ICCJ. Decizia nr. 5069/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 263 din 4 august 2011, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanții Consiliul Local M.S. și Comuna M.S., în contradictoriu cu pârâtele Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava și Administrația Finanțelor Publice Câmpulung Moldovenesc, și a suspendat executarea procesului-verbal de constatare din 25 martie 2011, emis de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit București.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Interpretarea dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 conduce la concluzia că suspendarea actului administrativ, în condițiile art. 15, este condiționată de îndeplinirea condiției procedurale constând în introducerea acțiunii în anulare, condiție îndeplinită în cauză.
Actul administrativ a cărui anulare se cere este act administrativ fiscal, în sensul art. 41 din C. proc. fisc., deoarece este emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale, în conformitate cu dispozițiile O.G. nr. 79/2003 .
Această calificare a actelor, impune pentru suspendarea lor și îndeplinirea condiției procedurale, prevăzute art. 215 alin. (2) din C. proc. fisc., potrivit cărora "Instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei".
Se apreciază, însă, că îndeplinirea acestei condiții cade sub incidența dispozițiilor O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii și cererea reclamantelor poate fi analizată fără plata unei cauțiuni. Conform art. 7 din Ordonanță "Cererile, indiferent de natura lor, formulate de instituțiile și autoritățile publice în cadrul procedurii de executare silită a creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina acestora sunt scutite de plata taxelor de timbru, timbru judiciar și a sumelor stabilite cu titlu de cauțiune", fără ca acest act normativ să distingă între diferitele categorii de titluri executorii, or, conform regulilor de interpretare a normelor juridice "unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă".
La aceste condiții procedurale se adaugă și condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 la care art. 15 face trimitere, și anume existența cazului justificat și necesitatea ca prin măsura suspendării să se prevină o pagubă iminentă.
Noțiunea de caz bine justificat a fost definită de legiuitor la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia "cazuri bine justificate sunt împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ". De asemenea, noțiunea de pagubă iminentă este definită la art. 2 alin. (1) lit. ș) din Lege ca fiind "prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public".
în urma analizei sumare a situației de fapt și de drept, prima instanță apreciază că, în cauză, sunt îndeplinite cele două condiții cumulative.
Astfel, se arată în considerentele sentinței atacate, în fapt, în urma verificării efectuate în perioada 16 martie 2011-21 martie 2011, pentru clarificarea aspectelor legate de nerespectarea de către beneficiar a criteriilor de eligibilitate, pe durata contractului de finanțare din 19 februarie 2003, încheiat între Consiliul local M.S. și Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (fosta A.S.) s-a constatat nerespectarea obligațiilor contractuale, prin neasigurarea menținerii eligibilității pe toată durata de valabilitate a contractului de finanțare pentru "Modernizarea drumului comunal 86 M.S.-L.". Concret, s-a reținut că beneficiarul nu a efectuat lucrări de întreținere pe toată perioada de monitorizare a proiectului. Neregulile constatate au stat la baza întocmirii procesului verbal constatare din 25 martie 2011, suma de 3.194.419,60 RON primită în baza contractului de finanțare și accesoriile acesteia au fost declarate neeligibile, iar beneficiarul obligat la restituire.
Reclamanții au depus la dosar procese-verbale de constatare întocmite în anii 2007, 2008 și 2010 din care rezultă că degradarea drumului modernizat prin finanțare s-a datorat fenomenelor meteorologice periculoase. Aceste fenomene pun în discuție forța majoră, ca împrejurare de fapt, imprevizibilă și de neînlăturat, care împiedica în mod efectiv și fără nicio culpă din partea debitorului, executarea obligației.
Reține prima instanță că aceste împrejurări de fapt și de drept creează o îndoială puternică asupra legalității actelor administrative contestate, astfel încât Curtea constată îndeplinirea condiției "cazului bine justificat.
în ce privește cea de-a doua condiție, se reține că autoritatea publică beneficiară a finanțării SAPARD are un buget limitat, cheltuielile fiind deja repartizate. Prin executarea actului administrativ s-ar afecta grav mai ales efectuarea investițiilor planificate în interesul comunității, stabilite prin lista de investiții depusă la dosar. Imposibilitatea satisfacerii nevoilor comunitare și a realizării competențelor autorităților publice reclamante relevă și interesul legitim public în suspendarea executării procesului verbal constatare din 25 martie 2011 întocmit de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit.
Prima instanță apreciază, deci, că și cea de-a doua condiție, privind evitarea producerii unui prejudiciu este îndeplinită.
împotriva acestei sentinței, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit.
