ICCJ. Decizia nr. 5263/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5263/2011
Dosar nr. 27/45/2011
Şedinţa publică de la 9 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 12 ianuarie 2011, SC A.A.P. a chemat în judecată Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură solicitând a se constata dreptul de a beneficia, conform Legii nr. 381/2002, de despăgubiri pentru pierderile provocate de seceta prelungită din 2009, obligarea pârâţilor să aprobe sumele necesare, să transmită Ministerului Finanţelor Publice cererea de deschidere a creditelor bugetare, să alimenteze conturile direcţiilor judeţene pentru agricultură şi să achite suma de 92.800 RON despăgubiri.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că în anul 2009 a înregistrat pierderi majore ale culturilor agricole datorită secetei prelungite care a afectat zona Moldovei, iar pentru acordarea despăgubirilor a îndeplinit toate condiţiile prevăzute de lege.
Reclamanta a mai arătat că inexistenţa unei hotărâri de guvern de declarare a stării de calamitate naturală nu exonerează de răspundere ministerul pârât, care este obligat conform art. 14 din Legea nr. 381/2002 să sesizeze Guvernul României şi să elaboreze proiectul de hotărâre.
Prin sentinţa nr. 49 din 7 februarie 2011, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea, reţinând lipsa calităţii procesuale pasive a Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi respectiv, admiţând excepţia inadmisibilităţii cererii invocate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură nu are atribuţii în domeniul gestionării schemei prevăzute de Legea nr. 381/2002, plăţile fiind efectuate prin conturile direcţiilor judeţene pentru agricultură şi dezvoltare rurală.
Referitor la excepţia invocată de ministerul pârât, instanţa a constatat, pe de o parte, că Legea nr. 381/2002 a fost abrogată prin Legea nr. 291/2010, iar pe de altă parte, chiar şi în situaţia când actul normativ în vigoare în anul 2009 ar produce efecte juridice, procedura prevăzută de art. 14 nu a fost finalizată prin emiterea unei hotărâri de guvern prin care să se declare starea de calamitate şi să se stabilească zonele şi culturile pentru care se acordă despăgubiri, precum şi cuantumul acestora.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta SC A.A.P., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamanta a invocat greşita admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, în raport de prevederile art. 2 alin. (2) şi art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 14/2002, potrivit cărora pârâta este instituţia responsabilă cu implementarea formelor de ajutor de stat, prin centrele sale judeţene.
De asemenea, reclamanta a arătat că instanţa a admis în mod eronat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, formulată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Legea nr. 381/2002 fiind în vigoare la momentul producerii daunelor, iar potrivit normelor comunitare obligatorii cuprinse în Regulamentul CE nr. 1857 din 15 decembrie 2006, producătorii agricoli ce au suferit pierderi cauzate de fenomene meteorologice nefavorabile urmează a primi despăgubiri, ce vor fi plătite direct fermierilor.
Reclamanta a invocat în recurs şi prevederile O.G. nr. 14/2010 privind măsurile financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, dispoziţii care însă nu au fost respectate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale care nu şi-a îndeplinit obligaţia de a elabora proiectul de hotărâre.
În recursul reclamantei s-a arătat şi împrejurarea că inexistenţa unei hotărâri de guvern de declarare a stării de calamitate naturală nu exonerează ministerul pârât de răspundere, întrucât nu a întocmit proiectul de hotărâre prin care să se decare starea de calamitate pentru anul agricol 2009 în judeţul Iaşi, deşi avea la dispoziţie întreaga documentaţie privind situaţia producătorilor agricoli şi pierderile suferite.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 din C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, referitor la admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, s-a reţinut în mod justificat că această autoritate nu are atribuţii nici în procedura de constatare a pagubelor cauzate de calamităţile naturale şi nici în cea de acordare a despăgubirilor solicitate în baza Legii nr. 381/2002.
Cât priveşte dispoziţiile O.G. nr. 14/2010, acestea nu sunt incidente în cauză, actul normativ reglementând ajutoarele de stat acordate producătorilor agricoli începând cu anul 2010, în timp ce pierderile reclamate de societatea agricolă au fost produse în 2009.
Curtea constată că soluţia privind respingerea acţiunii faţă de ministerul pârât este justificată, nefiind finalizată procedura prevăzută de Legea nr. 381/2002.
Acţiunea reclamantei a fost formulată în temeiul actului normativ susmenţionat, în prezent abrogat prin Legea nr. 281/2010 pentru aprobarea ajutorului de stat, în agricultură.
Potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 281/2010, măsurile adoptate în baza unor acte normative anterioare, printre care este menţionată şi Legea nr. 381/2002, aflate în derulare, se finalizează conform dispoziţiilor în vigoare la data iniţierii, dacă respectivele măsuri au fost aplicate anterior datei de 1 ianuarie 2010 şi produc efecte şi după această dată.
Întrucât reclamanta a solicitat despăgubiri pentru anul 2009, demarând procedura administrativă în vederea obţinerii acestora în temeiul Legii nr. 381/2002, rămân incidente în cauză dispoziţiile acestui act normativ.
Potrivit art. 17 din această lege, persoanele fizice şi juridice beneficiază de prevederile actului normativ dacă au fost afectat e de fenomene naturale şi se află în zona calamitată, declarată prin hotărâre de guvern şi au culturile asigurate prin societăţi de asigurare.
În cauză, nu a fost îndeplinită cerinţa prealabilă a emiterii hotărârii prin care să se declare starea de calamitate ce condiţionează acordarea despăgubirilor, astfel încât în mod corect s-a reţinut sub acest aspect inadmisibilitatea acţiunii.
De menţionat că Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale prin adresa din 30 septembrie 2009, înregistrată la Secretariatul General al Guvernului, şi-a îndeplinit obligaţia de sesizare a Guvernului, ce-i revenea potrivit art. 14 din Legea nr. 381/2002, nefiind însă emisă hotărârea prin care să se declare starea de calamitate naturală şi să se stabilească valoarea despăgubirilor pe unitatea de suprafaţă agricolă.
Cât priveşte critica referitoare la neaplicarea normelor comunitare reprezentate de Regulamentul CE nr. 1857/2006, Curtea nu o poate primi, nefiind administrate probe în cauză dacă despăgubirile solicitate ar corespunde cu regulile concurenţei şi ale ajutoarelor de stat, pentru a putea fi acordate.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC A.A.P. împotriva sentinţei nr. 49 din 7 februarie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5262/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5265/2011. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
