ICCJ. Decizia nr. 5294/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5294/2011
Dosar nr.704/45/2010
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 318/2010 din 20 decembrie 2010, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţiile privind inadmisibilitatea şi prematuritatea acţiunii, invocate de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale Bucureşti, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Guvernul României şi a respins acţiunea reclamantei SC „A.L.P." SA, formulată în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale Bucureşti, Ministerul Administraţiei şi Internelor Bucureşti şi Guvernul României.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond, examinând excepţiile invocate de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin raportare la obiectul acţiunii, a reţinut că reclamanta a solicitat doar obligarea pârâţilor la plata de despăgubiri, fără a formula o cerere privind obligarea emiterii unui act administrativ care să determine plata acestor despăgubiri şi a constatat faptul că toate părţile recunosc că, la momentul formulării acţiunii, nu exista emisă vreo hotărâre de guvern care să recunoască plata de daune pe acest considerent, pe raza judeţului Iaşi, în condiţiile în care doar existenţa unui astfel de act administrativ putea determina obţinerea dezideratului urmărit prin cererea de chemare în judecată.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Guvernul României, Curtea a analizat prevederile Legii nr. 90/2001, reţinând inexistenţa unui raport obligaţional de plată în sarcina Guvernului României, privind daunele pentru calamităţile naturale către producătorii agricoli afectaţi de astfel de evenimente, acelaşi principiu operând şi în ceea ce îl priveşte pe pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, reclamanta SC „A.L.P." SA a declarat, în termenul legal, recurs, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât a fost dată cu greşita aplicare a legii.
S-a motivat recursul în sensul că au fost eludate dispoziţiile Legii nr. 381/2002 care era în vigoare la acea dată şi aceste prevederi trebuiau respectate de toate instituţiile statului. Astfel Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale ar fi avut obligaţia de a constata calamitatea, iar Guvernul de a emite o hotărâre pentru declararea zonelor calamitate şi acordarea despăgubirilor.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând actele dosarului, motivele de recurs şi în raport de prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Acţiunea iniţială a recurentei-reclamante a privit obligarea pârâtelor la plata unei sume de bani cu titlu de despăgubiri şi cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă recurată s-au admis excepţiile privind inadmisibilitatea şi prematuritatea acţiunii invocate de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, cât şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Guvernul României.
Acţiunea reclamantului a fost respinsă conform art. 8 din Legea nr. 554/2004 persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege printr-un act administrativ poate sesiza instanţa competentă, poate cere despăgubiri, însă acest lucru îl poate face doar ca subsidiar al unei acţiuni care are ca obiect anularea unui act administrativ.
În speţă recurenta-reclamantă nu a cerut decât obligarea pârâtelor-intimate la plata despăgubirilor, hotărârea de Guvern care ar fi permis plata pentru calamităţi naturale nefiind încă adoptată, fapt recunoscut de toate părţile.
Vis-a-vis de dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, corect, prima instanţă a admis excepţia de inadmisibilitate a acţiunii de faţă şi desigur şi pe aceea a prematurităţii, în condiţiile în care la momentul formulării ei, nu exista emisă vreo hotărâre de Guvern care să recunoască plata de despăgubiri pe raza Judeţului Iaşi.
Referitor la lipsa calităţii procesuale pasive a Guvernului şi această excepţie este legal admisă, ca urmare a dispoziţiilor Legii nr. 90/2001 care nu prevăd existenţa vreunui raport de obligaţie de plată în sarcina Guvernului, pentru daunele aferente calamităţilor naturale către producătorii agricoli şi privitor la Ministerul Administraţiei şi Internelor acţiunea a fost respinsă, întrucât conform OUG nr. 13/2007 în subordinea acestuia nu fac parte autorităţile publice locale, iar Legea nr. 381/2002 prevede că alocarea despăgubirilor în caz de calamităţi naturale, revine Ministerului Agriculturii, Alimentelor şi Pădurilor.
Faţă de toate aceste considerente Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care, conform art. 312 C. proc. civ. va respinge recursul declarat de SC „A.L.P." SA ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de SC „A.L.P." SA împotriva Sentinţei nr. 318/2010 din 20 decembrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 5292/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 5301/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
