ICCJ. Decizia nr. 5042/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 605 din 31 ianuarie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei procedurii prealabile și, în consecință, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamantul S.M., în contradictoriu cu pârâții Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, "S.S.P.R.") și Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989 (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, "C.P.R.D.").
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat obligarea S.S.P.R. să analizeze dosarul său din 12 noiembrie 2004, să propună C.P.R.D. preschimbarea certificatului doveditor conform prevederilor Legi nr. 341/2004, C.P.R.D. să avizeze favorabil propunerea de preschimbare a certificatului doveditor, să tipărească acest certificat și secretarul de stat al S.S.P.R. să semneze și să ștampileze acest certificat și să-l propună președintelui C.P.R.D. să-l semneze, iar dacă se va semna, să continue procedura de preschimbare a certificatului doveditor conform prevederilor art. 13 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, aprobate prin H.G. nr. 1412/2004, și ale Legii nr. 341/2004.
A reținut instanța că, pe numele reclamantului, a fost eliberat certificatul din anul 1997 în temeiul prevederilor H.G. nr. 566/1996 de către C.P.R.D., iar titlul de Luptător pentru Victoria Revoluției Romane din Decembrie 1989, Remarcat prin Fapte Deosebite, i-a fost acordat prin decret al Președintelui României.
Ulterior reclamantul s-a adresat pârâților pentru preschimbarea acestui certificat, însă dosarul de preschimbare al certificatului de revoluționar, a fost analizat în Comisia S.S.P.R., constatându-se că acesta este incomplet, respectiv nu conține alte documente probatorii din care să rezulte gradul de implicare și contribuția deosebită la victoria revoluției, astfel cum prevede art. 124alin. (1) lit. i) din H.G. nr. 1707/2006, precum și alte probe, inclusiv documente utile în susținerea cererii, prevăzute la art. 124alin. (1) lit. j) din H.G. nr. 1707/2006, sens în care Comisia S.S.P.R. a solicitat reclamantului transmiterea documentelor necesare pe care acesta nu le-a completat, în raport cu dispozițiile art. 124alin. (1) și (3) din H.G. nr. 1707/2006.
întrucât reclamantul nu a prezentat astfel de documente, dosarul de preschimbare a fost respins datorita neîndeplinirii condițiilor impuse de normele în vigoare.
Potrivit art. 19 și art. 20 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1412/2004, analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum și susținerile părților, instanța a reținut că, la data introducerii acțiunii, a fost publicată lista finală privind preschimbarea certificatelor de revoluționar, iar reclamantul avea posibilitatea să se adreseze C.P.R.D. cu contestație privind nepreschimbarea certificatului.
După finalizarea termenului de preschimbare a certificatelor doveditoare ale calității de revoluționar la data de 30 aprilie 2010, această listă a fost publicată în M. Of. al României, Partea 1 nr. 467bis/7.07.2010.
Din înscrisurile atașate dosarului de către reclamant nu rezultă îndeplinirea acestei condiții procedurale, ci exclusiv faptul că, anterior finalizării procedurii în luna martie a anului 2010, acesta a solicitat pârâților soluționarea favorabilă a cererii de preschimbare a vechiului certificat de revoluționar, iar nu formularea după data de 7 iulie 2010 a contestației la pârâta C.P.R.D.
împrejurarea că reclamantul a înțeles să depună direct în instanță eventualele documente doveditoare ale cererii de preschimbare a vechiului certificat de revoluționar nu poate fi apreciată ca relevantă în combaterea excepției lipsei procedurii prealabile invocată de către ambii pârâți, reclamantul având deschisă calea contestației la C.P.R.D., iar, ulterior, împotriva soluției C.P.R.D., calea unei acțiuni în contencios administrativ pentru verificarea îndeplinirii condițiilor de preschimbare prevăzute de art. 124din Normele metodologice susmenționate.
împotriva sentinței civile nr. 605 din 31 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul S.M., invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 din C. proc. civ.
Sub aspectul motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 din C. proc. civ., recurentul-reclamant susține că instanța a reprodus excepția invocată de pârâtul S.S.P.R., fără să verifice temeiul de drept al acesteia, respectiv termenele prevăzute de art. 9 din Legea nr. 341/2004.
Sub aspectul motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., recurentul-reclamant susține că în mod greșit instanța a respins acțiunea, ca inadmisibilă, întrucât a formulat contestație la C.P.R.D., aceasta fiind înregistrată din 7 ianuarie 2011, care, însă, nu a fost soluționată până la data judecării cauzei, cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004.
Totodată, mai susține recurentul că cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 3 august 2010, activitatea Comisiei din cadrul S.S.P.R. fiind finalizată la data de 30 aprilie 2010, deci anterior introducerii cererii și contrar celor susținute de pârâtul S.S.P.R. în sensul că activitatea Comisiei nu era finalizată la data respectivă, iar, la data de 7 iulie 2010, S.S.P.R. a publicat în M. Of. lista finală cuprinzând persoanele cărora li s-au eliberat noile tipuri de certificate.