în motivarea recursului formulat, recurenta-pârâtă a susținut în esență că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu încălcarea dreptului la apărare și al principiului contradictorialității întrucât i-a fost respinsă cererea de amânare a cauzei, fiind în imposibilitate de a-și formula apărările iar în ceea ce privește fondul cauzei s-a susținut că sentința atacată a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a legislației incidente în speță, respectiva a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în ceea ce privește existența cazului bine justificat și a pagubei iminente.
Astfel, în ceea privește condiția legală privind cazul bine justificat, recurenta susține că în mod greșit s-a apreciat prin sentința atacată, că aceasta ar fi îndeplinită având în vedere faptul că investiția în cauză a fost afectată de calamități, fără a analiza și a da eficiență clauzelor contractuale privind obligația notificării apariției cazului de forță majoră.
în ceea ce privește condiția existenței pagubei iminente, recurenta a susținut că nici această condiție legală nu a fost dovedită de intimata-reclamantă iar executarea unei obligații bugetare stabilite printr-un act administrativ, nu poate constitui prin ea însăși o pagubă în sensul art. 2 alin. (81) lit. ș) din Legea nr. 554/2004.
în drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041din C. proc. civ., O.U.G. nr. 13/2001 și Legea nr. 554/2004.
Intimatul Consiliul Local M.S. și Comuna M.S. prin Primar a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de instanța de fond, susținând în esență că, în cauză au fost dovedite condițiile legale prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză, cât și în temeiul dispozițiilor art. 3041din C. proc. civ., înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat.
Referitor la criticile formulate de recurentă cu privire la încălcarea principiului dreptului la apărare, întrucât instanța a respins cererea de amânare formulată, se constată că acestea sunt nefondate.
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care constituie dreptul comun în materia dreptului administrativ, cuprinde în art. 14 și art. 15 dispoziții speciale privind suspendarea executării actului administrativ, precizând prin dispozițiile art. 14 alin. (2) faptul că aceste cereri se soluționează "de urgență și cu precădere, cu citarea părților".
Din această perspectivă instanța de control judiciar constată că în cauză recurenta-pârâtă a fost citată la data de 1 august 2011 fără ca aceasta să fie prezentă la termenul stabilit, formulând cerere de amânare pentru lipsă de apărare, cerere care a fost respinsă de către instanța de fond, având în vedere procedura de urgență în are se desfășura judecata cât și faptul că în cauză nu a fost formulată o cerere de amânare a pronunțării în vederea depunerii de concluzii scrise, conform dispozițiilor art. 156 alin. (2) din C. proc. civ.
în ceea ce privește criticile formulate de recurentă în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., potrivit căror, în cauză nu ar fi îndeplinite cerințele cazului bine justificat și a necesității de a preveni o pagubă iminentă, înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate.
Cererea intimatei-reclamante s-a întemeiat pe dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care prevede că în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Măsura provizorie solicitată de intimata-reclamantă se justifică prin existența în cauză a unor cazuri bine justificate, ca împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, astfel cum se prevede în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.
îndeplinirea acestei condiții rezultă în cauză din procesele-verbale de constatare întocmite în anii 2007, 2008 și 2010 din are rezultă că degradarea drumului modernizat prin finanțare s-a datorat unor fenomene meteorologice periculoase, ceea ce pune în discuție existența forței majore, care ar fi putut împiedica executarea obligației de către debitor.
Criticile recurentei cu privire la existența sau inexistența cazului de exonerare a răspunderii ca urmare a forței majore nu pot fi reținute întrucât aceste aspecte urmează a fi examinate de către instanță cu ocazia judecării în fond a cererii având ca obiect anularea actelor administrative, aspectele reținute de către instanța de fond fiind însă suficiente să creeze o îndoială puternică asupra legalității acestora, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond prin sentința atacată.
Intimata-reclamantă a dovedit și îndeplinirea celei de-a doua condiții legale pentru măsura de suspendare solicitată, dat fiind că iminența producerii unei pagube în patrimoniul său rezultă din începerea procedurii de executare silită prin comunicarea somației cât și din celelalte probe administrate în cauză din care rezultă imposibilitatea încadrării în cheltuielile de investiții și bugetul prevăzut pe anul 2011.
Noțiunea de pagubă iminentă a fost definită în art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 ca prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Raportat la această definiție legală dată pagubei iminente și calitatea instituției pârâte respectiv Consiliul Local al Comunei Moldova Sulița care are planificate cheltuieli de investiții în folosul comunității locale, cum ar fi reabilitare dispensar sanitar-veterinar, grup sanitar al școlii generale din localitate, reparații drumuri, proiecte de electrificare, plăți rate scadente, se constată că instanța de fond a apreciat corect consecința executării actului administrativ, anterior pronunțării pe fond.
în consecință, înalta Curte a constatat că sentința pronunțată de instanța de fond era legală și temeinică și în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. a respins recursul formulat, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5073/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5071/2011. Contencios → |
|---|
