ICCJ. Decizia nr. 5159/2011. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.5159/2011
Dosar nr. 5433/1/2011
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2011
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată reclamanta SC A.I.P. SRL Petroşani în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara - Deva a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
- anularea punctelor 2 şi 5 din Decizia nr. 273 din 22 august 2008 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi exonerarea reclamantei de la plata către buget a sumei totale de 2.249.887 lei.
- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată. Reclamanta a mai solicitat suspendarea executării pct. 2 şi 5 din Decizia nr. 273 din 22 august 2008 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei şi restituirea cauţiunii depuse.
In motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în urma unui control efectuat s-a întocmit Raportul de inspecţie fiscală generală din data de 14 decembrie 2007, respectiv Decizia de impunere nr. 272 din 20 decembrie 2007 şi Dispoziţia privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală nr. 103 din 14 decembrie 2007.
Ca urmare a contestaţiei depusă de reclamantă împotriva actelor de mai sus pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a emis Decizia nr. 273 din 22 august 2008, prin care a admis în parte contestaţia pentru suma totală de 887.113 lei indicată la pct. 1 şi 3 din decizie, menţinând-o pentru suma de 2.249.887 lei indicată la pct. 2 şi 5 din decizie.
Reclamanta a susţinut că în ceea ce priveşte pct. 2 din Decizia atacată toate cheltuielile incluse în acest capitol sunt deductibile, având în vedere că au legătură cu obiectul de activitate al societăţii, operaţiuni contabile se regăsesc în gestiunea acestuia, se prezintă acte justificative (facturi).
In sarcina reclamantei s-a reţinut în mod nejustificat la pct. 5 accesorii fiscale suplimentare în sumă de 57.463 lei, având la bază unele erori de calcul ale organului fiscal.
Cât priveşte cererea de suspendare s-a susţinut că în cauză sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 111/F/CA/2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea în contencios fiscal, formulată de reclamanta SC A.I.P. SRL Petroşani şi în consecinţă a anulat în parte punctele 2 şi 5 din Decizia nr. 273 din 22 august 2008 emisă de pârâta A.N.A.F. Direcţia de Soluţionare a Contestaţiilor şi o menţine pentru suma de 133.617 lei compusă din 83.465 lei TVA şi 53.152 lei majorări şi penalităţi de întârziere; a dispus restituirea cauţiunii în sumă de 150.000,00 RON depusă la CEC – Bank, sucursala Alba Iulia, cu recipisa de consemnare nr. 336890/1 din 14 noiembrie 2008 şi de asemenea obligă pârâtele să plătească reclamantei suma de 65.004 lei, cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţei a formulat recurs pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara - Deva.
Prin Decizia nr. 235 din 20 ianuarie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul, a modificat sentinţa atacată în sensul că a respins acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Înalta Curte a reţinut în esenţă următoarele.
În cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 22 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 345/2002 „persoanele impozabile înregistrate ca plătitor de TVA, au dreptul la deducerea TVA aferente bunurilor şi serviciilor destinate realizării acţiuni de sponsorizare, publicitate protocol..."
Instanţa de fond în mod eronat a considerat că, deşi există diferenţe cantitative în privinţa numărului de stâlpi de lemn ignifugaţi, astfel că din 1307 bucăţi stâlpi, un număr de 389 nu pot fi justificaţi şi deşi au fost constatate ca fiind înregistrate în listele de inventar, totuşi aceste împrejurări nu conduc automat la concluzia că bunurile sunt lipsă.
Totodată s-a reţinut că minusurile în gestiune au fost constatate prin procesele verbale de inventariere la 31 decembrie 2006, cu consecinţe fiscale şi anume colectarea de TVA la data constatării minusurilor pe baza actului de inventariere şi având în vedere prevederile art. 21 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 571/2003.
În ceea ce priveşte suma de 95.230 lei - TVA - deductibil aferent unor servicii de transport efectuate de SC C.T. SRL Petroşani, s-a reţinut că în contul 624 „cheltuieli cu transportul de mărfuri şi persoane" - a fost înregistrată suma de 501.211 lei, TVA dedusă fiind în sumă de 95.230 lei.
Deşi instanţa de fond a considerat că deducerea TVA pentru această sumă s-a făcut în mod corect, având în vedere că s-a probat relaţia comercială cu SC C.T. SRL şi prestarea serviciilor, a avut la bază comenzi, Înalta Curte a constatat că instanţa fondului nu a ţinut cont de celelalte probe administrate pentru a dovedi realitatea prestării serviciilor.