Tot în susținerea acestui motiv de recurs, recurentul susține că instanța de fond în mod greșit, în motivarea inadmisibilității, a reținut că nu a probat suficient faptele sale din timpul revoluției, deși Comisia S.S.P.R. a motivat respingerea pe dispozițiile art. 8 din Legea nr. 341/2004 în considerarea calității sale de militar, iar, cu același probatoriu, 34 dintre colegii săi din unitatea de parașutiști din care a făcut parte și alături de care a participat la toate acțiunile de pază și apărare, au beneficiat de preschimbarea certificatelor doveditoare. Mai arată recurentul că pârâtul S.S.P.R., la ședința de plen din 10 iunie 2008, a reținut că "lipsește punctul o jumătate de probă", deși Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1412/2004 nu definesc "jumătatea de probă". Totodată, recurentul-pârât susține că pârâtul S.S.P.R. nu i-a adus la cunoștință faptul că dosarul este incomplet și că în fața instanței de fond a adus probe suplimentare de care instanța era obligată să țină cont.
în fața instanței de recurs, recurentul-reclamant a depus, în copie, adresa de răspuns a C.P.R.D. din 10 februarie 2011.
Pârâtul S.S.P.R. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea, ca temeinică și legală, a sentinței pronunțate de Curtea de apel.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentul-reclamant, precum și în raport cu dispozițiile art. 3041din C. proc. civ., înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.
Așa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, reclamantul S.M. a învestit instanța cu o acțiune în contencios administrativ, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 3 august 2010, invocând refuzul pârâților S.S.P.R. de a-i soluționa favorabil cererea de preschimbare a certificatului de revoluționar emis în anul 1997.
Conform dispozițiilor art. 19 alin. (1) și art. 20 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1412/2004, avute în vedere de instanța de fond la pronunțăarea sentinței recurate:
"Art. 19. - (1) Lista finală cuprinzând persoanele cărora li s-au eliberat noile tipuri de certificate se certifică prin ordin al secretarului de stat al SSPR și se publică în M. Of. al României, Partea I.
Art.20. - (1) Persoanele nemulțumite de nepreschimbarea certificatului doveditor sau care consideră, pe bază de probe, că în cazul altor persoane cărora le-a fost preschimbat certificatul doveditor nu au fost respectate prevederile Legii nr. 341/2004 sau ale prezentelor norme metodologice pot face contestație la Comisia Parlamentară, în termen de maximum 6 luni de la data publicării în M. Of. al României, Partea I, a listei finale prevăzute la art. 19 alin. (1).
(2) în cuprinsul contestației vor fi prezentate expres și lipsit de orice echivoc datele de identificare a contestatarului, actele sau faptele contestate și, totodată, vor fi anexate documente doveditoare în susținerea contestației.
(3) în vederea soluționării contestațiilor, Comisia Parlamentară poate solicita instituțiilor publice punerea la dispoziție a documentelor necesare, acestea având obligația de a le transmite, în copie, în cel mult 10 zile lucrătoare de la data solicitării, precum și punctul de vedere al S.S.P.R. cu privire la contestația formulată.
(31) Orice contestație care nu conține datele de identificare sau semnătura contestatarului, precum și motivele contestației este nulă.
(4) în termen de 30 de zile de la data depunerii contestației, Comisia Parlamentară comunică contestatarului și la S.S.P.R. modul de soluționare a contestației.
(5) Pe baza propunerilor formulate de Comisia Parlamentară S.S.P.R. reanalizează documentația pe baza căreia a fost luată decizia ce formează obiectul contestației și, în raport de decizia adoptată, procedează conform reglementărilor în vigoare."
Dispozițiile citate, avute în vedere în mod corect de instanța de fond la pronunțarea sentinței recurate, instituie o procedură administrativă prealabilă, pe care persoana nemulțumită de nepreschimbarea certificatului trebuie să o urmeze înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, ca o cale mai rapidă de restabilire a legalității, având ca scop atât protecția autorității publice emitente care, prin repararea eventualelor erori săvârșite cu ocazia emiterii actului, poate evita chemarea sa în judecată în calitate de pârât, suportarea unor cheltuieli suplimentare ori plata unor daune mai mari și chiar lezarea prestigiului său prin pierderea unui proces public, cât și pe cea a particularului, care are posibilitatea de a obține anularea actului printr-o procedură administrativă mai simplă și scutită de cheltuieli judiciare (decizia nr. 1912 din 3 aprilie 2007, publicată în Jurisprudența înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pe anul 2007).
îndeplinirea acestei proceduri administrative prealabile reprezintă, prin raportare la dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, o condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ.
