ICCJ. Decizia nr. 5165/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.5165/2011
Dosar nr. 196/3/2011
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, reclamantul Spitalul „Ioan Lascăr" Comăneşti a solicitat în contradictoriu cu Guvernul României - prin Secretariatul General al Guvernului, suspendarea executării HG nr. 212 din 09 martie 2011, în ceea ce-1 priveşte pe reclamant, respectiv art. 3 alin. (2) din Hotărâre, raportat la Anexa 2, poziţia 11 din listă, până la soluţionarea cererii privind anularea parţială a HG nr. 212/2011.
In motivarea cererii, reclamantul a arătat că hotărârea de guvern contestată nu constituie un act de desfiinţare a unităţii spitaliceşti, întrucât aceasta vizează doar acele autorităţi ale administraţiei publice locale care au decis reorganizarea spitalului în cămine pentru persoane vârstnice, iar Spitalul „Ioan Lascăr" Comăneşti este menţionat în lista anexă la hotărâre printre unităţile eligibile pentru program, însă, Decizia aparţine autorităţilor administraţiei publice locale cu atribuţii în acest sens.
S-a mai arătat în cererea de suspendare că reclamantul că beneficiază de susţinerea autorităţilor locale, cărora le revine atributul exclusiv de a iniţia procedura desfiinţării unităţii spitaliceşti, iar faţă de dispoziţiile art. 3 alin. (1) din HG nr. 212/2011 Consiliul local Comăneşti a hotărât prin H.C.L. nr. 40/2011 menţinerea în activitate a spitalului în actuala structură şi formă juridică, neaprobând transformarea acestuia în cămin pentru persoane vârstnice.
Prin întâmpinare, pârâtul Guvernul României a solicitat respingerea acţiunii invocând excepţia inadmisibilităţii pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile.
Pe fondul cauzei, Guvernul României a susţinut că HG nr. 212/2011 este temeinică şi legală , fiind adoptată în temeiul art. 108 din Constituţie şi al art. 501 lit. b) şi f) din OG nr. 68/2003 privind serviciile sociale.
Prin sentinţa nr. 61 din 15 aprilie 2011 Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondată excepţia inadmisibilităţii acţiunii, a admis acţiunea formulată de reclamantul Spitalul „Ioan Lascăr" şi în consecinţă a dispus suspendarea executării dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din HG nr. 212/2011 raportat la Anexa 2 poz. 11 din listă din hotărâre, până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut în esenţă că excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare a HG nr. 212/2011 este nefondată, întrucât reclamantul a anexat la cererea de chemare în judecată dovada sesizării Guvernului României cu plângere prealabile, expediată prin poştă şi primită de pârât, conform dovezilor de comunicare ataşate.
Pe fondul cererii de suspendare, prima instanţă a reţinut că prin HG nr. 212 din 09 martie 2011 a fost aprobat Programul de interes naţional „Dezvoltarea reţelei naţionale de cămine pentru persoane vârstnice", iar potrivit art. 3 alin. (1) al hotărârii, programul se adresează autorităţilor administraţiei publice locale care prin hotărâre a consiliului local/judeţean decid concomitent înfiinţarea de cămine pentru persoane vârstnice prin reorganizarea unor unităţi sanitare cu paturi aflate în reţeaua proprie a acestora, care se desfiinţează în condiţiile prevăzute de lege.
Referitor la condiţia cazului bine justificat, instanţa de fond a constatat că hotărârea contestată nu întruneşte aparenţa de legalitate, întrucât spitalele din reţeaua autorităţilor administraţiei publice locale se înfiinţează, şi respectiv, se desfiinţează prin hotărâre a Guvernului iniţiată de instituţia prefectului sau consiliului judeţean, însă în acest caz prin Hotărârea Consiliului Local nr. 40 din 22 martie 2011 s-a stabilit menţinerea în activitate a Spitalului „Ioan Lascăr" Comăneşti, în actuala structură şi formă juridică.
Cu privire la condiţia prevenirii unei pagube iminente, instanţa de fond a apreciat că şi această condiţie este îndeplinită, întrucât prin desfiinţarea unităţii sanitare se produce o perturbare gravă a funcţionării serviciului sanitar, cu consecinţe imediate, prin refuzul expres al Casei de Asigurări de Sănătate Bacău de a încheia un contract pentru anul 2011, cât şi prin imposibilitatea continuării activităţii.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că, în cauză, nu este respectat nici principiul proporţionalităţii între importanţa interesului public protejat şi costurile sociale pe care le implică punerea în executare a hotărârii contestate mai înainte de verificare legalităţii acesteia de către instanţa judecătorească.
2. Calea de atac exercitată, împotriva acestei soluţii, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâtul guvernul României, susţinând, în esenţă, că prima instanţă a dispus suspendarea actelor administrative fiscale, cu aplicarea greşită a prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, recurentul susţine că în cauză, în mod greşit instanţa de fond a apreciat că este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, Hotărârea nr. 212/2011 fiind temeinică şi legală, adoptată în temeiul art. 108 din Constituţie şi al art. 501 lit. b) şi f) din OG nr. 68/2003.
Recurentul critică soluţia instanţei de fond şi sub aspectul condiţiei prevenirii pagubei iminente, arătând că în mod greşit prima instanţă a apreciat că este îndeplinită această condiţie, întrucât reclamantul nu a făcut dovada în fapt şi în drept a pagubei iminente.
