ICCJ. Decizia nr. 5116/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.5116/2011
Dosar nr. 1015/39/2010
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul B.E. a chemat în judecată pe pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să transmită dosarul întocmit în baza Legii nr. 10/2001 evaluatorului, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
În motivarea cererii, s-au învederat următoarele:
Prin notificarea nr. 44/2001 depusă la data de 08 iunie 2001 la Prefectura Judeţului Botoşani şi remisă ulterior Primăriei municipiului Botoşani spre competentă soluţionare, reclamantul a solicitat despăgubiri băneşti pentru imobilul, compus din teren şi clădire, iar prin Dispoziţia Primarului municipiului Botoşani nr. 986 din 22 martie 2006 s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru clădirea demolată, cât şi pentru suprafaţa de 590 mp expropriată şi ocupată de investiţiile pentru care s-a dispus exproprierea.
Această dispoziţie împreună cu întreaga documentaţie a fost predată de către Primăria Municipiului Botoşani, pe bază de proces verbal de predare-primire, Secretarului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, fiind înregistrat dosarul cu nr. 14080/CC.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin sentinţa civilă nr. 807/2001 Judecătoria Botoşani a constatat nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate al reclamantului în ce priveşte terenul în suprafaţă de 448 mp situat în Municipiul Botoşani, s-a constatat că este necesară clarificarea dacă în suprafaţa de teren restituită în baza Legii nr. 18/1991 (2434 mp - 448 mp) a fost inclusă, total sau parţial, suprafaţa de teren solicitată în baza Legii nr. 10/2001 prin notificarea nr. 44/2001, precum şi necesitatea completării dosarului cu sentinţa civilă nr. 807/2001 pronunţată de către Judecătoria Botoşani în cuprinsul căreia să se regăsească ştampila grefei cu menţiunea din care să reiasă că a rămas definitivă şi irevocabilă.
In acest sens, prin adresa nr. 14080/CC din 6 ianuarie 2011 s-a solicitat Primăriei Municipiului Botoşani lămuririle necesare în vederea soluţionării dosarului nr. 14080/CC.
In plus, s-a apreciat că etapa evaluării urmează a se realiza cu respectarea ordinii de înregistrare, aşa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 emisă de Comisia Centrală.
Prin sentinţa nr. 37 din 31 ianuarie 2011 Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea în contencios administrativ, având ca obiect „obligaţia de a face", formulată de reclamantul B.E., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor Bucureşti şi a obligat Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să transmită evaluatorului dosarul reclamantului, în vederea întocmirii dosarului de evaluare.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Dosarul reclamantului privind acordarea despăgubirilor, dosar ce are la bază dispoziţia nr. 986 din 2 septembrie 2006 emisă de Primăria Municipiului Botoşani a fost înaintat Comisiei Centrale în anul 2007, potrivit dispoziţiilor art. 16 din Titlul VII al Legii 247/2005 şi până la data pronunţării hotărârii dosarul nu a fost trimis evaluatorului potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. (5) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 şi dispoziţiilor pct. 16.11 din Normele metodologice ale art. 16, adoptate prin HG 1095/2005.
Instanţa a reţinut că deşi pârâta a invocat faptul că dispoziţia nr. 986/2006 emisă de primar ar fi nelegală, pentru considerentul că prin sentinţa civilă nr. 807/2001 Judecătoria Botoşani a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate aparţinând reclamantului, în ceea ce priveşte terenul în suprafaţă de 448 mp situat în Botoşani, astfel că nu este clar dacă terenul primit în baza Legii nr. 18/1991 se suprapune sau nu cu terenul pretins în baza Legii nr. 10/2001, această apărare a pârâtului nu poate fi reţinută în raport de dispoziţiile art. 16 alin. (2)1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 şi pct. 16.92; pct. 16.93 din Normele metodologice.
S-a mai reţinut de către instanţă că odată înaintat dosarul Comisiei Centrale, fără ca dispoziţia să fie contestată la instanţa de contencios administrativ, nu mai există posibilitatea returnării de către Comisia Centrală a dispoziţiei şi a dosarului aferent către Primărie, întrucât legea nu prevede o asemenea atribuţie în sarcina Comisiei Centrale, iar aceasta poate verifica doar dacă este legală respingerea cererii de restituire în natură [art. 16 alin. (4) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005] şi, după această verificare, este obligată să înainteze dosarul evaluatorului în vederea întocmirii raportului de evaluare potrivit art. 16 alin. (5) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Având în vedere dispoziţiile legale învederate şi starea de fapt reţinută, la care se adaugă împrejurarea că pârâta a primit dosarul în urmă cu mai mult de 3 ani, fără a fi trimis spre evaluare, aducându-se astfel o atingere nejustificată dreptului de proprietate al reclamantului, instanţa a admis acţiunea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (C.C.S.D.), criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prevalându-se de dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ. recurentul a apreciat că se impune admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată, iar criticile aduse soluţiei instanţei de fond au vizat în esenţă:
- greşita apreciere că C.C.S.D. nu are posibilitatea returnării dosarului de despăgubire către Primărie, cu atât mai mult cu cât o asemenea returnare nu a avut loc fiind însă necesară clarificarea dacă în suprafaţa de teren restituită în baza Legii nr. 18/1991 a fost inclusă total sau parţial suprafaţa de teren solicitată în baza Legii nr. 10/2001, prin notificarea nr. 44/2001, precum şi a se face dovada că sentinţa civilă nr. 807/2001 a Judecătoriei Botoşani a rămas definitivă şi irevocabilă;
- ignorarea apărărilor C.C.S.D. referitoare la faptul că etapa evaluării este condiţionată de completarea dosarului de despăgubire precum şi de ordinea înregistrării dosarului de despăgubire conform Deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a C.C.S.D., scopul acestei reglementări fiind evident acela de a nu se încălca principiul egalităţii în drepturi a persoanelor îndreptăţite care au dosare înregistrate la Secretariatul Comisiei, sens în care s-au pronunţat atât Curtea Constituţională a României prin Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994 cu referire la interpretarea şi aplicarea art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, cât şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului care a statuat principiul egalităţii ca unul din principiile generale ale dreptului comunitar.
