ICCJ. Decizia nr. 4925/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4925/2011
Dosar nr.756/44/2010
Şedinţa publică din 25 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, reclamantul C.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor să se constate refuzul nejustificat al pârâtei de a efectua plata sumei de 160.185,90 RON cu titlul de despăgubiri, reprezentând ultima tranşă scadentă, calculată conform Legii nr. 290/2003 şi stabilită prin Hotărârea nr. 114 din 16 iunie 2006 şi Hotărârea nr. 115 din 16 iunie 2006 a Comisiei Judeţene Galaţi pentru aplicarea Legii nr. 290/2003;
- obligarea pârâtei la plata sumei de 160.185,90 RON reprezentând diferenţa de 60% din suma totală acordată drept despăgubiri, actualizată în raport cu indicele de creştere a preţurilor de consum din ultima lună pentru care acesta a fost publicat de către Institutul Naţional de Statistică, faţă de luna decembrie a anului anterior şi stabilirea unui termen de maxim 15 zile de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus plata sumei, sub sancţiunea unei penalităţi aplicate pârâtei în suma de 250 RON pentru fiecare zi de întârziere;
- obligarea la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, aplicată Preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor până la aplicarea întocmai a dispozitivului hotărârii;
- obligarea pârâtei la plata de daune interese sub formă de dobândă legală calculată de la data scadentă prevăzută prin lege a ultimei plăţi din ultima tranşă adică 20 iunie 2008 şi până la data plăţii efective.
În motivarea cererii sale, reclamantul a susţinut că prin Hotărârile nr. 114 şi 115 din 16 iunie 2006, Comisia judeţeană pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 290/2003 din cadrul Instituţiei Prefectului Galaţi a dispus acordare de despăgubiri băneşti în sumă de 170.022 RON şi respectiv suma de 96.954,50 RON.
Cu toate că pârâta a recunoscut în mod expres dreptul de creanţă prin plata sumei de 38.781,80 RON în data de 13 decembrie 2006 şi a sumei de 68.008,80 RON în data de 9 decembrie 2007, nu a respectat dispoziţiile art. 18 alin. (5) lit. c) din HG nr. 1120/2006, prin neachitarea ultimei tranşe, până la data scadenţei adică data de 20 iunie 2008.
Deşi a fost notificată în data de 3 mai 2010, conform art. 7 din Legea nr. 554/2004, pârâta nu a achitat nici până în prezent sumele scadente.
Prin întâmpinare, autoritatea pârâtă a invocat incidenţa dispoziţiilor art. 18 alin. (5) din HG nr. 1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 şi a susţinut că nu poate fi vorba de un refuz nejustificat privind neplata tranşei a II-a din Hotărârea nr. 115/2006, câtă vreme plata despăgubirilor este condiţionată de existenţa în bugetul de stat a unor sume aprobate anual cu această destinaţie.
Prin sentinţa nr. 225 din 21 octombrie 2010, Curtea de Apel Galaţi a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul C.P., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor; a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 160.185,90 RON reprezentând dreptul de 60% din suma totală acordată drept despăgubiri, stabilită prin Hotărârile nr. 114/2006 şi nr. 115/2006, emise de Comisia Judeţeană de aplicare a Legii nr. 290/2003 cu dobânda legală aferentă până la data plăţii efective.
A respins capătul de cerere privind constatarea refuzului nejustificat, ca inadmisibil, precum şi capătul de cerere privind aplicarea unei sancţiuni Preşedintelui autorităţii pârâte, ca nefondat.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a constatat că autoritatea pârâtă nu a plătit reclamantului tranşa a II-a din despăgubire, aşa cum a fost stabilită prin Hotărârea nr. 115/2006, autoritatea pârâtă justificând neplata prin lipsa fondurilor alocate din bugetul de stat.
