ICCJ. Decizia nr. 5320/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5320/2011
Dosar nr.240/33/2011
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul excepţiei de nelegalitate. Cadrul procesual
Tribunalul Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea de şedinţă din data de 29 decembrie 2010, a suspendat judecarea recursului cu care era învestit până la soluţionarea excepţiei de nelegalitate a prevederilor art. 125 din HG nr. 479/2003, pentru aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea OUG nr. 28/1999, invocată de recurenta SC M.R. SRL la termenul din 17 decembrie 2010, sens în care a trimis dosarul Curţii de Apel Cluj în vederea soluţionării acestei excepţii.
În dezvoltarea excepţiei de nelegalitate, SC M.R. SRL a arătat că prin OUG nr. 28/1999 a fost reglementată obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, perioada de dotare, distribuitorii autorizaţi, dar şi faptele ce constituie contravenţie.
A precizat că, pe lângă faptul că potrivit art. 11 alin. (3) din ordonanţă, în teza finală se confiscă sumele încasate din livrarea de bunuri sau prestarea de servicii după suspendarea activităţii, făcând trimitere la art. 14, prin art. 125 din hotărâre, se sancţionează drept contravenţie "continuarea livrării de bunuri şi prestarea de servicii după suspendarea activităţii unităţii", ceea ce este inadmisibil.
Hotărârea nr. 479/2003 nu face altceva decât sa aprobe "norme metodologice" elaborate de Ministerul Finanţelor Publice, pentru aplicarea ordonanţei de urgenţă. În această situaţie, norma dată în aplicarea legii nu este de natură a aduce completări ori adăugiri acesteia, ori să incrimineze fapte nesancţionate de legea în aplicarea căreia a fost dată.
Potrivit dispoziţiilor art. 108 din Constituţia României, „Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanţe. (alin. (1)) Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor", (alin. (2)), iar "Ordonanţele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele şi în condiţiile prevăzute de aceasta". (alin. (3).
Dacă prin OUG nr. 28/1999 Guvernul a fost abilitat să emită norme metodologice, hotărârea de aprobare a normelor metodologice nu putea să fie dată decât în aplicarea ordonanţei, fără a avea posibilitatea să adauge ori să completeze legea.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 4 martie 2011 intimata Garda Financiară Maramureş a solicitat respingerea excepţiei de nelegalitate a art. 125 din HG nr. 479/2003 invocată de petenta SC M.R. SRL.
A arătat că, potrivit art. 1 din OG nr. 2/2001 „constituie contravenţie, fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată prin lege, ordonanţă, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucureşti, a consiliului judeţean ori a Consiliului General al municipiului Bucureşti" iar potrivit art. 2 din acelaşi act normativ, „prin legi, ordonanţe sau hotărâri a Guvernului se pot stabili şi sancţiona contravenţii în toate domeniile de activitate", concluzionând că normele metodologice, publicate sub formă de hotărâre de guvern pot sancţiona fapte de natură contravenţională.
Pârâtul Guvernul României, în apărările formulate a solicitat de asemenea respingerea excepţiei de nelegalitate formulată de reclamantă insistând asupra respectării dispoziţiilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
2. Hotărârea Curţii de ape.
Prin Sentinţa civilă nr. 290 din 16 mai 2011 Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia de nelegalitate ca nefondată.
Instanţa a reţinut că din analiza comparativă a textelor legale enunţate anterior rezultă fără echivoc faptul că OUG nr. 28/1999 prevede - la art. 11 alin. (3) - drept contravenţie fapta de a continua livrarea de bunuri sau prestarea de servicii după suspendarea activităţii operatorilor economici şi o sancţionează cu amendă contravenţională, precum şi cu confiscarea sumelor astfel obţinute, prevederile existente în HG nr. 479/2003 - art. 125 - reiterând practic dispoziţiile legale existente.
Instanţa a mai arătat că dispoziţiile cuprinse în normele de aplicare nu contravin celor existente în actul normativ cu putere juridică superioară astfel că excepţia de nelegalitate invocată de către reclamantă apare ca fiind nefondată.
3. Recursul declarat de SC M.R. SR.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs SC M.R. SRL, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9, precum şi art. 3041 din C. proc. civ.
Recurenta susţine că prima instanţă a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 10 - 14 din OUG nr. 28/1999, ignorând că fapta pentru care a fost sancţionată nu a fost enumerată de art. 10 din ordonanţa de urgenţă ca fiind contravenţie, ea fiind însă prevăzută în hotărârea de guvern care aprobă normele metodologice dată în aplicarea ordonanţei.