S-a considerat, astfel, că este nepotrivită imputarea depăşirii unui termen rezonabil în privinţa soluţionării dosarului aferent dispoziţiei nr. 986/2006 emisă de Primăria Municipiului Botoşani.
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentul Statul Român prin C.C.S.D., a dispoziţiilor legale incidente raportat la circumstanţele speţei, Înalta Curte reţine că recursul este nefondat şi îl va respinge în consecinţă pentru cele ce vor fi punctate în continuare:
Din probatoriul administrat a rezultat, fără dubiu, că dosarul reclamantului privind acordarea despăgubirilor are la bază dispoziţia nr. 986 din 2 septembrie 2006 a Primarului Municipiului Botoşani emisă ca urmare a notificării nr. 44/2001 şi că în conformitate cu art. 16 alin. (1) din Titlul VII, Capitolul V al Legii nr. 247/2005 dosarul a fost înaintat în anul 2007 - Comisiei Centrale fiind înregistrat la Secretariatul acesteia sub nr. 14080/CC.
Apărările recurentului-pârât atât în faţa primei instanţe cât şi în recurs s-au axat pe modalitatea de soluţionare a dosarelor stabilită prin Decizia nr. 2815/2008 ca fiind aceea a ordinii înregistrării, act administrativ normativ a cărui nerespectare ar implica încălcarea principiului egalităţii în drepturi.
Înalta Curte constată că o astfel de apărare nu poate fi primită şi a fost corect înlăturată de judecătorul fondului cu motivarea că în cauză s-a nesocotit termenul rezonabil în derularea procedurii administrative prevăzute de Capitolul V (Procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor) din Titlul VII (Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv) al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.
Împrejurarea că autoritatea administrativă competentă nu a luat măsuri eficiente de soluţionare a cererii reclamantului constituie culpa acestuia şi nu poate conduce la împiedicarea dreptului, invocarea chestiunilor legate de organizarea aplicării legii (Decizia nr. 2815/2008) şi a nevoii de clarificare a unor aspecte privind eventuala suprapunere a terenului primit în baza Legii nr. 18/1991 cu terenul pretins în temeiul Legii nr. 10/2001 materializată abia în anul 2011 (adresa nr. 14080/CC) sunt incompatibile cu dreptul la respectul bunurilor statuat de art. 1 din Protocolul 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului - ratificată de România prin Legea nr. 30/1994.
În dispoziţiile cuprinse în Titlul VII Capitolul V al Legii nr. 247/2005 şi în Normele metodologice de aplicare a altor norme legale - aprobate prin HG nr. 1095/2005 nu se regăseşte nici o prevedere expresă referitoare la termenul în care trebuie parcursă această procedură administrativă, însă această omisiune a legiuitorului se poate complini prin raportare la termenul rezonabil consacrat de art. 6 §1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care constituie o componentă esenţială a dreptului la un proces echitabil. Jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg a statuat în mod repetat că garanţia unui proces echitabil trebuie să existe nu doar în procedura contencioasă ci şi în procedura administrativă preliminară.
In acest context este relevant şi argumentul instanţei de fond că nefiind contestată în contencios administrativ dispoziţia Primarului, în conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (4) din Cap. V Titlul VII al Legii nr. 247/2005 Comisiei Centrale îi revine doar atribuţia de a verifica legalitatea respingerii cererii de restituire în natură, fiind obligată ca după această verificare să procedeze în conformitate cu art. 16 alin. (5) adică să înainteze dosarul unui evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare, pentru ca în urma parcurgerii întregii proceduri administrative să se emită Decizia reprezentând titlul de despăgubire.
Aşadar, în prezenţa unor argumente neconsistente şi în condiţiile în care evaluatorul nu a fost desemnat nici la 4 ani de la înregistrarea dosarului nr. 14080/C la Secretariatul C.C.S.D., în mod corect s-a făcut aplicaţia art. 1 şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată.
Concluzia de faţă este singura de natură să se asigure protecţia efectivă a dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în condiţiile în care statul nu şi-a respectat obligaţia de a organiza funcţionarea sistemului puterilor sale astfel încât să răspundă acestei cerinţe.
Văzând şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei nr. 37 din 31 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5106/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5159/2011. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
