ICCJ. Decizia nr. 5001/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5001/2011
Dosar nr. 1699/33/2010
Şedinţa publică de la 27 octombrie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul G.T.A. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a solicitat obligarea pârâtei să soluţioneze dosarul nr. 45554/CC în sensul înaintării acestuia unui evaluator şi a emiterii actului administrativ reprezentând decizia privind titlul de despăgubire.
În motivare se arată că la data de 21 aprilie 2008 s-a emis Dispoziţia Primarului municipiului Cluj-Napoca nr. 2803 prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv pentru apartamentul înscris în C.F. individuală a dreptului de superficie, în favoarea reclamantului, însă nici până în prezent dosarul nr. 45554/CC nu s-a soluţionat de către pârâtă într-un termen rezonabil.
Dosarul aferent dispoziţiei amintite a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale, fiind astfel declanşată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Etapa transmiterii şi înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce priveşte dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantului, în sensul că dosarul aferent Dispoziţiei nr. 2803/2008, a fost transmis de Primăria municipiului Cluj-Napoca, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 45554/CC.
Totodată, dosarul amintit mai sus, a fost analizat în privinţa legalităţii respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat.
Referitor la etapa evaluării, această etapă este condiţionată de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, aşa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 281/S din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Curtea de Apel Cluj - secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 14 din 17 ianuarie 2011 a admis în parte acţiunea formulată de reclamant, obligând pârâta să procedeze la transmiterea dosarului nr. 4554/CC evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnate.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că reclamantul nu a parcurs toate procedurile instituite în favoarea sa, nefiind parcurse toate etapele în faţa autorităţilor administrative investite în această procedură, astfel că acţiunea apare ca fiind întemeiată doar în ceea ce priveşte primul petit parcurgerea întregii proceduri neputând fi evitată.
Invocarea Deciziei nr. 281/S din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, potrivit căreia dosarele transmise Secretariatului Comisiei Centrale se vor împărţi în două categorii: dosare transmise Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a Ordonanţei de Urgenţă nr. 81/2007; dosare transmise Secretariatului Comisiei Centrale după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007 proporţional, din fiecare categorie mai sus arătată şi în ordinea înregistrării lor, dosarele verificate şi constatate a fi complete, vor fi trimise la evaluare nu este de natură a exonera pârâta de aplicarea riguroasă a dispoziţiilor legale într-un termen apreciat ca fiind rezonabil, ori stabilirea ordinii de soluţionare nu asigură şi soluţionarea cererii în termenul care să asigure respectarea exigenţelor legale astfel că această apărare va fi înlăturată.
Susţinerea potrivit căreia nu sunt incidente prevederile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât prin cererea adresată pârâtei, reclamantul nu a solicitat un răspuns, care poate şi trebuie comunicat în termenul de 30 de zile amintit mai sus, ci se solicită eliberarea unui anumit act ce presupune mai multe etape legale prealabile şi obligatorii emiterii deciziei conţinând titlul de despăgubire nu este justificată prin invocarea unor argumente pertinente iar instituirea unor etape distincte relevă că fiecare din acestea trebuie să respecte termenul apreciat în mod constant ca fiind rezonabil.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică au declarat recurs atât reclamantul G.T.A. cât şi pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Recurentul G.T.A. a susţinut în esenţă, că sentinţa instanţei de fond este netemeinică şi nelegală în ceea ce priveşte respingerea cererii privind emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, întrucât ar fi contrar legii ca pentru fiecare etapă de parcurs în faţa autorităţilor administrative să fie pus în situaţia de a formula câte o acţiune civilă separată.
Recursul este fondat şi va fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
Legea nr. 247/2005 stabileşte procedura administrativă şi etapele din cadrul acesteia care trebuie parcurse în vederea emiterii unei decizii reprezentând titlul de despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Astfel fiind, în speţă sunt aplicabile prevederile art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005, conform cărora:
- alin. (1): „Deciziile/dispoziţiile emise de entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administraţiei publice centrale învestite cu soluţionarea notificărilor şi în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoţite, după caz, de situaţia juridică actuală a imobilului obiect al restituirii şi întreaga documentaţie aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcţii demolate depuse de persoana îndreptăţită şi/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe judeţe, conform eşalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.”,
- alin. (2): „Notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată,cu modificările şi completările ulterioare care nu au fost soluţionate în sensul arătat la alin. (1) până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoţite de deciziile/dispoziţiile emise de entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor conducătorilor administraţiei publice centrale conţinând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de situaţia juridică actuală a imobilului obiect al restituirii şi de întreaga documentaţie aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcţii demolate depuse de persoana îndreptăţită şi/sau regăsite în arhivele proprii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziilor/dispoziţiilor sau după caz, a ordinelor.”
