ICCJ. Decizia nr. 5193/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea de ordonanță președințială înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Președintele Consiliului Județean Vrancea a chemat în judecată pe pârâta Curtea de Conturi a României solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună suspendarea executării măsurilor dispuse prin decizia din 10 ianuarie 2011 a Camerei de Conturi Vrancea, menținute prin încheierea din 30 mai 2011 a pârâtei.
în motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că, prin decizia a cărei suspendare o solicită, s-a consemnat săvârșirea unor abateri financiar-contabile de către instituția pe care o reprezintă. Pârâta a respins contestația care a fost formulată împotriva acesteia prin încheierea contestată.
Condiția urgenței derivă din faptul că pârâta a soluționat cu întârziere calea administrativă de atac, motiv pentru care măsurile dispuse prin actul de control nu au mai putut fi executate, fiind incidente dispozițiile art. 64 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi.
Aducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse prin actul atacat ar conduce la o perturbare gravă a funcționării Consiliului Județean Vrancea, în condițiile în care există îndoieli serioase cu privire la legalitatea acestui act administrativ.
Vremelnicia măsurii ce se solicită a fi luată rezultă din faptul că aceasta va dura până la soluționarea cauzei ce formează obiectul dosarului.
Neprejudecarea fondului reiese din faptul că măsura suspendării nu presupune analizarea cauzei pe fond.
în drept, reclamantul a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 581 din C. proc. civ.
Pârâta Curtea de Conturi a României a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea cererii de suspendare, cu motivarea că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor impuse de art. 14 din Legea contenciosului administrativ.
Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința din 6 iulie 2011, a admis cererea reclamantului, a suspendat executarea deciziei din 10 ianuarie 2011 a Camerei de Conturi Vrancea până la soluționarea în fond a contestației formulată împotriva acesteia.
Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Suspendarea unui act administrativ poate fi dispusă în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată, motiv pentru care se va proceda la schimbarea temeiului juridic al cererii.
în speță, sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 14 din legea anterior enunțată: cazul bine justificat și producerea unei pagube iminente.
Prima condiție decurge din rezervele pe care reclamantul le are cu privire la legalitatea actului administrativ aflat în discuție.
în speță, executarea imediată a actului administrativ implică recuperarea de la salariații Consiliului Județean Vrancea a unor sume importante de bani, fapt de natură a perturba activitatea instituției publice și a destabiliza financiar pe salariații acesteia.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Curtea de Conturi a României, care a solicitat modificarea sa, în sensul respingerii cererii de suspendare.
în primul motiv de recurs, încadrat în drept în dispozițiile art. 304 pct. 7 din C. proc. civ., recurenta susține că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, întrucât prima instanță a analizat doar îndeplinirea condițiilor de formă pentru admisibilitatea unei cereri de suspendare și a ignorat cu desăvârșire îndeplinirea cumulativă a condițiilor de fond impuse de instituția juridică analizată.
în cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., recurenta arată că sentința contestată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
în concret, recurenta precizează că instituția ordonanței președințiale este specifică dreptului procesual civil și nu este aplicabilă în materia contenciosului administrativ, unde sunt incidente dispozițiile art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, modificată.
Ca atare, intimatul-reclamant nu putea să promoveze o cerere de ordonanță președințială pentru a obține suspendarea unui act administrativ.
Intimatul Președintele Consiliului Județean Vrancea a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 3041din C. proc. civ., înalta Curte reține următoarele:
în speță, este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 din C. proc. civ., care se referă la cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când aceasta cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
în dreptul intern, nemotivarea hotărârii judecătorești este sancționată de legiuitor, pornind de la obligația statului de a respecta dreptul părții la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 parag. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, conform jurisprudenței instanței de la Strasbourg, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuși, în mod real, problemele esențiale care i-au fost supuse și nu doar să reia pur și simplu concluziile unei instanțe inferioare.
Pe de altă parte, dreptul la un proces echitabil include, printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor.
întrucât Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu are ca scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective, dreptul aflat în discuție nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată.
Cu alte cuvinte, art. 6 parag. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina instanței, obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, al argumentelor și al elementelor probatorii ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența.
înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.
Respectarea acestei cerințe a motivării actului jurisdicțional aflat în calea extraordinară de atac a recursului s-a analizat în raport de motivele prezentate în acțiunea dedusă judecății și de argumentele aduse în apărare de partea adversă.
în speța de față, instanța de control judiciar consideră că, într-adevăr, hotărârea recurată nu îndeplinește cerințele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., întrucât prima instanță nu a expus în mod corespunzător argumentele care au determinat formarea convingerii sale pentru a putea dispune admiterea cererii de suspendare a actului administrativ dedus judecății.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. este fondat pentru argumentele care vor fi expuse în continuare.
Intimatul-reclamant a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, reglementată de art. 581 din C. proc. civ., suspendarea executării deciziei din 10 ianuarie 2011 a Camerei de Conturi Vrancea (act administrativ unilateral cu caracter individual) până la soluționarea în fond a contestației formulată împotriva acesteia.
în raport de dispozițiile cu caracter special cuprinse în art. 14 și art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, care reglementează măsura provizorie de suspendare a executării actelor administrative, este inadmisibilă în materia contenciosului administrativ cererea de ordonanță președințială, prevăzută de art. 581 din C. proc. civ.
Ca atare, este greșită soluția curții de apel de schimbare a temeiului juridic al acțiunii deduse judecății din art. 581 din C. proc. civ. în art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată, în condițiile în care apărătorul părții reclamante, la termenul de judecată din data de 6 iulie 2011, a arătat faptul că a formulat cerere de ordonanță președințială întrucât se soluționează mai rapid de către instanță și că a probat îndeplinirea celor trei condiții impuse de legiuitor pentru admiterea unei astfel de cereri.
Pe cale de consecință, înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, a admis recursul, a modificat sentința atacată, în sensul că a respins cererea de suspendare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5207/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5196/2011. Contencios → |
|---|
