ICCJ. Decizia nr. 5237/2011. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5237/2011
Dosar nr.903/64/2010
Şedinţa publică din 8 noiembrie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată şi apărarea pârâtei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul P.G.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor, anularea rezultatului de respingere a selecţiei dosarului său pentru concursul de promovare în gradul profesional, organizat de autoritatea pârâtă în perioada 11 - 12 noiembrie 2010, act administrativ emis la data de 3 noiembrie 2010, anularea deciziei de respingere a contestaţiei administrative împotriva refuzului selectării dosarului de concurs şi obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de validare a dosarului de concurs al reclamantului, în sensul îndeplinirii condiţiilor legale de participare la examenul de promovare în gradul profesional, precum şi la plata daunelor morale în sumă de 15.000 lei.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că dosarul său de concurs a fost respins pentru neîndeplinirea condiţiei legale de vechime în treapta de salarizare, deşi îndeplineşte cumulativ condiţiile prevăzute de art. 65 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, inclusiv condiţia impusă la lit. b) respectiv „cel puţin 2 ani vechime în treapta de salarizare din care avansează". A mai susţinut că motivarea care a stat la baza celor două acte administrative este generală, având astfel dificultăţi în formularea apărării.
Ulterior, reclamantul a precizat acţiunea invocând excepţia nulităţii absolute a actelor administrative contestate, întrucât acestea nu sunt motivate în fapt şi în drept, instanţa calificând această precizare ca fiind o argumentare în fapt şi în drept a acţiunii.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acţiunii, invocând prevederile art. 94 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 188/1999, având în vedere că reclamantul s-a aflat în concediu medical şi acea perioadă nu constituie vechime în specialitate sau în funcţia publică, deci nici în gradul profesional sau treapta de salarizare respectivă.
S-a arătat că într-o astfel de perioadă nu se prestează activitate şi raportul de muncă este suspendat, acesta fiind motivul pentru care i-a fost respins dosarul de concurs pentru promovare în gradul profesional. Cu privire la cererea de acordare a daunelor morale pârâta a apreciat că acestea nu se justifică.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 40/F din 3 martie 2011, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamant, a dispus anularea rezultatului de respingere a selectării dosarului de concurs al reclamantului pentru concursul de promovare în grad profesional organizat de autoritatea pârâtă în perioada 11 - 12 noiembrie 2010 ca şi a rezultatului soluţionării contestaţiei din data de 5 noiembrie 2010, emise de pârâtă.
Prin aceeaşi sentinţă instanţa a obligat pârâta să reanalizeze dosarul de concurs al reclamantului, constatând că este îndeplinită condiţia de vechime în treapta de salarizare, respingând cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale.
Pentru a adopta această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Reclamantul P.G.C. este funcţionar public în cadrul Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov din data de 6 noiembrie 2002, ocupând iniţial funcţia publică de inspector vamal debutant şi ulterior de consilier juridic clasa I, grad principal, treapta de salarizare 3. La data de 1 mai 2007 a fost avansat la treapta de salarizare 2, iar la data de 1 august 2008 la treapta 1 de salarizare a funcţiei de consilier juridic principal.
Autoritatea pârâtă a organizat în perioada 11 - 12 noiembrie 2010 un concurs de promovare în grad profesional, la care s-a înscris şi reclamantul, însă la data de 3 noiembrie 2010 a aflat că dosarul său a fost respins cu motivarea că îi „lipseşte vechimea în treaptă". Reclamantul a contestat la data de 4 noiembrie 2010 rezultatul, iar la data de 5 noiembrie 2010 s-a respins contestaţia acestuia, în temeiul art. 66 lit. a) din HG nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici cu modificările şi completările ulterioare.
Prima instanţă a reţinut că art. 94 alin. (1) lit. h) din acelaşi act normativ prevede că „Raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când funcţionarul public se află în una dintre următoarele situaţii: h) se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, pe o perioadă mai mare de o lună, în condiţiile legii".
