ICCJ. Decizia nr. 5071/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Circumstanțele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr. 2056/113/2011, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială, M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României suspendarea executării măsurilor dispuse prin decizia din 28 ianuarie 2010 a Camerei de Conturi Brăila prin care au fost dispuse măsuri de remediere a neregulilor consemnate în procesul-verbal de constatare din 10 decembrie 2010 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației promovate împotriva deciziei.
Hotărârea instanței de fond
Prin sentința nr. 226 din 3 august 2011, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta unitatea administrativ-teritorială Comuna Mărașu, județul Brăila, în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi Județeană Brăila, și a suspendat decizia din 28 ianuarie 2011 emisă de Camera de Conturi Județeană Brăila, până la soluționarea în fond a contestației promovate împotriva respectivei decizii.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată, în vederea respectării principiului legalității, atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află sub un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, este echitabil ca acesta din urmă să nu-și producă efectele asupra celor vizate. în plus, instituția juridică analizată trebuie să ofere cetățeanului o protecție adecvată împotriva arbitrajului ceea ce realizează și Legea nr. 554/2004, modificată.
Legiuitorul național a fost obligat să găsească criterii pertinente pentru suspendarea executării actelor administrative până la clarificarea exactă a gradului de conformare a acestora cu normele juridice aplicabile în speță.
în acest sens sunt și prevederile Recomandării nr. R(89)9 a Consiliului de Miniștri ai Consiliului Europei cu privire la protecția juridică provizorie în materie administrativă, prin care se solicită autorității jurisdicționale competente ca atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave, dificil de reparat, persoanele particulare cointeresate în această decizie să ia măsuri de protecție provizorii corespunzătoare, în limitele competenței sale și fără ca astfel să influențeze în vreun fel soluția asupra fondului, cu atât mai mult atunci când există un argument juridic aferent valabil în raport cu elementele de legalitate ale actului administrativ contestat.
Prima instanță constată că atât din Recomandarea nr. R(89)8 din 13 septembrie 1989, cât și din cuprinsul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 rezultă fără echivoc că exercițiul dreptului unei persoane, fizice sau juridice, de a obține suspendarea provizorie a executării unui act administrativ, este condiționat de îndeplinirea de către aceasta a două condiții cumulative, respectiv condiția existenței unui caz bine justificat și condiția nevoii de a se preveni producerea unei pagube iminente, dificil sau imposibil de a mai fi reparată în viitor.
Suspendarea executării actelor administrative constituie, în opinia primei instanțe, o situație de excepție, în cadrul căreia instanța de judecată are numai posibilitatea să efectueze o cercetare a aparenței dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ nu poate fi prejudiciat fondul litigiului. Pe lângă aceste două condiții, motivele suspendării trebuie să apară de la prima vedere ca fiind temeinice, astfel spus trebuie să creeze de la început o îndoială puternică asupra legalității actului contestat.
în cadrul procedurii de suspendare, instanța nu este abilitată să analizeze motivele de nelegalitate a actului, limitându-se la constatarea invocării acestora.
De asemenea, se artă în considerentele sentinței atacate, contrar celor susținute de pârâtă, suspendarea în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 este o măsură temporară și urgentă prin care se dorește a se preîntâmpina prejudicierea autorității direct vizate de actul administrativ.
în speță, apreciază prima instanță, executarea imediată a actului contestat implică recuperarea de la salariații reclamantei a unor sume importante de bani, fapt de natură a perturba activitatea acesteia și de a destabiliza financiar pe salariații săi, în condițiile vicisitudinilor existente la nivel macro și microeconomic.
Concluzionează prima instanță că suspendarea executării actului administrativ în discuție este, per ansamblu, calea care prejudiciază cel mai puțin și induce un echilibru între varietatea de interese divergente.
Recursul
împotriva acestei hotărâri, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta Curtea de Conturi a României.
în motivarea cererii de recurs, pârâta Curtea de Conturi a României a susținut că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea reclamantei, considerând că sunt îndeplinite condițiile de suspendare prevăzute de art. 145 din Legea nr. 554/2004.
