ICCJ. Decizia nr. 5155/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată, reclamantul I.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Medicală și C.M.D.T.A. Dr. N.K. obligarea la plata drepturilor salariale prevăzute de dispozițiile art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 38/2003 actualizate cu rata inflației la data plății efective,drepturi salariale pe care pârâții refuză să le achite.
în motivarea cererii, reclamantul a arătat că a ocupat funcția de medic șef compartiment medicină dentară în cadrul C.M.D.T.A. Dr. N.K., având gradul de comisar șef,raporturile de muncă avute cu pârâtul MAI încetând la data de 30 decembrie 2009 prin Ordinul Ministrului S/II/5810.
A mai arătat reclamantul că a solicitat pârâtului plata drepturilor anterior menționate dar acesta i-a comunicat refuzul soluționării cererii sale în considerarea insuficienței fondurilor alocate cu această destinație.
Prin întâmpinarea formulată de pârâtul M.A.I. s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Medicale din cadrul M.A.I.
Prin sentința nr. 466 din 25 ianuarie 2011, Curtea de Apel București, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată prin întâmpinare, a admis acțiunea formulată de reclamantul I.C., a obligat pârâții la plata către reclamant a drepturilor salariale prevăzute de dispozițiile art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 38/2003, modificată și completată, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Medicale invocată de M.A.I. s-a apreciat că este neîntemeiată, în condițiile în care reclamantul a avut funcția de medic șef compartiment în cadrul acestei structuri, drepturile pretinse fiind solicitate în virtutea acestor raporturi de muncă.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamantul este beneficiarul drepturilor prevăzute de aceste dispoziții, astfel încât refuzul pârâților referitor la plata sumelor stabilite de prevederile art. 27 din O.G. nr. 38/2003 apare ca fiind nejustificat.
împotriva acestei hotărâri, pârâții Ministerul Administrației și Internelor și C.M.D.T.A. Dr. N.K. au declarat recurs.
Recurenta C.M.D.T.A. Dr. N.K. arată în motivarea căii de atac că reclamantului i se vor achita 15 % din drepturile solicitate în data de 21 ianuarie 2011.
Se mai arată că se vor face demersuri pentru alocarea de fonduri pentru plata drepturilor restante și în funcție de data alocării acestora se va achita și diferența la care mai are dreptul reclamantul.
în motivarea recursului declarat de M.A.I se arată că în conformitate cu prevederile art. 57 din O.G. nr. 38/2003 drepturile bănești se acordă în limita fondurilor aprobate anual Ministerului Administrației și Internelor.
Or, fondurile bugetare pentru acordarea ajutoarelor aprobate instituției recurente prin Legea nr. 18/2009 a bugetului de stat pe anul 2009 s-au dovedit a fi insuficiente.
Examinând cauza și sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041C. proc. civ., înalta Curte, constată că recursurile sunt nefondate.
Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Prin întâmpinare depusă de pârâta-recurentă C.M.D.T.A. N.K., la dosarul de fond al cauzei, această parte susține că recunoaște drepturile solicitate de intimatul-reclamant I.C., cu mențiunea că materializarea acestora astfel cum sunt prevăzute de O.G. nr. 38/2008 nu s-a realizat datorită lipsei fondurilor alocate de la buget cu această destinație.
Ulterior prin cererea de recurs formulată de aceeași parte se arată că se fac demersuri pentru alocarea de fonduri în vederea plății drepturilor restante cuvenite reclamantului.
La termenul de judecată din data de 3 noiembrie 2011, recurenta-pârâta C.M.D.T.A. Dr. N.K. a precizat că obligația de plată a drepturilor salariale prevăzute de dispozițiile art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 38/2003 cu modificările și completările ulterioare a fost realizată în data de 20 ianuarie 2011 respectiv 22 februarie 2011, depunând în acest sens și înscrisurile doveditoare.
Astfel se constată că prin plata acestor drepturi salariale cuvenite reclamantului, recurenții-pârâți au recunoscut de fapt pretențiile acestuia.
Pentru considerentele arătate, înalta Curte, a respins recursurile ca nefondate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5232/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5154/2011. contencios → |
|---|
