ICCJ. Decizia nr. 5019/2011. Contencios
| Comentarii |
|
I. Circumstanțele cauzei
1. Procedura în primă instanță
Tribunalul Botoșani a fost învestit cu soluționarea unei contestații privind decizia de diminuare a drepturilor de pensie emisă de intimata Casa Județeană de Pensii B. în temeiul Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
La termenul de judecată din data de 23 februarie 2011, instanța a invocat, din oficiu, excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (2) lit. a) din H.G. nr. 737/2010, fiind sesizată Curtea de Apel Suceava pentru soluționarea acestei excepții.
în susținerea caracterului întemeiat al excepției de nelegalitate, Tribunalul Botoșani, raportându-se la dispozițiile Legii nr. 119/2010, a reținut că prevederile art. 5 alin. (2) lit. a) din H.G. nr. 737/2010 sunt în contradicție cu normele reglementate de art. 41 alin. (1) și alin. (5) din Legea nr. 19/2000 în vigoare la data publicării H.G. nr. 737/2010, întrucât condițiile de recalculare a drepturilor de pensie sunt stabilite în alte condiții decât cele de care au beneficiat persoanele pensionate în baza Legii nr. 19/2000, deși în Legea nr. 119/2010 s-a stabilit în mod expres că se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, fără a se face vreo mențiune privind schimbarea stagiului de cotizare sau a vârstei standard de pensionare.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Guvernul României a arătat faptul că, potrivit dispozițiilor H.G. nr. 737/2010, recalcularea pensiilor stabilite prin legi speciale cuvenite sau aflate în plată se stabilește prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 119/2010.
Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a formulat o cerere de intervenție în interesul Guvernului României, ce a fost respinsă ca inadmisibilă.
2. Hotărârea Curții de apel
Prin sentința nr. 248 din 28 iunie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de nelegalitate invocată de contestatorul M.D., în contradictoriu cu pârâții Casa Județeană de Pensii Botoșani și Guvernul României București și a constatat nelegalitatea dispozițiilor art. 5 alin. (2) lit. a) din H.G. nr. 737/2010, în raport de dispozițiile art. 3 din Legea nr. 119/2010, coroborate cu dispozițiile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 și cu dispozițiile din anexa 3 din Legea nr. 19/2000 (forma în vigoare la data publicării H.G. nr. 737/2010).
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a examinat dispozițiile legale incidente în cauză, respectiv art. 5 alin. (2) lit. a) din H.G. nr. 737/2010,art. 3 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 119/2010,art. 76 și art. 41 alin. (1)-(4) din Legea nr. 19/2000, precum și lit. B pct. VI., referitor la calculul pensiilor din Ordinul Ministrului Muncii și Solidarității Sociale nr. 340/2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, reținând faptul că, în ceea ce privește stagiul complet de cotizare în raport de care se determină punctajul mediu anual al asiguratului, principiul statuat de Legea nr. 19/2000 este în sensul că stagiul complet de cotizare este cel de la data înscrierii la pensie, dată la care se consideră că asiguratul îndeplinește condițiile pentru a beneficia de pensia pentru limită de vârstă.
Totodată, Curtea a constatat că art. 5 alin. (2) lit. a) din H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precizează că recalcularea pensiilor de serviciu, prin determinarea punctajului mediu anual în sistemul public, se face pe baza documentelor existente în dosarele de pensii, iar la determinarea punctajului mediu anual se utilizează stagiul complet de cotizare, în funcție de data nașterii, prevăzut în anexa nr. 3 la Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, așa cum este detaliată în anexa nr. 9, vârstele standard de pensionare și stagiile minime și complete de cotizare în funcție de data nașterii, la Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, aprobate prin Ordinul Ministrului Muncii și Solidarității Sociale nr. 340/2001, cu modificările și completările ulterioare.
în temeiul principiului ierarhiei forței juridice a actelor normative consacrat de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, instanța de fond a apreciat că se impune aplicarea cu prioritate a dispozițiilor anexei nr. 3 la Legea nr. 19/2000, care nu are în vedere data nașterii, ci data înscrierii la pensie (formularea cererii de pensionare).
3. Calea de atac exercitată în cauză
împotriva acestei sentințe au formulat recurs, în termenul legal, pârâții Guvernul României și Casa Județeană de Pensii B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 din C. proc. civ.
Prin motivele de recurs, recurenții-pârâți aduc în esență critici vizând nelegalitatea sentinței prin care s-a reținut în mod eronat faptul că, în temeiul principiului ierarhiei forței juridice a actelor normative, se aplică cu prioritate prevederile anexei 3 la Legea nr. 19/2000, față de cele ale art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 737/2010.
