ICCJ. Decizia nr. 5303/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, reclamanta SC R. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Brăila, anularea raportului de inspecție fiscală seria F-BR-37 din 24 ianuarie 2011, a deciziei de impunere nr. F-BR-46 din 24 ianuarie 2011 emisă în baza acestuia, a deciziei nr. 155 din 04 aprilie 2011 de soluționare a contestației și exonerarea reclamantei de la plata sumei de 781.629 lei.
în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reclamanta a solicitat suspendarea executării actelor administrativ-fiscale atacate până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Instanța de fond a acordat termen de judecată pentru soluționarea fondului litigiului și a rămas în pronunțare asupra cererii de suspendare.
Prin încheierea din 30 iunie 2011, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a dispus "suspendă judecata cererii de suspendare a executării actelor administrativ-fiscale formulată de reclamanta SC R. SRL, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acestuia".
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond, examinând cadrul legal incident, a apreciat că, în cauza dedusă judecății, sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.
în ceea ce privește cazul bine justificat, Curtea, a apreciat că există o puternică îndoială asupra legalității actelor a căror suspendare se solicită.
în privința pagubei iminente, prima instanță a reținut că, dacă reclamantei i s-ar indisponibiliza o sumă așa de mare cum este cea din litigiu, activitatea economică a acesteia ar fi periclitată în mod serios, prin diminuarea veniturilor, iar societatea nu ar mai putea nici onora contractele comerciale și nici acorda retribuția personalului angajat.
Pe cale de consecință, Curtea de Apel, a apreciat că se impune admiterea cererii și suspendarea actelor în litigiu până la soluționarea irevocabilă, pe fond, a cauzei.
împotriva încheierii din data de 30 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosar a declarat recurs în termen legal pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Brăila. prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac formulate și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii reclamantei SC R. SRL de suspendare a executării raportului de inspecție fiscală nr. 37 din 24 ianuarie 2011. a deciziei de impunere nr. 46 din 24 ianuarie 2011 precum și a deciziei de soluționare a contestației administrative prealabile nr. 155 din 4 aprilie 2011, toate emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice Brăila.
A învederat recurenta pârâtă, prin motivele de recurs, că hotărârea recurată este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
încheierea recurată, s-a precizat, este nelegală, deoarece s-au aplicat greșit dispozițiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ., art. 1169 C. civ. și art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, din care rezultă obligația reclamantei de a motiva și a proba temeinic cererea dedusă instanței de judecată. Reclamanta, deși susține că există condiții pentru acordarea suspendării executării actului administrativ, nu a făcut dovada că această primă condiție. prevăzută de lege, este îndeplinită. Până la anularea de către o instanță judecătorească. actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, în caz contrar s-ar anticipa soluția ce va fi dată pe fondul cauzei ajungându-se propriu zis la o prejudecare a fondului ceea ce ar contraveni art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. De aceea, întrucât, până la o eventuală anulare de către o instanță judecătorească, actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, obligațiile stabilite în sarcina reclamantului, în sumă de 696.595 lei, prin actele administrative atacate, reprezintă creanțe certe, lichide și exigibile.
Cât privește condiția prevenirii unei pagube iminente, recurenta a susținut că suspendarea executării este o măsură de excepție, care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire i-ar produce reclamantului un prejudiciu grav sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului, condiție care nu este îndeplinită în speță. Emiterea actelor administrativ-fiscale atacate s-a făcut cu respectarea dispozițiilor O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. iar reclamanta nu se poate sustrage de la plata datoriilor la bugetul de stat, achitarea acestora reprezentând o obligație constituțională. Este nelegală admiterea cererii de suspendare motivată doar pe o prezumție subiectivă de producere a unei pagube iminente. Paguba iminentă și pretinsa prejudiciere a debitorului recurentei nu sunt dovedite cu probe pertinente la dosarul cauzei, iar simpla cerere nu este suficientă fără a fi probată, așa cum obligă art. 1169 C. civ. și cum s-a statuat prin practica judiciară. în același context, recurenta pârâtă a afirmat că partea grav prejudiciată în litigiu ar putea fi bugetul de stat prin exceptarea de la urmărire a unor obligații fiscale considerabile în sumă de 781.629 lei și care ar putea crește prin adăugarea de penalități și majorări de întârziere.
Recursul este nefondat.
în general, se recunoaște că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumția autenticității și veridicității, fiind el însuși titlu executoriu. Principiul legalității actelor administrative presupune însă. atât ca autoritățile administrative să nu încalce legea, cât și ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată. Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului. Tocmai de aceea, suspendarea executării actelor administrative trebuie considerată ca fiind în realitate, un eficient instrument procedural aflat Ia îndemâna autorității emitente sau a instanței de judecată, pentru a asigura respectarea principiului legalității, fiind echitabil ca atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul; se află în proces de evaluare, acestea să nu-și producă efectele asupra celor vizați. în considerarea celor două principii incidente în materie - al legalității actului administrativ și al executării acestuia din oficiu - suspendarea executării constituie, totuși, o situație de excepție aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.
într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare. în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea. în condițiile art. 7. a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Prin "cazuri bine justificate" se înțelege, în sensul legii, "împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ" (art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004), iar prin "pagubă iminentă" se desemnează "prejudiciul material viitor și previzibil sau. după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public" (art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare).
Pe de altă parte, în condițiile art. 15 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute La art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. în acest caz instanța putând dispune suspendarea actului administrativ atacat până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor ari. 14 alin. (2) și (7) din legea contenciosului administrativ.
Prima instanță a reținut în mod judicios, în cauză, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) și art. 15 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, și a dispus în mod întemeiat, prin încheierea recurată, admiterea cererii reclamantei și suspendarea executării actelor administrativ fiscale atacate de reclamantă - raportul de inspecție fiscală nr. F-BR37 din 24 ianuarie 2011 și decizia de impunere nr. F-BR46 din 24 ianuarie 2011- emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice Brăila, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în contencios administrativ ce formează obiectul dosarului al Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.
Suspendarea executării actelor administrativ fiscale atacate de către reclamantă pe calea contenciosului administrativ se impune, în temeiul prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, în condițiile în care este îndeplinită în speță atât condiția cazului bine justificat (întrucât într-adevăr motivele de fapt și de drept invocate prin contestația administrativă sunt de natură să determine o serioasă îndoială sub aspectul legalității și temeiniciei actelor administrative fiscale atacate), cât și cerința prevenirii unei pagube iminente (deoarece executarea de îndată a actului administrativ fiscal ar putea conduce la desfășurarea cu mari dificultăți, pe mai departe, a activității economice a intimatei, și i-ar produce astfel acesteia un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului).
în aceste condiții, constatând că motivele de recurs invocate în cauză sunt neîntemeiate și că hotărârea atacată este legală și temeinică s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 12 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarai de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Brăila împotriva încheierii din 30 iunie 2011 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.
Fiind în culpă procesuală, recurenta va fi obligată, în temeiul prevederilor art. 274 alin. (1) și (3) C. proc. civ., la plata în favoarea intimatei SC R. SRL a sumei de 2.500 lei cheltuieli de judecată în instanța de recurs, stabilite prin apreciere.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5308/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5234/2011. Contencios → |
|---|