- alin. (21): „Dispoziţiile autorităţilor administraţiei publice locale vor fi centralizate pe judeţe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoţite de referatul conţinând avizul de legalitate al instituţiei prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta.”
- alin. (22): „Deciziile/dispoziţiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoţite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parţial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deţinute de entitatea învestită cu soluţionarea notificării.
- alin. (3): „În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central constituit prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1329/2003 va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentaţiilor depuse de către titularii deciziilor/dispoziţiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală şi care nu au fost soluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.”
- alin. (4): „Pe baza situaţiei juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2) în privinţa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură.”
- alin. (5): „Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.”
- alin. (6): „După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate, şi va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisie Centrale. Acest raport va conţine cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.”
Legiuitorul a menţionat în mod detaliat şi procedura care urmează după efectuarea raportului de evaluare de către evaluatorul numit.
În mod expres, în art. 16 alin. (7) al acestui act normativ, se menţionează că „în baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.”
În alin. (8) se arată că dispoziţiile alin. (1) - (2) şi (7), care reglementează procedura de emitere a titlului de despăgubire se aplică în mod corespunzător şi deciziilor/ordinelor emise în temeiul art. 6 alin. (4) şi art. 31 din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca despăgubire, iar în cazul prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire se va emite de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor până la concurenţa sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse, actualizate cu indicele de inflaţie.
În cauză este necontestat că reclamantul G.T.A. a solicitat în contradictoriu cu Statul Român - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor obligarea pârâtei să soluţioneze dosarul nr. 4554/CC în sensul înaintării acestuia unui evaluator şi a emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, întrucât prin Dispoziţia Primarului Cluj-Napoca din 21 aprilie 2008 s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru apartamentul înscris în CF individuală a dreptului de superficie.
Admiţând, în parte, acţiunea formulată de reclamant împotriva pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, instanţa de fond a reţinut că susţinerea potrivit cu care în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, întrucât reclamantul nu a solicitat un răspuns ce trebuia comunicat în termen de 30 de zile, solicitându-se de fapt eliberarea unui anumit act ce presupune mai multe etape legale prealabile şi obligatorii emiterii deciziei conţinând titlul de despăgubire nu este justificată iar instituirea unor etape distincte relevă că fiecare din acestea trebuie să respecte termenul rezonabil, astfel cum acesta este prevăzut de dispoziţiile art. 6 din C.E.D.O.
Pârâta nu a depus la dosarul cauzei nici o dovadă care să justifice existenţa unor motive obiective pentru care cererea reclamantului nu a fost analizată într-un termen rezonabil.
Este adevărat că Titlul VII – Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, din Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, nu prevede nici un termen limită pentru soluţionarea dosarelor privind emiterea titlurilor de despăgubire, termen care nu se regăseşte nici în Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, şi nici în Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, dar această situaţie nu poate constitui un argument pentru ca durata de soluţionare să fie lăsată la voia autorităţii competente.
Astfel, în primul rând, este unanim acceptat că, unul dintre principiile care trebuie să guverneze activitatea organelor administraţiei publice, este principiul operativităţii, care obligă orice structură administrativ ca, în scopul realizării interesului general, dar şi a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor particulare, să acţioneze în mod prompt, eficace şi eficient.
În acest sens, trebuie menţionată Recomandarea CM(2007/7) privind buna administrare, prin care Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei cere guvernelor statelor membre, prin art. 7 din Codul bunei administrări (administraţii), ca administraţiile publice să acţioneze şi să-şi execute obligaţiile într-un termen rezonabil, în raport cu complexitatea cauzei şi cu interesele care există în cauza respectivă.
Într-adevăr, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană şi intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, care, prin art. 6 Titlul I din versiunea consolidată din TVE, recunoaşte drepturile, libertăţile şi principiile prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie 2000, cetăţenii români sunt beneficiarii unui drept la o bună administrare ca drept fundamental, în raport cu statutul lor de cetăţeni europeni.
Astfel, potrivit art. 41.1 din Cartă, orice persoană are dreptul ca problemele sale să fie rezolvate în mod imparţial, corect şi într-un termen rezonabil.
