ICCJ. Decizia nr. 5072/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 1925 din 6 mai 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul B.P., și a constatat că acesta din urmă are calitatea de colaborator al securității.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Având în vedere că pârâtul deține titlu de revoluționar, în temeiul art. 3 lit. z) din O.U.G. nr. 24/2008 a fost supus verificărilor, ca urmare a sesizării înregistrate la 25 ianuarie 2007 din partea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor.
Urmare a acestor verificări, reclamantul a întocmit nota de constatare din 29 august 2008, în temeiul căreia a sesizat instanța, depunând la dosar înscrisurile identificate în arhiva ce a aparținut fotei Securități, privitoare la pârât.
Din analiza acestor înscrisuri, rezultă că a fost identificat, cu privire la pârât, dosarul titular B.P.
Din analiza materialelor operativ-informative (raport din 21 aprilie 1982, 4 mai 1982, angajament din 29 aprilie 1982, rapoartele și notele informative ale paratului din dosar), rezultă că acțiunea este întemeiata.
Din conținutul înscrisurilor susmenționate, rezultă că sunt îndeplinite condițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru ca pârâtul să fie considerat colaborator al fostei Securități.
Pentru a ajunge la aceasta concluzie, instanța de fond a avut în vedere, în special, notele despre numitul B.I. despre care a afirmat ca din discuțiile cu muncitorii aceștia au afirmat că intenția susnumitului ar fi sa rămână acolo (în R.F.G. n.n.).
Despre aceeași persoana a reafirmat că intenția acestuia de a pleca și rămâne ilegal in străinătate mai este cunoscută de o persoana și că are o cumnata plecata definitiv în R.F.G.
Din raportul informativ reiese că pârâtul a furnizat informații și despre numitul C.M.T., în special despre familia acestuia.
Reține prima instanță că aceste note nu au nici o legătură cu scopul pentru care a fost recrutat pârâtul, cel puțin cu scopul învederat de acesta de a furniza informații despre cetățenii străini care nu au domiciliul în R.S.R. Notele informative s-au referit la cetățeni români și nu la străini, la persoane cunoscute sau la colegi.
Instanța de fond a respins apărarea pârâtului, potrivit căreia a furnizat doar informații adevărate despre persoanele care au făcut obiectul notelor și informațiilor furnizate Securității, reținând că legea nu condiționează calitatea de colaborator, așa cum este definita aceasta în art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, de faptul că informațiile furnizate erau reale sau nu; mai mult, am putea aprecia că tocmai informațiile false ar fi adus deservicii statului totalitar comunist și nu cele reale care îi dădeau posibilitatea sa acționeze împotriva eventualilor oponenți.
De asemenea, reține prima instanță, nu are relevanță dacă asupra persoanelor în cauză s-au luat sau nu anumite masuri ci faptul ca pârâtul a adus la cunoștința organelor de securitate informații despre viata privata a acelor persoane și despre dorința de a circula în afară țării. Legea sancționează atitudinea de denunțare a unor activitățile și atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, fără a face distincția in raport de faptul ca aceste activitatea s-au desfășurat înainte sau urmau sa se desfășoare ulterior furnizării informațiilor către Securitate.
Informațiile despre numitul B.I. au vizat îngrădirea dreptului la libera circulația a acestuia, fiind cunoscut că în perioada respectiva împotriva persoanelor despre care se cunoștea ca doresc sa rămână in străinătate se luau diferite masuri pornind de la refuzul de a le permite părăsirea țării până la obligarea acestora sa renunțe pentru sume modice la bunurile imobile deținute in tara. Celelalte informații s-au referit la viata de familie, la viata privata a unor persoane, aducându-se la cunoștința date personale despre cei ce făceau obiectul informării.
Astfel, se arată în considerentele sentinței atacate, a fost încălcat dreptul la viața privată prevăzut de art. 17 din Pactul privind Drepturile Civile și Politice.
Nu are nici o relevanta faptul că în recrutarea pârâtului s-a făcut apel la sentimentele patriotice ale acestuia și nici că pârâtul nu a fost membru de partid, ori i s-a refuzat primirea în partid.
La fel, reține instanța de fond, nu are importanță sub aspectul calității de colaborator nici cum a fost determinat să dea anumite informații, respectiv că i s-a spus despre numitul B.I. că ar fi fost racolat de servicii secrete străine, relevante fiind numai informațiile furnizate și la ce anume aspecte s-au referit acestea.
Nici faptul încetării colaborării în momentul în care a părăsit respectivul loc de muncă nu poate demonstra, în opinia primei instanțe, că pârâtul nu a avut calitatea de colaborator, așa cum este definita aceasta de O.U.G. nr. 24/2008.