A fost înlăturată această apărare, Curtea apreciind ca fiind o chestiune internă referitoare la modul de finanţare a autorităţii pârâte, în timp ce obligaţia de plată a despăgubirilor în totalitate este stabilită ca urmare a aplicării Legii nr. 290/2003 şi nu poate fi eludată în acest fel.
Cu privire la capătul de cerere privind constatarea refuzului nejustificat de plată, Curtea a apreciat că este inadmisibil, întrucât există un fine de neprimire din moment ce nu reprezintă o cerere ce poate fi încadrată în dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., privitoare la constatarea unui drept.
Nu a fost primit nici capătul de cerere referitor la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie, deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, privitoare la executarea titlului executoriu.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs în termenul legal Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că în temeiul art. 17 alin. (4) lit. h) din HG nr. 57/2008 are atribuţii de verificare şi control a hotărârilor emise de către comisiile pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, astfel că, analizând cele două dosare de despăgubiri, Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor a constatat că Hotărârile nr. 114/2006 şi nr. 115/2006 au fost emise fără respectarea prevederilor legale.
Dacă în cazul Hotărârii nr. 115/2006, la data de 15 octombrie 2009 s-a completat dosarul cu actele solicitate, pentru Hotărârea nr. 114/2006 nu s-a făcut dovada refugiului autorilor B.P. şi M., dovada proprietăţii bunurilor pentru care se solicită despăgubiri, în plus s-au constatat şi inadvertenţe şi în ceea ce priveşte identitatea autorilor, astfel că prin adresa nr. 7494 din 04 septembrie 2009 s-a solicitat intimatului-pârât C.P. completarea dosarului, dar acesta nu s-a conformat.
Recurenta a arătat că dispunerea plăţii în baza unei hotărâri ilegale ar prejudicia bugetul de stat, Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 neputând dispune plata tranşei a II-a din despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr. 115/2006 până când intimatul-pârât C.P. nu va face pe deplin dovada pretenţiilor sale.
Din oficiu, la termenul de judecată din 25 octombrie 2011, Înalta Curte a invocat excepţia necompetenţei materiale a instanţei de fond în soluţionarea acţiunii promovată de reclamantul C.P.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu excepţia de ordine publică a necompetenţei materiale, invocată în baza art. 159 pct. 2 şi art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs şi în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ., va casa hotărârea instanţei de fond pentru următoarele considerente:
Reclamantul C.P. s-a adresat Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal cu acţiune în contencios administrativ având ca obiect obligarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor la plata despăgubirilor acordate prin Hotărârea nr. 114/2006 a Comisiei Judeţene Galaţi de aplicare a Legii nr. 290/2003.
Competenţa materială a instanţelor de contencios în soluţionarea acţiunilor întemeiate pe prevederile Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, cum este cazul reclamantei, este stabilită în art. 8 alin. (5) şi (6) din actul normativ precitat.
„(5) Hotărârile comisiei centrale sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.
(6) Hotărârile pronunţate de tribunal sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege".
Având ca reper aceste texte legale rezultă că în privinţa acţiunilor întemeiate pe prevederile Legii nr. 290/2003 legislatorul a stabilit o competenţă specială, derogatorie de la dreptul comun în materie (art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004).
Astfel, conform art. 8 alin. (5) din Legea nr. 290/2003 acţiunile având ca obiect contestarea hotărârilor Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 sunt supuse cenzurii tribunalului, iar pentru identitate de raţiune, competenţa materială este aceeaşi şi în privinţa acţiunilor ce vizează obligarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor de a emite asemenea hotărâri.
Prin urmare, excepţia necompetenţei materiale a instanţei de fond este întemeiată, astfel că va fi admisă şi, în consecinţă, va fi admis recursul formulat de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 Autoritatea, va fi casată sentinţa recurată, iar cauza va fi trimisă spre competentă soluţionare Tribunalului Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, conform art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 împotriva sentinţei nr. 225 din 21 octombrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 octombrie 2011.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 4920/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4927/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