În speţă, prima instanţă a constatat că perioadele în care reclamantul a beneficiat de concedii medicale, luate în mod separat, nu depăşesc o lună, astfel că nu se poate reţine că raportul de serviciu al acestuia a fost suspendat în aceste perioade, pentru incapacitate temporară de muncă, apreciind că interpretarea dată de pârâtă în ceea ce priveşte calcularea vechimii în treaptă a reclamantului este eronată. De la data de 1 august 2008, data promovării în treaptă avută în vedere de instanţă, au trecut mai mult de 2 ani, până la data de 11 noiembrie 2010, data organizării concursului, astfel că reclamantul îndeplineşte condiţia legală privind vechimea pentru a se înscrie la concurs.
În privinţa obligării pârâtei la emiterea unei decizii de validare a dosarului de concurs, prima instanţă a reţinut că autoritatea trebuie să verifice şi îndeplinirea celorlalte condiţii legale pentru selectarea dosarului reclamantului, astfel că nu se poate substitui în atribuţiile pârâtei referitoare la analizarea condiţiilor privind participarea la examene şi concursuri a funcţionarilor publici, instanţa având doar atribuţia de a analiza, atunci când este sesizată, legalitatea şi temeinicia unor decizii luate cu privire la cariera funcţionarilor publici.
Referitor la cererea de acordare a daunelor morale, prima instanţă a reţinut că prejudiciul moral reprezintă o atingere adusă onoarei sau demnităţii unei persoane, or, prin rezultatul comunicat reclamantului, ca urmare a interpretării eronate a unor dispoziţii legale, acesta nu a fost prejudiciat moral, nefiindu-i afectat în vreun fel dreptul de a avansa în cariera profesională, onoarea sau demnitatea. În plus, acesta are deschisă calea participării la concursuri şi examene, iar în situaţia promovării lor are dreptul la încadrarea în treapta sau gradul corespunzător şi la acordarea drepturilor salariale aferente.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat recurs atât reclamantul P.G.C., cât şi pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor (ANV).
3.1. Recursul recurentului-reclamant P.G.C.
Invocând ca temei legal al căii de atac promovate prevederile art. 3041 C. proc. civ., recurentul-reclamant a criticat sentinţa primei instanţe numai cu privire la respingerea petitului referitor la obligarea pârâtei la plata daunelor morale.
Recurentul-reclamant a susţinut că în mod nelegal instanţa de fond a respins cererea sa de acordare a daunelor morale întrucât art. 63 şi următoarele din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici consacră în mod expres dreptul funcţionarului la promovarea în clasă, treaptă şi grad profesional, or în ceea ce-l priveşte, prin respingerea nelegală a selectării dosarului său de concurs de promovare organizat în perioada 11 - 12 noiembrie 2010, i-au fost aduse grave prejudicii, fiindu-i afectată onoarea şi demnitatea personală.
3.2. Recursul pârâtei-recurente Autoritatea Naţională a Vămilor
Şi autoritatea pârâtă a criticat sentinţa primei instanţe apreciind că în mod nelegal a fost admisă în parte acţiunea reclamantului.
În esenţă, recurenta a susţinut că soluţia a fost adoptată pe baza unei eronate interpretări a prevederilor ar. 65 alin. (2) lit. b) şi respectiv art. 94 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 188/1999 referitoare la condiţiile în care raportul de serviciu al funcţionarului public se suspendă de drept în cazul în care acesta se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, pe o perioadă mai mare de o lună.
În cauză, raportat şi la declaraţia pe proprie răspundere a reclamantului intimat, a rezultat că în perioada 1 mai 2008 - 3 noiembrie 2010, acesta a avut cumulat 143 de zile de concediu medical ceea ce atrage neîndeplinirea condiţiei stipulate de lege, de minim doi ani vechime în treaptă de salarizare, chiar dacă, în adevăr, durata fiecărui concediu medical nu depăşeşte 30 de zile.
În fine, recurenta-pârâtă a susţinut că hotărârea instanţei de fond în ceea ce priveşte respingerea daunelor morale este legală şi întemeiată, astfel că a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamant pe acest aspect.
4. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar
Recursurile nu sunt fondate.
Înalta Curte, analizând criticile aduse de cei doi recurenţi hotărârii instanţei, ce pot fi circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., raportat la probele administrate şi la prevederile legale incidente, apreciază că nu subzistă în cauză nici un motiv de nelegalitate de natură a atrage fie casarea, fie modificarea sentinţei atacate, în considerarea celor în continuare arătate.
