ICCJ. Decizia nr. 521/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 521/2011 bis
Dosar nr. 4730/2/2009
Şedinţa publică din 1 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul S.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, anularea OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice, anularea Ordinului M.A.D.R. nr. 286 din 24 aprilie 2009 prin care reclamantul a fost eliberat din funcţie şi i-au încetat raporturile de serviciu, precum şi suspendarea executării acestor acte până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Cererea a fost însoţită de excepţia de neconstituţionalitate a OUG nr. 37/2009.
Prin sentinţa civilă nr. 3659 din data de 3 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de către reclamantul S.P. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale (M.A.D.R.) şi a anulat Ordinul M.A.D.R. nr. 286 din 24 aprilie 2009.
În motivarea acestei hotărâri, instanţa de fond a reţinut că reclamantul are calitatea de funcţionar public, fiind numit în funcţia de director executiv al O.J.C.A. Teleorman prin ordinul nr. 166 din 16 martie 2006, iar prin Ordinul nr. 286 din 24 aprilie 2009 al M.A.D.R. s-a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantului prin eliberare din funcţia publică de director executiv, în temeiul art. III alin. (1) şi alin. (11) din OUG nr. 37/2009, art. 99 alin. (1) lit. b) şi alin (3), (4), (5), (6) şi (7) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Instanţa de fond a constatat nelegalitatea ordinului contestat, arătând că temeiul de drept al acestuia îl reprezintă un act normativ, OUG nr. 37/2009, care afectează regimul constituţional şi legal actual al funcţiei publice în general, implicit al funcţiei publice deţinute de reclamantă, act normativ declarat neconstituţional prin Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 1257 din 07 octombrie 2009, producând o vătămare a drepturilor reclamantului legate de exercitarea funcţiei publice, în calitatea sa de director executiv al O.J.C.A. Teleorman.
Curtea a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de către pârâtul M.A.D.R., constatând că reclamantul a înţeles să urmeze procedura prevăzută de dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, OUG nr. 37/2009 a fost declarată neconstituţională, situaţie în care devin incidente dispoziţiile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, acţiunea putând fi introdusă direct la instanţa de contencios administrativ competentă fără a fi obligatorie procedura prealabilă sesizării instanţei.
A respins prima instanţă şi excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive, invocate de ambii pârâţi, întrucât reclamantul a fost vătămat într-un drept al său atât prin OUG nr. 37/2009 al cărei emitent este Guvernul României, împotriva căreia a introdus acţiune la instanţa de contencios administrativ, cât şi prin Ordinul nr. 286 din 24 aprilie 2009 al M.A.D.R., procedura prevăzută de art. 9 din Legea nr. 554/2004, în ansamblul său, conferind legitimare procesuală ambelor pârâţi.
Instanţa de fond a respins ca inadmisibilă atât cererea reclamantului privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a OUG nr. 37/2009, arătând că, prin Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 1257 din 07 octombrie 2009, instanţa constituţională se pronunţase deja cu privire la acest aspect, cât şi cererea de suspendare a executării OUG nr. 37/2009, cu motivarea că dispoziţiile art. 14-15 din Legea nr. 554/2004 nu sunt aplicabile ordonanţelor Guvernului.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs atât pârâtul Guvernul României, cât şi pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, solicitând modificarea acesteia pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul-pârât Guvernul României a criticat sentinţa recurată pentru că:
- instanţa de fond a omis a se pronunţa asupra capătului de cerere privind anularea OUG nr. 37/2009 şi asupra excepţiei inadmisibilităţii invocate de către recurent cu privire la acest aspect;
- în mod nelegal a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a recurentului, în condiţiile în care a constatat că obiectul principal al acţiunii este anularea Ordinului nr. 286 din 24 aprilie 2009, emis de către pârâtul M.A.D.R., iar, pe de altă parte, recurentul nu se află în raporturi de muncă cu reclamantul.
Recurentul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a susţinut că:
- instanţa de fond trebuia să respingă cererea reclamantului ca lipsită de obiect, întrucât acesta urmăreşte, în esenţă, repunerea sa în funcţia publică deţinută anterior, ceea ce echivalează cu întoarcerea unui act executat deja;
- actul administrativ a fost legal emis, în conformitate cu atribuţiile stabilite M.A.D.R. pentru punerea în aplicare a OUG nr. 37/2009;
- actele normative declarate neconstituţionale erau în vigoare la momentul adoptării actelor administrative contestate, ele producându-şi efectele de plin drept până la momentul prevăzut de art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, respectiv termenul de 45 de zile de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial. Decizia Curţii Constituţionale produce efecte numai pentru viitor şi, pe de altă parte, OUG nr. 37/2009 fusese abrogată cu o zi înainte de pronunţarea Curţii, condiţii în care neconstituţionalitatea OUG nr. 37/2009 apare ca fiind lipsită de interes şi nu mai produce nici un efect.
A solicitat acest recurent introducerea în cauză a Consiliului Judeţean Teleorman, în condiţiile în care Camera Agricolă Judeţeană Teleorman, rezultată prin reorganizarea Oficiului Judeţean de Consultanţă Agricolă Teleorman, constituie în prezent serviciu public descentralizat în subordinea Consiliului Judeţean, M.A.D.R. pierzând, astfel, calitatea procesuală pasivă în cauză.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate în recurs şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., faţă de probatoriul ataşat dosarului cauzei, Înalta Curte reţine.