Arată recurenta că suspendarea este o excepție de la regula executării din oficiu și dacă instanța procedează la suspendarea actelor de control ale Curții de Conturi prin care se constată că s-au produs anumite încălcări ale legislației, se dispun măsuri pentru stabilirea și recuperarea unor eventuale prejudicii produse, vor fi încurajate abuzurile în administrație și vor fi încălcate legile ce reglementează cheltuirea banului public, golind de conținut activitatea unei instituții fundamentale a statului de drept.
Consideră de asemenea recurenta că instanța trebuie să aibă în considerare că prin decizia din 28 ianuarie 2011 a Camerei de Conturi Brăila s-au stabilit măsuri pentru recuperarea prejudiciului creat prin acordarea unor drepturi salariale nelegale. în acest context, nu există nici un argument pentru a considera că actul administrativ are o aparență de nelegalitate sau că executarea actului administrativ este de natură a produce pagube grave, dificil de reparat, dimpotrivă, s-ar produce pagube bugetului de stat.
Se mai arată că în acest sens este și practica judecătorească.
întâmpinarea
Reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna M. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând că a formulat contestație la Curtea de Conturi conform prevederilor Regulamentului aprobat prin Hotărârea nr. 130/2011. A mai arătat că, Curtea de Conturi nu putea să se pronunțe asupra legalității contractelor și acordurilor colective, ci numai instanța de judecată.
Considerentele și soluția instanței de recurs.
Recursul este fondat.
în conformitate cu art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "(1) în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. în cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate".
Prin decizia din 28 ianuarie 2010 a Camerei de Conturi au fost dispuse măsuri de remediere a neregulilor cosemnate în procesul-verbal de constatare din 10 decembrie 2010.
în procesul verbal s-a consemnat că au fost acordate drepturi și sporuri salariale, prin contractele, acordurile colective de muncă, iar prin decizia din anul 2010, s-a stabilit întinderea prejudiciului și s-au dispus măsuri pentru recuperarea acestuia ca urmare a efectuării de plăți de drepturi bănești nelegale.
Instanța de contencios administrativ poate suspenda executarea unui act administrativ unilateral, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Principiul legalității actelor administrative presupune atât că autoritățile administrative să nu încalce legea cât și toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. Prezumția de legalitate a actelor administrative acționează și determină nașterea obligației de executare în sarcina celor vizați.
Existența unui caz bine justificat poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate.
în speță, Curtea de Conturi este autoritatea supremă de control asupra legalității cheltuirii banului public.
Instanța de fond în mod eronat a apreciat că este îndeplinită condiția cazului bine justificat prin faptul că reclamanta-intimată a contestat actul administrativ, ceea ce creează o puternică îndoială asupra legalității acestuia.
în realitate, nu sunt relevate împrejurări care să creeze o îndoială serioasă asupra legalității deciziei Curții de Conturi.
Nici condiția pagubei iminente nu este îndeplinită în speță, având în vedere că prin actul administrativ s-au dispus la punctele VII,VIII, IX, XI și XII, a se proceda, potrivit legii la stabilirea întinderii prejudiciului și la dispunerea de măsuri pentru recuperarea acestuia, ca urmare a efectuării de plăți nelegale constând în cheltuieli cu ținuta decentă, primă Paști 2009, spor ecran, prime acordate în noiembrie 2009, primă 8 martie, precum și contribuții sociale datorate de angajator și pentru neîncasarea sumelor reprezentând debite prescrise ale contribuabilului.
Ori din modul de descriere a măsurilor dispuse prin decizia contestată nu rezultă în vreun fel o perturbare gravă a funcționării autorității publice sau producerea unor consecințe care ar fi greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza în care actul ar putea fi ulterior anulat prin hotărâre judecătorească .
Motivele invocate de reclamantă privind nerespectarea clauzelor contractuale de către acesta, emiterea unei decizii de imputare fără o bază legală etc. pot fi analizate într-o cerere de fond de anulare a deciziei Curții de Conturi, nu pot fi analizate la nivel de aparență într-o cerere de suspendare.
Față de cele arătate mai sus, înalta Curte a constatat că în cauză nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel că în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. a admis recursul, a modificat sentința recurată în sensul că s-a respins cererea de suspendare ca nefondată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5069/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5065/2011. Contencios → |
|---|