Că dispozițiile art. 5 alin. (2) doar stabilesc, pentru a nu se crea dificultăți în aplicare, care sunt stagiile ce se au în vedere Ia recalcularea pensiilor speciale, acestea fiind stagiile deja prevăzute de Legea nr. 19/2000, act normativ la care Legea nr. 119/2010 face trimitere în ceea ce privește regulile și algoritmul de calcul al cuantumului pensiei, iar dispozițiile sus-menționate detaliază modalitatea de determinare a punctajului mediu anual în sistemul public de pensii prin raportare la stagiile complete sau la stagiile reduse de cotizare.
Recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii B. expune motive privind fondul cererii deduse judecății arătând că pentru contestatorul M.D. nu operează dispozițiile art. 41 din Legea nr. 19/2000 privind stabilirea vârstei standard de pensionare și stagiul complet de cotizare deoarece pensia pentru limită de vârstă a fost calculată mai întâi în conformitate cu Legea nr. 3/1977 ,vârsta de acordare a pensiei fiind 60 de ani și stagiul complet de cotizare 30 de ani, după care s-au aplicat prevederile O.U.G. nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public de pensii stabilite anterior datei de 1 aprilie 2001.
Astfel că în situația concretă a contestatorului nu s-au aplicat dispozițiile art. 5, alin. (1) din H.G. nr. 737/2010 deoarece la data recalculării dispusă de Legea nr. 119/2010, acesta era deja pensionar în sistemul public de pensie cu un punctaj mediu anual stabilit.
Referitor la excepția de nelegalitate a art. 5, alin (2) din H.G. nr. 737/2010, apreciază că aceste dispoziții sunt legale, deoarece se referă la persoanele care fac obiectul Legii nr. 119/2010 și care nu aveau stabilit punctajul mediu anual la data recalculării pensiei de serviciu, motiv pentru care solicită respingerea acestei excepții.
La data de 10 octombrie 2011 recurenta prin recursul depus la Curtea de Apel Suceava, reia motivele de nelegalitate aduse hotărârii recurate arătând că recursul se impune a fi admis deoarece chestiunea datei nașterii intimatului-reclamant și stagiul complet de cotizare nu influențează cu nimic calculul punctajului anual. Recalcularea pensiei și modificarea cuantumului acesteia nu a fost rezultatul luării în considerare a elementului contrar Legii nr. 19/2000, data nașterii persoanei în cauză, ci al schimbării algoritmului de calcul dintr-unul prevăzut de o lege specială, Legea nr. 96/2006 în cel prevăzut de legea generală Legea nr. 19/2000.
Invocă totodată în recurs, excepția anulării acțiunii ca netimbrată potrivit art. 20 alin. (1) Legea nr. 146/2007 privind taxele judiciare de timbru.
4. Apărarea intimatului M.D.
Prin întâmpinarea înregistrată la 22 septembrie 2011 intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursurilor și menținerea sentinței nr. 248 pronunțată la data de 28 iunie 2011 de Curtea de Apel Suceava.
Intimatul a arătat că soluția dată este legală, dispozițiile legale aplicabile fiind interpretate în mod rațional de judecătorul fondului deoarece prin diminuarea pensiei a fost vătămat într-un drept al său și conform art. 52 alin. (1) din Constituție, actul administrativ trebuie anulat și reparată paguba produsă de respectivul act administrativ.
înalta Curte constată că excepția netimbrării acțiunii pe fond excede cadrului procesual cu care este sesizat respectiv excepția de nelegalitate a art. 5 alin. (2) lit. a) din H.G. nr. 737/2010, invocată din oficiu de către instanță, respectiv Tribunalul Botoșani în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 într-un litigiu având ca obiect contestarea deciziei din 26 august 2010 emisă de Casa Județeană de Pensii Botoșani privind diminuarea drepturilor de pensie față de contestatorul M.D.
Mai mult este și nefondată față de natura litigiului care este scutit de plata taxelor judiciare de timbru conform art. 15 lit. d) din Legea nr. 146/2007 privind taxele judiciare de timbru.
II. Considerentele înaltei Curți asupra recursurilor.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate care vizează soluționarea excepției de nelegalitate conform art. 4 din Legea nr. 554/2004, înalta Curte constată că soluția pronunțată de Curtea de Apel este legală și se impune a fi menținută.
1. Argumentele de drept relevante.
H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute de art. 1 lit. c)-lit. h) din Legea nr. 119/2000 privind stabilirea unor norme în domeniul pensiilor la art. 5 alin. (2) lit. a) din H.G. nr. 737/2010 stipulează următoarele:
(2) La determinarea punctajului mediu anual se utilizează:
"a) stagiul complet de cotizare, în funcție de data nașterii, prevăzut în anexa nr. 3 la Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, așa cum este detaliată în anexa nr. 9, vârstele standard de pensionare și stagiile minime și complete de cotizare în funcție de data nașterii, la Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, aprobate prin Ordinul ministrului muncii și solidarității sociale nr. 340/2001, cu modificările și completările ulterioare".
