ICCJ. Decizia nr. 4909/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4909/2011
Dosar nr.225/35/2011
Şedinţa publică din 25 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea Curţii de Apel Oradea
Prin încheierea camerei de consiliu din 26 mai 2011, Curtea de Apel Oradea a respins ca neîntemeiată cererea de recuzare formulată de reclamantul C.C.M., privind de doamna judecător I.C.G.
Prin Sentinţa nr. 133 din 10 iunie 2011, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii principale şi a cererii de chemare în garanţie formulate de reclamantul C.C.M. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţii, Direcţia pentru Coordonarea şi Controlul Aplicării Legislaţiei din Domeniul Restituirii Proprietăţii Funciare, Corpul de Control al Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţii, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Agenţia Domeniilor Statului, Oficiul de cadastru şi Publicitate Imobiliară Bucureşti, Instituţia Prefectului Judeţului Vrancea, chemaţii în garanţie SC V.P. SA, Ministrul Finanţelor Publice şi intervenientul N.M. precum şi a cererii de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientul N.M., în favoarea Judecătoriei Panciu, judeţul Vrancea.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, raportat de obiectul cererii de chemare în judecată, că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 51 - 58 din Legea nr. 18/1991, art. 110 din Legea 247/2005 şi art. 1, pct. 2 C. proc. civ., norme derogatorii de la prevederile art. 10, alin. (1) din Legea nr. 554/2004, de natură a atrage competenţa judecătoriilor în soluţionarea litigiilor ce au ca obiect anularea titlurilor de proprietate şi a operaţiunilor administrative ce stau la baza elaborării acestora precum şi sancţionarea celor vinovaţi de fapte ce se circumscriu acestor dispoziţii legale.
2. Recursul reclamantului
Reclamantul C.C.M. a atacat cu recurs atât încheierea din 26 mai 2011 cât şi Sentinţa nr. 133 din 10 iunie 2011 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, invocând în drept dispoziţiile art. 304, pct. 5, 8 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul a precizat că-şi menţine motivele invocate în cererea iniţială privind recuzarea doamnei judecător I.C.G., iar în ceea ce priveşte Sentinţa nr. 133 din 10 iunie 2011, a susţinut că este pronunţată cu aplicarea greşită a legii, în condiţiile în care prin cererea de chemare în judecată a solicitat anularea unui act administrativ, întocmit ilegal de către o autoritate administrativă.
Totodată, a susţinut că instanţa de fond a acceptat prezenţa Comisiei Judeţene Vrancea care nu a fost parte în proces, a refuzat notarea din oficiu a procesului în cartea funciară şi amânarea procesului pentru a-şi formula apărarea.
De asemenea, a susţinut că nu a avut parte de o judecată corectă şi nu a avut acces la dosar pe parcursul judecăţii.
Prin întâmpinările formulate în cauză intimaţii-pârâţi Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Instituţia Prefectului Judeţului Vrancea au invocat excepţia inadmisibilităţii recursului faţă de dispoziţiile art. 158, alin. (3) C. proc. civ.
1. Regularitate a promovării căii de atac
Analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, potrivit art. 137 C. proc. civ., aplicabil şi în recurs în temeiul art. 316 corelat cu art. 298 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 158, alin. (1) C. proc. civ., aşa cum a fost modificat de Legea nr. 202/2010 privind accelerarea soluţionării proceselor, „când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, ea este obligată să stabilească instanţa competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicţională competent", iar alin. (3) prevede că „dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent."
Aceste dispoziţii legale se aplică proceselor şi cererilor începute, respectiv formulate după data de 25 noiembrie 2010, când au intrat în vigoare prevederile Legii nr. 202/2010 privind accelerarea soluţionării proceselor.
În speţă, prin Sentinţa nr. 133 din 10 iunie 2011, Curtea de Apel Oradea a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Panciu.
Cum cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal la data de 24 martie 2011, devin incidente dispoziţiile art. 158, alin. (3) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 202/2010, astfel că recursul formulat împotriva Sentinţei nr. 133 din 10 iunie 2011 a Curţii de Apel Oradea este inadmisibil, nefiind reglementat de lege.
Recursul este îndreptat şi împotriva încheierii din 26 mai 2011, prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea de recuzare.
Potrivit art. 34, alin. (2) C. proc. civ., încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai odată cu fondul.
În contextul în care judecarea pe fond a cauzei nu a fost finalizată, iar ceea ce s-a atacat cu recurs este o încheiere intermediară, prin care s-a respins o cerere de recuzare a completului de judecată, atrage incidenţa ipotezei prevăzute de art. 34, alin. (2) C. proc. civ., iar recursul declarat împotriva acestei încheieri este inadmisibil.
În temeiul soluţiei adoptate în recurs
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312, alin. (1) raportat la art. 158, alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de C.C.M. împotriva Sentinţei nr. 133 din 10 iunie 2011 a Curţii de Apel Oradea şi a încheierii din 26 mai 2011 a aceleiaşi instanţe, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 octombrie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 4883/2011. Contencios. Anulare hotarare emisa... | ICCJ. Decizia nr. 4910/2011. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