3. Soluţia instanţei de recurs.
Examinând hotărârea atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurente, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Suspendarea actelor administrative reprezintă, aşa cum am arătat, o situaţie de excepţie, întrucât acestea se bucură de prezumţia de legalitate şi de veridicitate, care determină principiul executării lor din oficiu, iar a nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea, ceea ce, într-un stat de drept, este de neconceput.
Prima instanţă avea obligaţia să analizeze dacă sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi prevenirea producerii unei pagube iminente.
Referindu-se la noţiunile susmenţionate, art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 defineşte „paguba iminentă" ca fiind - „prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public" [lit. ş)] iar „cazuri bine justificate" - „împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ" [lit. t)].
Cele două condiţii, prin modul restrictiv-imperativ în care sunt reglementate, denotă caracterul de excepţie al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând, aşadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură a argumenta existenţa „unui caz bine justificat" şi a „iminenţei producerii pagubei".
Or, aprecierea instanţei de judecată, potrivit căreia criticile aduse de reclamant actelor contestate constituie caz bine justificat, este greşită, întrucât acestea nu pot, prin ele însele, fără alte dovezi să conducă la concluzia că este îndeplinită condiţia referitoare la „cazul bine justificat".
Motivele de nelegalitate a actelor contestate, invocate de intimatul-reclamant, nu creează pentru actele administrativ-fiscale a căror executare se cere a fi suspendată o îndoială serioasă în privinţa legalităţii, în sensul definiţiei date de legiuitor acestei noţiuni în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.
Intimatul-reclamant nu a prezentat indicii aparente care să răstoarne prezumţia de legalitate a actelor contestate, iar aspectele invocate necesită o analiză pe fond a legalităţii acestora, or în cazul procedurii suspendării executării unui act administrativ, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului.
Prin urmare, în mod greşit a reţinut prima instanţă că în speţă ar fi îndeplinită condiţia referitoare la cazul bine justificat.
In altă ordine, cele reţinute de prima instanţă, în sensul că prin desfiinţarea unităţii sanitare se produce o perturbare gravă a funcţionării serviciului sanitar, cu consecinţe imediate, prin refuzul expres al Casei de Asigurări de Sănătate Bacău de a încheia un contract pentru anul 2011, nu sunt de natură a conduce la concluzia potrivit căreia această situaţie se încadrează în definiţia noţiunii de „pagubă iminentă" , întrucât acest refuz nu este justificat de emiterea HG nr. 212/2011, ci se datorează emiterii HG nr. 345/2011, prin care această unitate spitalicească a fost exclusă din lista celor care pot încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate.
Mai mult, neîndeplinirea condiţiei „ cazului bine justificat" nu poate conduce la altă soluţie decât cea a respingerii cererii de suspendare formulată, întrucât condiţiile impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 trebuie îndeplinite cumulativ.
Faţă de cele arătate, cum din actele şi lucrările dosarului nu rezultă că sunt îndeplinite condiţiile referitoare la cazul bine justificat şi paguba iminentă a cărei prevenire se urmăreşte prin suspendarea executării actelor administrative contestate, Înalta Curte apreciază că sentinţa recurată a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.
In temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., va fi admis recursul, casată sentinţa atacată şi, pe fond, respinsă cererea de suspendare formulată de reclamantul Spitalul „Ioan Lascăr" Comăneşti, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinţei nr. 61 din 15 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi respinge cererea de suspendare, ca neîntemeiată.
Cu opinia separată a doamnei judecător în sensul respingerii recursului, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2011.
Urmează opinia separată a doamnei judecăto.
OPINIA SEPARATĂ
Redactată de judecător, în temeiul art. 258 şi art. 264 alin. (2) C. proc. civ.
Contrar celor reţinute de completul majoritar, consider că motivele de recurs invocate de recurentul-pârât Guvernul României nu sunt întrunite, soluţia legală fiind aceea de respingere a recursului ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Condiţia cazului bine justificat impusă de dispoziţiile art. 14 din Legea contenciosului administrativ este îndeplinită în speţă, prin existenţa Anexei 2 poz. 11 din HG nr. 212/2011 care include Spitalul „Ioan Lascăr" din Comăneşti, judeţul Bacău în lista unităţilor spitaliceşti ce se reorganizează în cămine persoane vârstnice.
Deşi actul administrativ normativ prevede obligativitatea adoptării unei hotărâri a consiliului judeţean, în sensul deciziei concomitente de înfiinţare a căminelor pentru vârstnici prin reorganizarea unor unităţi sanitare cu posturi aflate în reţeaua proprie, în speţă nu există o asemenea hotărâre administrativă.
Inexistenţa acestui act reprezintă o împrejurare legată de starea de fapt şi de drept care este de natură că creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ a cărui anulare s-a cerut, conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată.
Apreciez că şi cea de-a doua condiţie impusă de lege pentru suspendarea actului administrativ este îndeplinită.
Paguba iminentă este certă şi dovedită şi nu rezultă, astfel cum recunoaşte şi recurentul din însăşi executarea actului administrativ, ci din emiterea unor acte normative subsecvente, ce au ca temei legal însăşi existenţa HG nr. 212/2011, anexa 2, poz. 11 a cărei anulare pentru nelegalitate s-a solicitat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5159/2011. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 521/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