Arată instanța de fond că, prin informațiile referitoare la intențiile de deplasare în străinătate a unor cetățeni români sau despre viața personală și relațiile de familie ale unor colegi, nu se poate spune că pârâtul și-a îndeplinit o obligație patriotică sau că a apărat valorile țării și ale poporului român, ci practic a sprijinit regimul totalitar în a culege informații despre proprii cetățeni sau despre cei străini, fără nici o legătură cu apărarea țării.
împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul.
Motivele de recurs invocate conform art. 3041se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 din C. proc. civ. invocându-se interpretarea eronată a probelor administrate și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
în motivele de recurs se invocă totodată aspecte de neconstituționalitate în raport de convențiile și tratatele internaționale ratificate de România.
în raport de dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 din C. proc. civ. recurentul critică ca nelegală și netemeinică concluzia instanței de fond în sensul că sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 atât în ceea ce privește furnizarea de informații cât și în ceea ce privește îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
în ceea ce privește furnizarea de informații către organele de Securitate recurentul arată că aceasta reprezenta o atribuție de serviciu, în calitatea sa de agent de turism la biroul de turism din Toplița aparținând O.J.T. Marghita. Aceasta deoarece în virtutea funcției deținute i-a fost aprobată stabilirea de relații în interes de serviciu cu cetățenii străini care nu aveau domiciliu pe teritoriu R.S.R., iar pe de altă parte comunicarea unor informații a acceptat-o ca fiind o atitudine patriotică.
în consecință recurentul arată că furnizarea de informații nu privea atitudini potrivnice totalitar comunist.
în ceea ce privește a doua condiție recurentul arată că în mod greșit, instanța de fond a apreciat că prin informațiile furnizate au fost încălcate drepturi și libertăți fundamentale ale omului, în condițiile în care numitul B.I. a fost urmărit pe linie de contraspionaj și nu ca o consecință a informațiilor furnizate de către recurent.
în cadrul motivelor de recurs se invocă aspecte de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Prin încheierea din 1 iunie 2010 înalta Curte de Casație și Justiție a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 invocată de recurent.
Prin Decizia nr. 843 din 23 iunie 2011 Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
La dosar recurentul a depus memoriu explicativ, note scrise și practică judecătorească inclusiv acte noi respectiv declarația autentificată a unui martor și adresa din 31 august 2011 din partea instanței Avocatul Poporului.
Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente:
în primul rând în cauză Curtea apreciază că nu există motive de casare prevăzute de art. 304 pct. 1-5 din C. proc. civ., nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 312 alin. (5) din C. proc. civ.
Soluția recurată a fost pronunțată pe fondul cauzei având ca obiect îndeplinirea a condițiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în raport de probele administrate, Curtea urmând a verifica pe motivul de recurs aplicarea legii, în raport de probele administrate.
în al doilea rând, Curtea nu va reține aspectele de neconstituționalitate invocate prin cererea de recurs, în cauză Curtea Constituțională prin Decizia nr. 843/2011 respingând excepția de neconstituționalitate invocată de recurent.
Curtea analizând motivele de recurs invocate de recurent, apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 din C. proc. civ.
Sentința atacată, prin care a fost admisă acțiunea intimatului-reclamant se constată calitatea de colaborator al Securității în ceea ce-l privește pe pârâtul - recurent este legală și temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a legii, în raport de probele administrate.
în mod corect instanța de fond a contestat că în cauză sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Recurentul-pârât, în baza angajamentului semnat din data de 29 aprilie 1982 a furnizat periodic organelor de Securitate informații despre cetățenii români sau străini, informații prin care se denunțau atitudini potrivnice regimului comunist Curtea nu va reține apărarea din recurs în sensul existenței unei obligații de serviciu sau a unei atitudini potrivnice. Din cuprinsul notelor informative rezultă că acestea au privit și cetățeni români, iar legea nu condiționează calitatea de colaborator de realitatea informațiilor furnizate sau de persoanele vizate cetățeni români sau străini.
Fapt de necontestat recurentul-pârât a furnizat informații organelor de securitate, informații care priveau persoane determinate și prin care erau denunțate atitudini potrivnice regimului comunist, informații care au sprijinit regimul comunist și care nu pot fi apreciate ca fiind o dovadă de patriotism.
în mod corect s-a apreciat de instanța de fond că informațiile furnizate au vizat încălcarea unor drepturi fundamentale respectiv dreptul la libera circulație și dreptul la viața privată.
Actele noi depuse în recurs nu au legătură cu motivele de recurs și nu infirmă legalitatea și temeinicia sentinței recurate.
Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ. a respins recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5076/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5075/2011. Contencios → |
|---|