Or, având în vedere dispoziţiile art. 20 din Constituţie, prevederile legale interne, atât cele cuprinse în legislaţia primară – Legea nr. 247/2005, în cazul de faţă, cât şi în reglementările secundare – H.G. nr. 1095/2005 şi Decizia nr. 2815/2008, în cazul de faţă, referitoare la procedura de soluţionare a cererilor care au ca scop acordarea despăgubirilor pentru imobilele trecute în proprietatea Statului Român, nu pot fi nici interpretate şi nici aplicate cu ignorarea dreptului la o bună administrare şi cu încălcarea termenului rezonabil de soluţionare a cererilor respective, ca element component al dreptului la o bună administrare.
Pe de altă parte, trebuie menţionat şi faptul că, în jurisprudenţa sa constantă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia de contencios administrativ şi fiscal a statuat că termenul rezonabil, ca garanţie a unui proces echitabil, în sensul art. 6 paragraful 1 din C.E.D.O., este pe deplin aplicabil şi în cadrul procedurilor administrative reglementate pentru soluţionarea oricăror cereri de către organele administraţiei publice centrale sau locale.
Cu toate acestea, dosarul reclamantului, în care a fost emisă Dispoziţia nr. 2803 a Primarului Municipiului Cluj-Napoca, nu a fost soluţionat, până la data pronunţării sentinţei.
În raport cu data declanşării procedurii administrative – anul 2007 şi cu data înregistrării dosarului la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor – precum şi în raport cu importanţa cauzei pentru recurentul-reclamant, dar şi cu atitudinea de tergiversare manifestată de autorităţile administrative competente, rezultă că în speţă a fost încălcat termenul rezonabil de către autorităţile respective, ceea ce reprezintă un refuz nejustificat în sensul dispoziţiilor Legii nr. 554/2004.
Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, refuzul nejustificat este definit ca atitudinea de a nu soluţiona cererea unei persoane, manifestată cu exces de putere.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. n) din aceeaşi lege, prin exces de putere se înţelege exercitarea de către autorităţile publice a dreptului de apreciere prin încălcarea limitelor competenţei legale sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.
Or, în cauză, aşa cum s-a argumentat mai sus, autorităţile administrative competente sesizate cu soluţionarea cererii formulate de recurentul-reclamant, şi-au exercitat dreptul de apreciere cu privire la intervalul de timp în care erau datoare să rezolve cererea în litigiu, cu încălcarea termenului rezonabil, ca element al dreptului fundamental la o bună administrare de care beneficiază intimata-reclamantă.
Înalta Curte constată că autoritatea pârâtă este în culpă, pentru că nu a luat măsuri eficiente pentru soluţionarea cererii recurentului-reclamant, astfel că susţinerile şi criticile acestuia sunt fondate, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală, pe care o va modifica în sensul că va obliga pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire, pe baza raportului de evaluare în termen de 6 luni de la pronunţarea prezentei decizii.
Prin urmare, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica în parte sentinţa recurată, în sensul că va admite în întregime acţiunea reclamantului şi va obligă pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire, într-un termen de cel mult 6 luni de zile de la data pronunţării prezentei decizii.
Recursul declarat de statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Recurentul a susţinut, în esenţă, următoarele critici:
1) Sentinţa instanţei de fond este netemeinică şi nelegală cât priveşte obligarea sa la transmiterea dosarului de evaluare, întrucât această etapă a fost parcursă.
Referitor la etapa evaluării, susţine recurentul, aceasta este condiţionată de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, aşa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Astfel, se arată că dosarul privind acordarea de despăgubiri în favoarea sa, face parte din categoria dosarelor transmise Secretariatului Comisiei Centrale după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007, urmând a se respecta ordinea de înregistrare a dosarelor.
Privitor la aspectul reţinut de instanţa de fond, potrivit căruia în cauză s-ar fi depăşit termenul rezonabil de soluţionare a cauzei, recurentul susţine că acesta este neîntemeiat, deoarece jurisprudenţa Curţii Europene în materie de termen rezonabil stabileşte anumite criterii care trebuie luate în calcul, cum ar fi: complexitatea cauzei conduita reclamantului şi aceea autorităţilor competente şi importanţa litigiului pentru reclamant.
Pentru aceleaşi considerente pentru care recursul declarat de reclamantul G.T.A. a fost admis, recursul declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de G.T.A. împotriva sentinţei civile nr. 14 din 17 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Cluj - secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în parte, în sensul că admite în întregime acţiunea reclamantului.
Obligă pârâta să emită în favoarea reclamantului, pe baza raportului de evaluare, a deciziei reprezentând titlu de despăgubire în termen de 6 luni de la pronunţarea prezentei decizii.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.
Respinge ca nefondat recursul declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva aceleiaşi sentinţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5/2011. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 5020/2011. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