Astfel, reclamanta nu a făcut dovada pe ce trasee s-a efectuat transportul, ce persoane au fost transportate, scopul transportului de persoane şi materiale, natura şi cantitatea materialelor transportate. Din controlul efectuat de organele fiscale a rezultat că SC C.T. SRL Petroşani - nu a dispus şi nu dispune de mijloace materiale şi umane pentru efectuarea prestaţiilor de transport . De asemenea această societate nu a depus decontul de TVA sau a declarat sume mai mici, nu a evidenţiat consum de carburanţi în perioada vizată sau au fost sume foarte mici fără relevanţă în verificarea condiţiilor de deductibilitate a TVA din facturi la beneficiar.
S-a mai reţinut că în mod corect organele fiscale nu au considerat suma de 501.211 lei - cheltuieli deductibile, întrucât din înscrisurile reclamantei nu a rezultat că au fost utilizate în folosul operaţiunilor sale taxabile [art. 145 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 571/2003].
Cu privire la TVA deductibil în sumă de 827.350 lei aferentă unor achiziţii de mijloace fixe, livrate de SC D.M. Constanţa conform facturii nr. 3067634 din 24 aprilie 2004, s-a reţinut că nu sunt susţinute apărările reclamantei-intimate, preluate de instanţa de fond în sensul că aceste mijloace fixe au fost înregistrate în evidenţa contabilă, fiind calculată şi amortizarea prevăzută în legislaţia în materie.
S-a apreciat că deşi există un proces verbal de recepţie a acestor mijloace fixe, nu s-a făcut dovada că acestea au fost transportate de la Constanţa la Petroşani sau la altă destinaţie unde s-au efectuat lucrări, nu s-au putut prezenta documente din care să rezulte unde erau mijloacele fixe (care puteau fi folosite la lucrări de electrificare situate în zone greu accesibile) utilaje(păstrate) depozitate la momentul controlului, întrucât din listele de inventar nu rezulta acest loc.
Mai mult decât atât, s-a efectuat un control încrucişat la societatea vânzătoare SC D.M. Constanţa unde nu s-au găsit documente, aceasta fiind în lichidare judiciară.
Cum reclamanta nu a justificat că aceste mijloace fixe au fost utilizate în folosul operaţiunilor taxabile - în mod corect s-a făcut aplicarea art. 145 alin. (3) din Legea nr. 571/2003.
In cauză, s-a constatat incidenţa prevederilor art. 24 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 345/2002, art. 145 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 571/2003 , art. 141 alin. 1) lit. j) din Legea nr. 571/2003 coroborat cu art. 147 alin. (4) şi art. 154 din aceeaşi lege.
Instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a legii atunci când a constatat că această sumă este deductibilă, întrucât achiziţionarea de bunuri nu s-a făcut cu destinaţia utilizării în folosul activităţii sale.
A concluzionat Curtea că interpretarea instanţei de fond privind art. 141 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 571/2003 este total eronată – societatea reclamantă are scop patrimonial iar achiziţiile şi investiţiile efectuate cu destinaţia de minihotel nu aparţin acesteia ci au fost încredinţate acesteia de Clubul Sportiv Jiul Petroşani spre amenajare iar obiectivele respective nu au fost utilizate pentru operaţiuni taxabile.
Împotriva deciziei pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. a formulat cerere de revizuire, SC A.I.P. SRL Petroşani.
În conformitate cu prevederile art. 3 lit. h) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plăteşte taxă judiciară de timbru în valoare de 10 lei.
De asemenea, potrivit art. 20 alin. (1) din acelaşi act normativ, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.
Cum dovada timbrării corespunzătoare nu a fost ataşată cererii de revizuire, potrivit dispoziţiilor legale sus menţionate, iar revizuenţii nu şi-au îndeplinit această obligaţie legală nici ulterior - deşi au fost citaţi cu menţiune depunerii taxei judiciare de timbru - devin aplicabile dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, în temeiul cărora cererea de revizuire va fi anulată ca netimbrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează cererea de revizuire formulată de SC A.I.P. SRL Petroşani împotriva Deciziei nr. 235 din 20 ianuarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5116/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 5165/2011. Contencios → |
|---|