Întrucât motivele de recurs înfăţişate de recurenta-pârâtă ANV vizează practic fondul cauzei, cererea de acordare a daunelor morale având caracter subsidiar, Înalta Curte le va examina cu prioritate, mai cu seamă că argumentele înfăţişate susţin, cel puţin în manieră indirectă, şi soluţia adoptată cu privire la recursul reclamantului-recurent.
Instanţa de fond a admis în parte acţiunea reclamatului şi a apreciat ca nelegală Decizia recurentei-pârâte de respingere a selectării dosarului de concurs al reclamantului în vederea promovării în grad profesional, corespunzător concursului organizat în perioada 11 - 12 noiembrie 2010 şi implicit modalitatea de soluţionare a contestaţiei din data de 5 noiembrie 2010, pe considerentul că autoritatea pârâtă a calculat eronat perioada de doi ani ce reprezintă una dintre condiţiile legale de vechime în treaptă pentru înscrierea la concurs.
Problema de drept ce se impune a fi dezlegată, astfel după cum a arătat şi recurenta-pârâtă este de a determina, în interpretarea prevederilor art. 94 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 188/1999, republicată, în ce măsură concediile medicale de care o persoană a beneficiat în intervalul de minim 2 ani vechime în treaptă de salarizare din care avansează, se calculează cumulat sau individual, în raport de durata de „maxim o lună de zile" stipulată de textul de lege arătat.
Înalta Curte, în acord cu cele reţinute şi de prima instanţă, şi în absenţa definirii exprese în cuprinsul Legii nr. 188/1999 a conţinutului noţiunilor de „vechime în muncă", „vechime în grad" şi „vechime în treaptă" apreciază că legiuitorul, prin sintagma „raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când funcţionarul public se afla în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, pentru o perioadă mai mare de o lună, în condiţiile legii" (art. 94 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 188/1999), nu a avut în vedere durata cumulativă a concediilor medicale pe care funcţionarul le poate avea într-un interval de timp determinat.
Interpretarea raţională a normei sus-arătate conduce la concluzia că raportul de serviciu al unui funcţionar public nu se va suspenda dacă acesta cumulează, la un anume moment, urmare a mai multor concedii pentru incapacitate temporară de muncă, o perioadă mai mare de o lună, ci de îndată ce unul dintre aceste concedii are o astfel de durată.
Cum recurentul-reclamant, în intervalul de timp luat în calcul pentru concursul de promovare în grad profesional a avut, necontestat, mai multe concedii medicale, dar niciunul nu a depăşit o lună, interpretarea dată şi de judecătorul fondului în sensul că raportul său de serviciu nu a fost suspendat în respectivele perioade de incapacitate temporară este corectă şi urmează a fi menţinută.
Aşa fiind, criticile recurentei-pârâte pe acest aspect urmează a fi respinse ca nefondate.
Înalta Curte, în completarea celor deja arătate în susţinerea temeiniciei soluţiei primei instanţe, de admitere numai în parte a acţiunii recurentului-reclamant, în sensul arătat şi în expunerea rezumativă a considerentelor hotărârii de mai sus, reţine că nefondate sunt şi criticile recurentului-reclamant vizând acordarea daunelor morale.
Şi din această perspectivă Înalta Curte apreciază că prima instanţă a stabilit cu justeţe că prin simpla interpretare dată de autoritatea pârâtă unor texte de lege incidente nu se poate susţine afectarea dreptului de avansare în carieră şi nici lezarea onoarei şi a demnităţii.
În plus, Înalta Curte, în acord cu cele statuate şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, pe aspecte similare (a se vedea cauza Cumpănă şi Mazăre c. României, publicată în M. Of. nr. 501 din 14 iunie 2005) arată că, având în vedere circumstanţele cauzei, se apreciază că modalitatea de soluţionare a cauzei de faţă reprezintă, în sine, o reparaţie echitabilă suficientă pentru repararea oricărui prejudiciu moral ce ar fi fost, eventual, suferit de reclamantul-recurent.
Faţă de cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. se vor respinge aşadar ca nefondate ambele recursuri promovate în cauză, cu consecinţa menţinerii sentinţei legale pronunţate de prima instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de P.G.C. împotriva sentinţei nr. 40/F din 3 martie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Respinge recursul declarat de Autoritatea Naţională a Vămilor prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov, împotriva sentinţei nr. 40/F din 3 martie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 5236/2011. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 5240/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