În aceste condiţii, mai arată recurenta, au fost încălcate dispoziţiile art. 108 din Constituţie, precum şi prevederile Legii nr. 24/2000, nefiind de conceput extinderea faptelor ce constituie contravenţie, deoarece nu aceasta a fost voinţa legiuitorului.
4. Apărările formulate de intimaţi
Prin întâmpinările formulate, atât Guvernul României cât şi Garda Financiară au solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând considerentele primei instanţe.
În plus, Guvernul României a mai arătat că adoptarea actului normativ contestat s-a realizat ca urmare a necesităţii revizuirii de ansamblu a normelor metodologice aprobate prin HG nr. 477/1999, pentru adaptarea acestora la noile dispoziţii legale introduse prin modificările aduse OUG nr. 28/1999.
La rândul său, intimata Garda Financiară - Comisariatul General - Secţia Maramureş a susţinut că, potrivit art. 2 din OG nr. 2/2001 aprobată prin Legea nr. 180/2002, Guvernul are capacitatea de a legifera în materie contravenţională în toate domeniile de activitate.
II. Considerentele Înaltei Curţii asupra recursulu.
Examinând sentinţa atacată prin prisma recursului, a apărărilor cuprinse în întâmpinări, cât şi sub toate aspectele, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
1. Argumente de drept relevante
Textul atacat cu excepţia de nelegalitate, art. 125 din HG nr. 479/2003 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea OUG nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, are următorul cuprins:
„Continuarea livrării de bunuri şi prestarea de servicii după suspendarea activităţii unităţii se sancţionează cu amendă contravenţională şi cu confiscarea sumelor încasate din aceste activităţi, conform art. 11 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din OUG".
La rândul lor, art. 11 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din OUG nr. 28/1999 dispun că:
„(1) Amenzile pentru contravenţiile prevăzute la art. 10 se aplică operatorilor economici, cu excepţia celor prevăzute la art. 10 lit. d), astfel.
b) faptele prevăzute la art. 10 lit. a), b), h1), i), j), l) şi m) se sancţionează cu amendă de la 8.000 RON la 10.000 RON.
(3) Sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparţinând operatorilor economici prevăzuţi la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menţionat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără provenienţă şi se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat. De asemenea, se confiscă sumele încasate din livrarea de bunuri ori prestarea de servicii după suspendarea activităţii operatorilor economici, potrivit art. 14.".
Analizând comparativ textul atacat cu excepţia de nelegalitate cu dispoziţiile cu forţă juridică superioară cuprinse în ordonanţa de urgenţă în baza căreia a fost emis, Înalta Curte constată, la fel ca judecătorul de la curtea de apel, că nu a fost încălcat principiul ierarhiei forţei juridice a actelor normative consacrat în art. 1 alin. (5) din Constituţie şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Teza recurentei privind crearea unei contravenţii noi printr-un act normativ de forţă inferioară ordonanţei de urgenţă, peste sau contra prevederilor acesteia, este complet lipsită de suport.
Este evident că suspendarea activităţii operatorilor economici, dispusă cu titlu de sancţiune potrivit art. 14 din ordonanţa de urgenţă pentru faptele enumerate (neîndeplinirea obligaţiei de a se dota cu aparate de marcat electronice, neutilizarea acestora ori neemiterea bonurilor fiscale) nu exonerează de răspundere contravenţională pe aceia care în această perioadă continuă să încalce prevederile art. 10 din ordonanţă, deşi între timp activitatea lor a fost suspendată.
Potrivit art. 10 alin. (1) din OG nr. 2/2001, dreptul comun în materie de contravenţii, săvârşirea repetată a unor fapte contravenţionale atrage aplicarea unor sancţiuni corespunzătoare.
Nu în ultimul rând, Înalta Curte reţine că soluţia adoptată în prezenta cauză este conformă cu jurisprudenţa acestei instanţe în privinţa excepţiei de nelegalitate a textului normativ examinat, reliefată, de exemplu prin Decizia nr. 4272 din 18 august 2005.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ. şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de SC M.R. SRL Baia Mare împotriva Sentinţei nr. 290/2011 din 16 mai 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5317/2011. Contencios. Alte cereri. Fond | ICCJ. Decizia nr. 5331/2011. Contencios → |
|---|