Textul atacat cu excepția de nelegalitate contravine dispozițiilor legale cu forță juridică superioară, respectiv art. 41 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data publicării H.G. nr. 737/2000, deși art. 3 din Legea nr. 119/2010 prevede că pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Legat de stagiul complet de cotizare în raport de care se determină punctajul mediu anual al asiguratului, principiul statuat de Legea nr. 19/2000 este în sensul că stagiul complet de cotizare este cel de la data înscrierii la pensie, dată la care se consideră că asiguratul îndeplinește condițiile pentru a beneficia de pensia pentru limită de vârstă.
Recurentul Guvernul României apreciază că în mod eronat prima instanță a reținut că se aplică cu prioritate prevederile anexei 3 la Legea nr. 19/2000, față de cele ale art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 737/2000 și că anexa 3 la Legea nr. 19/2000 nu are în vedere data nașterii ci data înscrierii la pensie.
Aceasta susținere este lipsită de substanță și nu poate fi reținută, având în vedere decizia nr. 4/2011, privind recursul în interesul legii prin care înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că din interpretarea prevederilor art. 41 din Lege, coroborat cu anexa nr. 3 la Lege, rezultă că voința legiuitorului a fost aceea de a porni în stabilirea vârstei de pensionare și a stagiului de cotizare de la data la care a fost depusă cererea de pensionare, iar nu de la data nașterii asiguratului, aceasta fiind și ordinea logică, atât timp cât valorile vârstei de pensionare și ale stagiului de cotizare sunt diferite în raport cu perioada de timp, iar nu fixe.
Această creștere treptată a valorilor s-a realizat conform unui grafic de eșalonare prevăzut în anexa nr. 3 la Legea nr. 19/2000.
Prima coloană din tabel cuprinde intervalele de timp în care se face eșalonarea (aprilie 2001-martie 2015).
Prin urmare, semnificația întregului tabel este aceea că, în perioada indicată în prima coloană, vârsta standard de pensionare, stagiul minim de cotizare și stagiul complet de cotizare sunt cele indicate în coloanele 2-4.
La data de 10 mai 2001 a intrat în vigoare Ordinul ministrului muncii și solidarității sociale nr. 340/2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare.
Anexa nr. 3 la Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, și anexa nr. 9 la Ordinul ministrului muncii și solidarității sociale nr. 340/2001 sunt perfect convergente și se suprapun doar cu privire la persoanele care solicită înscrierea la pensie pentru limită de vârstă, ca urmare a desfășurării activității în condiții normale (grupa a III-a de muncă sau grupa obișnuită), dar nu și pentru cei care beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare potrivit legii.
Vârsta standard de pensionare și stagiul complet de cotizare sunt elemente obiective, care se aplică în mod egal tuturor persoanelor care solicită înscrierea la pensie la un moment dat (în același interval) indiferent de vârsta lor biologică.
Aplicarea cu prioritate a dispozițiilor anexei nr. 3 la Lege. nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, se impune și din alte considerente.
Unul, de ordin general, privește posibilitatea instanțelor învestite cu soluționarea oricărei cauze să facă aplicarea principiului ierarhiei forței juridice a actelor normative.
în concluzie în mod corect prima instanța a reținut că aplicarea cu prioritate a dispozițiilor anexei nr. 3 la Legea nr. 19/2000 se impune în temeiul principiului ierarhiei forței juridice a actelor normative consacrate de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, conform cărora "Actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă", astfel că și sub acest aspect recursul Guvernului este nefondat.
Aspectele invocate de recurenta Casa Județeană de Pensii B. privind aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) din H.G. nr. 737/2010 (atacată cu excepție de nelegalitate) la situația concretă a contestatorului-intimat nu pot fi reținute pentru că exced analizei de legalitate conform art. 4 din Legea nr. 554/2004, în cadrul căreia se examinează concordanța actului administrativ atacat cu excepția de nelegalitate cu acte normative cu forța juridică superioară în temeiul și executarea cărora a fost emis, instanța de contencios administrativ fiind investită în acest sens prin încheierea pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția civilă, în dosar la data de 23 februarie 2011.
Contestatorul a invocat că la recalcularea pensiei s-au avut în vedere dispozițiile art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 737/2010 respectiv stagiul complet de cotizare, în funcție de data nașterii, prevăzută în anexa 3 la Legea nr. 19/2000, instanța apreciind asupra condiției existenței unei dependințe între soluția ce urmează a fi dată litigiului de fond și actul administrativ vizat de excepție.
2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs.
în consecință, față de cele arătate, constatând că sentința primei instanței, era legală, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) din C. proc. civ. și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 recursurile formulate în cauză au fost respinse ca nefondate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5027/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5033/2011. Contencios → |
|---|