Or, în cauză, este necontestat faptul că, în M. Of. al României, Partea I nr. 467/7.07.2010, a fost publicat Ordinul nr. 114/2010 al secretarului de stat al S.S.P.R. privind certificarea listei finale cuprinzând persoanele cărora li s-au eliberat noile tipuri de certificate preschimbate conform prevederilor Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, iar în M. Of. al României, Partea I, nr. 467bis/7.07.2010, a fost publicată lista finală cuprinzând persoanele cărora li s-au eliberat noile tipuri de certificate preschimbate conform prevederilor Legii. Chiar în cuprinsul ordinului, la art. 3, au fost reluate dispozițiile art. 20 alin. (1) din Normele metodologice, aprobate prin H.G. nr. 1412/2004, și s-a prevăzut că "persoanele nemulțumite de nepreschimbarea certificatului doveditor [_] pot face contestație la Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989 în termen de maximum 6 luni de la data publicării în M. Of. al României, Partea I, a listei finale prevăzute la art. 19 alin. (1)."
Recurentul-reclamant avea posibilitatea ca, în termen de 6 luni de la data de 7 iulie 2010, când a fost publicată în M. Of. lista finală, să formuleze contestație la C.P.R.D.
La dosarul de fond, reclamantul a depus adresa din 26 martie 2010 a C.P.R.D., prin care se răspundea la memoriul său înregistrat la această Comisie din 25 martie 2010, în sensul că termenul de preschimbare a fost prorogat la data de 30 aprilie 2010, iar, ulterior publicării listei finale, poate face contestație la Comisie în termen de 6 luni.
Astfel fiind, instanța de fond, în mod corect, a reținut că memoriul pe care reclamantul l-a adresat C.P.R.D. în luna martie 2010, deci anterior publicării la data de 7 iulie 2010 a listei finale, nu face dovada îndeplinirii procedurii prealabile, fiind astfel inadmisibilă acțiunea introdusă pe rolul instanței la data de 3 august 2010, înainte de a fi urmată procedura administrativă reglementată de art. 20 alin. (1) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1412/2004.
Este adevărat că, la dosarul de recurs, recurentul a depus adresa nr. 42/0101 din 10 februarie 2011 emisă de C.P.R.D., în curpinsul căreia se menționează că S.M. a depus petiția înregistrată la Comisie din 7 ianuarie 2011, care va fi analizată în Plenul Comisiei și se va comunica petentului rezultatul verificării.
însă, împrejurarea că, ulterior introducerii acțiunii în contencios administrativ la data de 3 august 2010, reclamantul a formulat la data de 7 ianuarie 2011 contestație la C.P.R.D., nu este de natură a determina nelegalitatea și netemeinicia sentinței pronunțate de Curtea de apel, care, la data pronunțării hotărârii, 31 ianuarie 2011, nu a avut cunoștință de această situație, întrucât reclamantul a depus adresa de răspuns a C.P.R.D. abia în fața instanței de recurs.
Pe de altă parte, chiar în ipoteza în care reclamantul ar fi depus acest înscris în fața instanței de fond, soluția corectă este tot cea pronunțată de Curtea de apel. în acest sens, înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a pronunțat în jurisprudența sa anterioară (decizia nr. 994 din 15 februarie 2007, publicată în Jurisprudența înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pe anul 2007), atunci când a reținut că, potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004, procedura prealabilă trebuie să fie îndeplinită anterior introducerii acțiunii, întrucât rațiunea acestei proceduri este de a urmări evitarea unor litigii prin posibilitatea pentru emitentul actului de a-l revoca dacă va considera că este nelegal și încă nu a intrat în circuitul civil, iar pentru destinatarul actului de a aprecia, după ce primește răspuns de la autoritatea publică respectivă, dacă se mai impune promovarea unei acțiuni în justiție; nu poate fi primită susținerea potrivit căreia acțiunea este admisibilă dacă plângerea prealabilă, deși nu a fost formulată anterior introducerii acțiunii, este formulată până la momentul judecării cauzei, întrucât chiar denumirea procedurii indică faptul că trebuie îndeplinită "în prealabil"; nu există nicio rațiune care să justifice formularea plângerii prealabile în cursul procesului.
Față de soluția instanței de fond de respingere, ca inadmisibilă, a acțiunii reclamantului, ca urmare a admiterii excepției lipsei procedurii prealabile, soluție supusă controlului pe calea prezentului recurs, nu vor face obiectul analizei susținerile recurentului-reclamant referitoare la îndeplinirea condițiilor de fond pentru preschimbarea certificatului de revoluționar în raport cu dispozițiile Legii nr. 341/2004 și ale Normelor metodologice, aprobate prin H.G. nr. 1412/2004.
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., înalta Curte a respins recursul ca nefondat, neexistând motive pentru reformarea sentinței potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 pct. 8 și pct. 9 ori art. 3041din C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5054/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5034/2011. Contencios → |
|---|
