ICCJ. Decizia nr. 5106/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.5106/2011
Dosar nr. 11824/2009
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul I.A., să se constate existenţa calităţii acestuia de colaborator al Securităţii.
Prin sentinţa civilă nr. 4793 din 29 noiembrie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul I.A., ca întemeiată şi a constatat calitatea acestuia de colaborator al Securităţii.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin cererea adresată C.N.S.A.S. la 25 iulie 2005 de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 s-au dispus verificări în ce-l priveşte pe pârâtul I.A., deţinător al titlului de luptător din Revoluţia din Decembrie 1989 în temeiul Legii nr. 187/1999 modificată şi completată.
Din cuprinsul Notei de constatare rezultă că pârâtul a fost recrutat încă din anul 1959 de către organele de Contrainformaţii, având şi un nume conspirativ „R.I.", semnând şi un angajament olograf.
Din anul 1968 pârâtul a primit un nou nume conspirativ, „S.I." şi ulterior „R.C.", pentru a activa la întreprinderea „T.F." în vederea contactării unor elemente de la această întreprindere, fiind folosit şi de către organele de Miliţie în rezolvarea unor cazuri de furt.
Instanţa de fond a apreciat că este evident că materialele furnizate de pârât Securităţii se referă la conţinutul anticomunist al discuţiilor purtate cu persoanele urmărite, nefăcându-se dovada că furnizarea unor informaţii către organele de Securitate cu privire la persoanele urmărite nu a fost făcută în mod conştient, astfel încât se poate reţine că informaţiile furnizate au îngrădit dreptul la viaţa privată prevăzut de art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, dreptul la libertatea de exprimare prevăzut de art. 85 din Constituţia României din 1952 şi art. 28 din Constituţia României din 1965, precum şi art. 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
S-a reţinut de către instanţă că, având în vedere că pârâtul a dat peste 30 de materiale informative în perioada 1959 - 1969, se constată că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 modificată şi completată prin Legea nr. 293/2008, constatându-se astfel existenta calităţii de colaborator al Securităţii în ce-1 priveşte pe pârâtul I.A.
S-a mai reţinut în considerentele hotărârii atacate că, din materialul probator aflat la dosarul cauzei, respectiv documentaţia pe care se întemeiază Nota de constatare întocmită de C.N.S.A.S. din 31 martie 2009, se constată că activitatea desfăşurată de pârât în perioada 1959, când a fost recrutat de organele de Contrainformaţii şi 1969, acesta a întocmit peste 30 de note informative cu privire la acţiuni şi activităţi ale persoanelor urmărite din cadrul întreprinderilor în care a lucrat în această perioadă, ceea ce întruneşte condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din Ordonanţă, astfel că s-a apreciat acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. ca fiind întemeiată, fiind admisă, cu consecinţa constatării calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe pârât.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul I.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a arătat, în esenţă, că instanţa de fond a avut în vedere în principal numărul notelor informative care se presupune că le-a furnizat pârâtul şi nu conţinutul lor, căci la o analiză mai atentă a acestui conţinut s-ar fi observat că informaţiile furnizate nu se referă la „activităţi şi atitudini potrivnice regimului totalitar comunist" şi „nu au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului", ci la aspecte care priveau apărarea ţării şi securitatea naţională.
Recurentul a arătat că majoritatea notelor informative erau total nerelevante şi că este important a se reţine că a acceptat colaborarea în mod silit, eschivându-se cât a fost posibil de la îndeplinirea sarcinilor trasate, prefăcându-se fie că nu are timp să le rezolve fie că nu cunoaşte cine se face vinovat de anumite deficiente la locul de muncă.
Neexistând dovezi că vreo persoană a avut de suferit urmare informaţiilor transmise de recurent şi reţinute de prima instanţă, s-a considerat că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a fi aplicabile dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 24/2008 faţă de recurentul-pârât.
Examinând cauza prin prisma observaţiilor recurentului, a dispoziţiilor legale invocate prin cererea de recurs şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat şi îl va respinge în consecinţă, pentru cele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 24/2008, modificată şi completată prin Legea nr. 293/2008, prin colaborator al Securităţii se înţelege: „persoana care a furnizat informaţii indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului".
Raportându-se la această definiţie legală şi la probatoriul depus de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în susţinerea acţiunii formulate în temeiul art. 11 alin. (1) din OUG nr. 24/2008, instanţa de fond a concluzionat corect că este întemeiată solicitarea de a se constata calitatea de colaborator al Securităţii în persoana pârâtului I.A. (deţinător al titlului de luptător din Revoluţia din Decembrie 1989).
Aspectele detaliate în cuprinsul cererii de recurs nu sunt de natură a răsturna abordarea judecătorului fondului care a observat că potrivit Notei de constatare întocmită de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ca urmare a verificărilor făcute la solicitarea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor, pârâtul a fost recrutat din anul 1959, semnând un angajament olograf şi primind numele conspirativ de „R.I.", iar în anul 1968 a primit alte două nume conspirative fiind folosit de organele de Miliţie în respectarea unor cazuri de furt la întreprinderea T.F.
Nu pot fi primite apărările recurentului că nu s-a dovedit în cazul său să nu s-a indicat de către Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii nicio persoană care să fie avut de suferit de pe urma informaţiilor furnizate şi pe care recurentul le consideră nerelevante din punctul de vedere al colaborării cu Securitatea.
Conţinutul notelor informative şi nu doar numărul acestora a demonstrat cu prisosinţă că din materialele furnizate de pârât reieşea caracterul „anticomunist" al discuţiilor cu persoanele urmărite. Mai mult, nicio dovadă nu vine în sprijinul ideii avansate de recurent că furnizarea de informaţii a fost făcută în mod silit (cum se afirmă în recurs), ci dimpotrivă că a fost conştientă activitatea acestuia materializată în cele 30 de note informative redactate şi semnate olograf de pârât dar şi în celelalte documente detaliate în Nota de Constatare (filele 12-16 dosar fond).
Relevant pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în accepţiunea OUG nr. 24/2008 este nu doar aspectul denunţării de activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist" ci şi acela că furnizarea de informaţii a vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, nefiind deci necesar a se indica de către Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii persoanele care au avut de suferit (în mod efectiv) de pe urma activităţii desfăşurate de recurentul-pârât, aşa cum susţine în mod neadecvat acesta.
Sub acest aspect, s-a argumentat că prin informaţiile furnizate de pârât s-a îngrădit dreptul la viaţa privată recunoscut de art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 10 decembrie 1948) şi dreptul la libertatea de exprimare garantat atât de art. 18 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului cât şi de art. 85 din Constituţia României din 1952, art. 28 din Constituţia României din 1965.
Văzând şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, precum şi art. 11 alin. (2) din OUG nr. 24/2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.A. împotriva sentinţei civile nr. 4793 din 29 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5096/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5116/2011. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