1. Cu privire la recursul declarat de Guvernul României
Înalta Curte este învestită, prin prezentul recurs, cu examinarea sentinţei civile nr. 3659 din data de 3 noiembrie 2009 prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de către reclamantul S.P. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale (M.A.D.R.) şi a anulat Ordinul M.A.D.R. nr. 286 din 24 aprilie 2009.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocate de pârâtul Guvernul României, face parte din categoria excepţiilor procesuale de fond, peremptorii şi dirimante.
Calitatea procesuală pasivă înseamnă că între reclamant şi persoana chemată în judecată, pârâtul din cauză, trebuie să existe un raport juridic, pârâtul fiind acea persoană care a adus atingere, a nesocotit dreptul subiectiv al reclamantului.
Obiectul acţiunii cu care a fost învestită instanţa de contencios administrativ a fost, iniţial, solicitarea reclamantului de anulare atât a OUG nr. 37/2009, cât şi a Ordinul M.A.D.R. nr. 286 din 24 aprilie 2009.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond în considerente, cu toate că ulterior nu s-a mai pronunţat asupra acestui aspect, acţiunea introdusă la instanţa de contencios administrativ, chiar şi în condiţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, nu poate avea ca obiect anularea unei ordonanţe de guvern, acest act neputând fi contestat decât pe calea controlului de constituţionalitate.
În aceste condiţii, cererea reclamantului-intimat privind anularea OUG nr. 37/2009 apare ca inadmisibilă.
Prin urmare, actul administrativ cu a cărui anulare rămâne învestită instanţa de judecată este Ordinul nr. 286 din 24 aprilie 2009, care emană exclusiv de la pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, aspect în raport de care excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului-recurent Guvernul României este întemeiată.
Prin prisma celor expuse mai sus, recursul declarat de Guvernul României este fondat.
2. Referitor la recursul formulat de pârâtul Ministerul Agriculturii, şi Dezvoltării Rurale
Examinând cererea şi susţinerile intimatului-reclamant, Înalta Curte constată că acesta nu a solicitat reintegrarea sa în postul ocupat anterior, şi nici nu s-a dispus în acest sens de către instanţa de fond, condiţii în care susţinerile recurentului privind acest aspect apar ca neîntemeiate şi exced cadrului procesual stabilit în prezenta cauză.
Pentru aceste considerente nu se justifică nici introducerea în cauză a Consiliului Judeţean Teleorman, cerere, de altfel, prohibită în prezentul stadiu procesual, fiind neîntemeiată excepţia lipsa calităţii procesuale pasive a recurentului M.A.D.R. în condiţiile în care acesta a emis ordinul a cărui anulare se dezbate.
Înalta Curte constată că Ordinul M.A.D.R. nr. 286 din 24 aprilie 2009 a fost emis ca urmare a intrării în vigoare a OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice.
Prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, Curtea Constituţională, ca urmare a unei sesizări formulate conform art. 146 lit. a) din Constituţie, a constatat că Legea pentru aprobarea OUG nr. 37/ 2009 este neconstituţională, ca urmare a faptului că această ordonanţă de urgenţă este lovită de un viciu de neconstituţionalitate, întrucât a fost adoptată de Guvern cu încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, potrivit cărora „Ordonanţele de urgenţă (…) nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului(…)".
OUG nr. 37/2009 a fost abrogată prin art. XIV din OUG nr. 105/2009 publicată în M.Of. nr. 668 din 6 octombrie 2009 care, la rândul său, prin Decizia nr. 1629/2009, a fost declarată neconstituţională în privinţa dispoziţiilor art. I pct. 1-5 şi 26, art. II, art. IV, art. V, art. VIII şi anexa 1, cu motivarea că acestea conţin aceleaşi reglementări şi aceleaşi soluţii legislative ca şi cele ce au constituit obiectul OUG nr. 37/2009 în privinţa neconstituţionalităţii căreia Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 1257/2009.
Instanţa de fond a reţinut ca prim motiv de nelegalitate a actului administrativ contestat faptul că acesta a fost emis în temeiul unei Ordonanţe de urgenţă în privinţa căreia Curtea Constituţională a statuat că este afectată de un viciu de neconstituţionalitate.
De cealaltă parte, autoritatea publică recurentă, emitenta actului administrativ anulat de instanţa de fond, a susţinut că Decizia Curţii Constituţionale nu poate fi avută în vedere întrucât a fost pronunţată ulterior emiterii actului administrativ contestat şi are putere numai pentru viitor.
Nu poate fi primită această susţinere a recurentului-pârât, întrucât viciul de constituţionalitate constatat cu privire la OUG nr. 37/2009, afectează în egală măsură actele administrative emise în baza şi pentru executarea unor dispoziţii neconstituţionale, întrucât asemenea acte devin lipsite de temei legal şi nu poate fi calificat drept legal un act juridic emis sau încheiat în baza unei dispoziţii neconstituţionale.
Înalta Curte arată că actele şi măsurile adoptate în baza acestei Ordonanţe sunt afectate de viciul de neconstituţionalitate al ordonanţei şi, în consecinţă, corect a fost anulat ordinul de către instanţa de fond.
Pentru aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul formulat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale ca nefondat, şi, în baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 312 alin (2) C. proc. civ., va admite recursul declarat de Guvernul României şi va modifica în parte sentinţa recurată în sensul respingerii acţiunii reclamantului faţă de acest pârât ca formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă şi a respingerii capătului de cerere privind anularea OUG nr. 37/2009 ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva sentinţei civile nr. 3659 din data de 3 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Admite recursul formulat de către Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 3659 din data de 3 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Modifică în parte sentinţa recurată în sensul că respinge cererea privind anularea Ordinului M.A.D.R. nr. 286 din 24 aprilie 2009 faţă de acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge ca inadmisibilă cererea de anulare a OUG nr. 37/2009.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5165/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 525/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
