ICCJ. Decizia nr. 5034/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 14 octombrie 2009 pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, această, reclamanta SC P. SA Reghin a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea în tot a deciziei nr. 130 din 16 aprilie 2009 emisă de reclamantă, a deciziei de impunere din 20 noiembrie 2008 și a raportului de inspecție fiscală din 20 noiembrie 2008 întocmit de organele de inspecție fiscală, precum și exonerarea societății de la plata sumelor stabilite prin actele de control, respectiv admiterea spre rambursare a TVA în cuantum de 17.925 RON, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 161 din 25 noiembrie 2010, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a hotărât următoarele:
- a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerului Finanțelor Publice;
- a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC P. SA Reghin, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și, în consecință, a anulat în tot decizia din 16 aprilie 2009, emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, și, în parte, decizia de impunere din 20 noiembrie 2008 și raportul de inspecție fiscală din 20 noiembrie 2008, emise de Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, cu privire la diminuarea TVA-ului deductibil cu suma de 17.925 RON, admițând rambursarea către reclamantă a TVA-ului în acest cuantum;
- a obligat pe pârâtă la plata sumei de 2494 RON , cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.
împotriva sentinței civile nr. 161 din 25 noiembrie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș, în numele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și Agenția Națională de Administrare Fiscală, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ..
Cererile de recurs au fost înregistrate pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în cadrul dosarului, iar la primul termen de judecată de astăzi, 28 octombrie 2011, instanța a invocat, din oficiu, în temeiul art. 306 coroborat cu art. 137 din C. proc. civ. și raportat la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, și a rămas în pronunțare cu privire la excepția de necompetență materială a instanței de fond, care se circumscrie motivului de ordine publică prevăzut în art. 304 pct. 3 din C. proc. civ., pe care înalta Curte îl constată întemeiat, împrejurare ce face de prisos analiza celorlalte critici formulate în motivarea căii de atac.
în cauza de față, în temeiul art. 306 din C. proc. civ., instanța de recurs poate invoca motivul de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 3 din C. proc. civ. cu referire la necompetența materială a Curții de apel în soluționarea litigiului, întrucât cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 5 octombrie 2010, fiind astfel aplicabile dispozițiile din C. proc. civ. în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 202/2010 (intrată în vigoare la 30 de zile de la data de 26 octombrie 2010, când a fost publicată în M. Of. al României), întrucât, conform art. 22 din această Lege, "Dispozițiile art. 20,art. 105 alin. (1), art. 129 alin. (5) și alin. (51), art. 136,art. 158 alin. (3), art. 159,art. 1591,art. 2812a, art. 297 alin. (1), art. 304 pct. 3, art. 312 alin. (61), art. 315 alin. (31), precum și ale art. 329-3307 din C. proc. civ., republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor și sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi".
Se constată că, prin acțiune, reclamanta a învestit Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, cu o cerere de anulare a unor acte-administrative fiscale în privința respingerii dreptului societății de a deduce TVA în sumă de 17.925 RON.
Or, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, de până la 500.000 RON, se soluționează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, mai mari de 500.000 RON, se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel".
Deci, în privința competenței materiale, legea stabilește două tipuri de competență, în raport cu natura juridică a actului administrativ atacat, mai exact dacă actul are sau nu ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora sau, cu alte cuvinte, dacă este sau nu vorba de un act administrativ fiscal.
Astfel, dacă nu este vorba de un act administrativ fiscal, competența materială se stabilește în raport cu rangul local sau central al autorității emitente, potrivit prevederilor art. 2 și 3 din C. proc. civ., litigiul urmând să fie soluționat de instanța de contencios administrativ a tribunalului, când actul atacat aparține unui organ sau instituții locale și respectiv, instanței de contencios administrativ a Curții de apel, când actul atacat aparține unui organ sau instituții centrale, cu competență națională.
Dar, dacă obiectul litigiului îl formează un act administrativ fiscal, competența materială va aparține instanței de contencios administrativ și fiscal a tribunalului sau a Curții de apel, după cum actul contestat privește o valoare mai mică sau egală cu 500.000 RON ori o valoare mai mare decât această sumă.
în concluzie, în cazul actelor administrative fiscale, competența materială a instanței de contencios administrativ se stabilește în mod exclusiv pe baza criteriului valoric, după cum valoarea contestată este mai mică sau egală cu 500.000 RON, ori este mai mare de această sumă.
în cauză, după cum s-a reținut, actele administrativ-fiscale sunt contestate pentru suma de 17.925 RON, reprezentând TVA în privința căreia societatea a solicitat exercitarea dreptului de deducere.
Pe cale de consecință, având în vedere că litigiul privește acte administrative-fiscale contestate în privința sumei de 17.925 RON, în raport cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială de soluționare a cauzei revine tribunalului, iar nu Curții de apel, astfel că sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea normelor de competență de ordine publică.
Având în vedere toate considerentele expuse, înalta Curte a admis recursurile declarate în cauză și, potrivit art. 312 alin. (6) C. proc. civ., a casat hotărârea atacată și a trimis cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5042/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5027/2011. Contencios → |
|---|
