3 antrepozitari care au depus documentaţia după data de 31 martie 2009, printre aceştia din urmă figurând şi reclamanta, astfel cum rezultă din Nota 54792 din 9 octombrie 2008.
3. Apărările formulate de intimata-reclamantă SC E.R.G. SRL
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare la motivele de recurs ale recurentei, invocând 3 excepţii şi anume, (i) excepţia netimbrării recursului, (ii) excepţia lipsei calităţii de recurent a Autorităţii Naţionale a Vămilor şi (iii) excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, cu indicarea expresă a motivelor de nelegalitate, potrivit art. 3041 C. proc. civ.
De menţionat că pe parcursul soluţionării recursului, intimata a precizat că nu înţelege să mai susţină prima dintre cele 3 excepţii invocate, vizând netimbrarea recursului.
Cu referire la excepţia lipsei calităţii de recurent a Autorităţii Naţionale a Vămilor, reclamanta intimată, în esenţă, a arătat că din modul de redactare a motivelor de recurs rezultă cu claritate că DRAOV Constanţa a declarat recurs în numele şi pe seama Autorităţii Naţionale a Vămilor, această din urmă autoritate având aşadar calitatea de recurentă în cauză.
Cu toate acestea, după cum a învederat reclamanta-intimată, sentinţa instanţei de fond a fost pronunţată în contradictoriu cu Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse supuse Accizelor Armonizate şi mai mult, cu privire la Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa, care a figurat ca pârâtă în acţiunea introductivă, prima instanţă a reţinut lipsa calităţii procesuale pasive.
S-a mai arătat că în faţa instanţei de fond, Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse supuse Accizelor Armonizate, care a figurat în calitate de pârâtă, nu a invocat nici o excepţie în sensul că nu poate sta singură în proces sau în sensul că interesele sale urmează a fi reprezentate în instanţă de o altă persoană juridică, direcţie sau compartiment, după cum nici nu s-a făcut dovada vreunui mandat legal de reprezentare pentru aceasta.
În fine s-a mai arătat că prin adresa nr. 12865 din 28 aprilie 2010 expediată de către recurentă Comisiei pentru Autorizarea Operatorilor de Produse supuse Accizelor Armonizate, se recunoaşte lipsa oricărei calităţi procesuale în cauză în condiţiile în care după cum indică chiar recurenta, autoritatea care deţine documentaţia precum şi datele şi informaţiile necesare dezlegării pricinii este Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse supuse Accizelor Armonizate din cadrul Ministerului Finanţelor Publice- Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
În susţinerea excepţiei de nulitate a recursului pentru nemotivare, recurenta a arătat că indicarea numai generică a motivelor de recurs nu este de natură a complini cerinţa impusă de legiuitor prin art. 3021 lit. c) C. proc. civ., mai cu seamă că recurentul s-a mărginit la prezentarea situaţiei de fapt, fără a indica în ce anume constă nelegalitatea hotărârii instanţei de fond.
În fine, cu privire la fondul cauzei, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, în măsura în care se va trece peste excepţiile invocate, dată fiind şi argumentaţia clară şi pertinentă cuprinsă în considerentele instanţei de fond.
4. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar
Recursul este fondat şi urmează a fi admis în sensul şi pentru considerentele în continuare arătate.
Examinând potrivit art. 137 C. proc. civ., cu prioritate excepţiile de procedură invocate de intimata-reclamantă Înalta Curte reţine că este întemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentei, în sensul că recursul declarat în cauză de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa, în numele şi pe seama Autorităţii Naţionale a Vămilor, apare ca fiind declarat de o autoritate străină de proces.
Potrivit interpretărilor doctrinare şi jurisdicţionale dezvoltate în aplicarea art. 316 C. proc. civ. ca normă de trimitere, cu referire la art. 283 C. proc. civ., întrucât o hotărâre judecătorească produce efecte relative, numai persoanele, respectiv autorităţile care au avut calitatea de parte în proces, în primă instanţă, pot să exercite şi căile de atac prevăzute de lege.
Prin urmare, au legitimare procesuală activă în recurs părţile care au figurat ca părţi cu ocazia judecării în fond, în nume propriu sau prin reprezentanţi legali.
În cauză calitatea de recurent o deţine în mod evident Autoritatea Naţională a Vămilor, căci Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa, după cum fără echivoc a precizat, a promovat calea de atac nu în nume propriu, ci în numele şi pe seama Autorităţii Naţionale a Vămilor, în temeiul unui mandat de reprezentare a cărui validitate nu este contestată.
În schimb, ceea ce atrage admiterea excepţiei şi respingerea recursului ca fiind declarat de o persoană lipsită de calitate procesuală o reprezintă împrejurarea că Autoritatea Naţională a Vămilor, în calitate de mandant, nu a figurat ca parte în acţiunea reclamantei-intimate şi nici nu a fost citată în cauză, hotărârea ce formează obiectul recursului fiind pronunţată în contradictoriu cu pârâta Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse supuse Accizelor Armonizate. Mai mult, prin aceeaşi sentinţă, acţiunea reclamantei faţă de DRAOV Constanţa a fost respinsă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
În atare condiţii, mandatul de reprezentare acordat de Autoritatea Naţională a Vămilor pentru promovarea şi susţinerea recursului este lipsit de efecte legale şi nu poate conferi acestei autorităţi calitate procesuală în recurs câtă vreme autoritatea, după cum s-a arătat, nu a avut calitatea de parte în cauză şi în primă instanţă.
Cu alte cuvinte, reprezentarea legală sau mandatul de reprezentare fie el legal sau convenţional nu se confundă cu calitatea procesuală.
Întrucât calitatea procesuală este o condiţie de admisibilitate a oricărei cereri, inclusiv a cererii de recurs, pe temeiul art. 312 cu referire la art. 316 şi respectiv art. 283 şi art. 83 C. proc. civ., se va respinge aşadar recursul promovat în cauză, ca fiind formulat de o autoritate fără calitate procesuală activă în recurs.
Faţă de modalitatea de soluţionare a prezentului recurs, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune examinarea celorlalte excepţii invocate de intimata-reclamantă şi evident nici a aspectelor vizând fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepţia invocată de intimata SC E.R.G. SRL - Constanţa.
Respinge recursul declarat de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa, în numele şi pe seama Autorităţii Naţionale a Vămilor, împotriva Sentinţei nr. 379 din 8 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, ca fiind formulat de o autoritate fără calitate procesuală activă în recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 octombrie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 4915/2011. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 4925/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
