ICCJ. Decizia nr. 5780/2011. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5780/2011
Dosar nr. 5116/1/2011
Şedinţa publică din 30 noiembrie 2011
Prin acţiunea formulată, reclamantul L.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Baroul Bistriţa-Năsăud şi Uniunea Naţională a Barourilor din România, suspendarea Deciziei nr. 25 din 21 iulie 2010 emisă de Baroul Bistriţa-Năsăud şi a Deciziei nr. 919 din 10-11 decembrie 2010 emisă de Consiliul U.N.B.R., până la soluţionarea în mod irevocabil a prezentului litigiu.
Prin Încheierea din data de 8 februarie 2011 Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 25 din 21 iulie 2010 emisă de Baroul Bistriţa Năsăud şi a Deciziei nr. 919 din 10-11 decembrie 2010 emisă de Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România.
Împotriva acestei încheieri de şedinţă a declarat recurs L.I., solicitând admiterea recursului, desfiinţarea încheierii atacate şi admiterea cererii de suspendare a Deciziei nr. 25 din 21 iulie 2010 emisă de Baroul Bistriţa Năsăud şi a Deciziei nr. 919 din 10 noiembrie 2010 emisă de Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România.
Prin Decizia nr. 3480 din 15 iunie 2011 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de L.I. împotriva Încheierii din 8 februarie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de recurs a reţinut că această cale de atac este lipsită de interes, urmare a faptului că, prin Sentinţa nr. 243 din 14 aprilie 2011 pronunţată de către Curtea de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea reclamantului L.I. şi au fost anulate cele două acte administrative aflate în discuţie.
Împotriva acestei Decizii a formulat cerere de revizuire recurentul L.I., invocând ca temei juridic prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu prevederile art. 327, raportat la art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Revizuentul solicită încuviinţarea cererii de revizuire, schimbarea în tot a deciziei atacate, în sensul admiterii recursului declarat împotriva Încheierii din 8 februarie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, cu consecinţa suspendării celor două acte administrative aflate în discuţie.
Examinând cererea de revizuire formulată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., sub aspectul admisibilităţii şi al faptelor pe care se întemeiază, Înalta Curte constată că prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă, motiv pentru care o va respinge ca atare.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Potrivit dispoziţiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., în cazul judecării unei cereri de revizuire „dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază”.
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea este admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege, neputând fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă punerea în discuţie a unor probleme de fond, a unor fapte şi împrejurări care au fost discutate de instanţă cu ocazia rezolvării litigiului în fond.
Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere „dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere”.
Din interpretarea logico juridică a acestor prevederi legale rezultă, fără putinţă de tăgadă, că pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanţa de recurs, legiuitorul a impus condiţia ca această instanţă să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reţinută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii, faţă de cea care fusese aleasă până în acel moment.
O astfel de situaţie nu se întâlneşte însă şi atunci când instanţa de recurs respinge recursul ca lipsit de interes, cum este şi cazul deciziei ce formează obiectul cererii de revizuire, în pricina de faţă.
Astfel, hotărârea a cărei revizuire se solicită, prin care a fost respins recursul ca lipsit de interes, nu face parte dintre hotărârile care evocă fondul, astfel că în cazul de faţă nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 C. proc. civ.
Pe de altă parte, în accepţiunea dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., înscrisuri doveditoare noi sunt cele care existau la data judecăţii şi care au fost reţinute de partea potrivnică, ori nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii.
Astfel, printre condiţiile de admisibilitate a acestui caz de revizuire se numără şi aceea ca înscrisul să nu fi fost cunoscut şi folosit în proces, pentru că, în caz contrar, cercetarea lui în cadrul revizuirii ar încălca puterea de lucru judecat a hotărârii.
De asemenea, este necesar ca înscrisul să fie determinant, adică apt să conducă la pronunţarea unei soluţii contrare celei atacate.
În cauză, revizuentul a indicat, ca înscrisuri noi în accepţiunea art. 322 pct. 5 C. proc. civ., două cereri de recurs înregistrate la data de 25 şi respectiv 23 mai 2011, formulate de către Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul Bistriţa Năsăud împotriva Sentinţei civile nr. 243/2011, sentinţă prin care cele două acte administrative care fac obiectul litigiului au fost anulate. A arătat revizuentul că, dacă instanţa de recurs ar fi avut cunoştinţă de acestea, probabil ar fi apreciat ca justificat interesul recurentului în suspendarea efectelor acestor acte administrative până la finalizarea litigiului prin pronunţarea unei soluţii de admitere a recursului.
Cu privire la cererile de recurs invocate ca şi înscrisuri noi, Înalta Curte apreciază că, deşi acestea existau la data pronunţării Deciziei nr. 3480 din 15 iunie 2011 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 106/33/2011/a1, revizuentul nu se poate prevala de faptul că nu ar fi avut cunoştinţă de împrejurarea că împotriva hotărârii de fond s-ar fi declarat recurs de către pârâţi, deoarece instanţa i-ar fi comunicat actele procedurale la o altă adresă.
Astfel, instanţa apreciază că, deşi revizuentul a arătat faptul că înscrisurile invocate în susţinerea cererii de revizuire au ajuns în posesia sa, cu totul întâmplător, doar la data de 16 iunie 2011 şi că astfel nu i se poate reţine o conduită procesuală culpabilă prin faptul că la termenul din 15 iunie 2011 nu a încunoştiinţat instanţa de recurs de existenţa lor, acesta nu a dovedit „împrejurarea mai presus de voinţa părţilor", datorită căreia nu le-a prezentat instanţei.
De asemenea, Înalta Curte apreciază că în cauza dedusă judecăţii nu au intervenit modificări în materialul probator pe care s-a sprijinit instanţa de control judiciar în Dosarul nr. 106/33/2011/a1, modificări care ar fi influenţat hotărârea ce s-a bazat pe acel material probator.
Având în vedere considerentele prezentate anterior, precum şi caracterul limitativ al dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., rezultă fără putinţă de tăgadă inadmisibilitatea cererii de revizuire formulată în cauză.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de L.I. împotriva Deciziei nr. 3480 din 15 iunie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5746/2011. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 5834/2011. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
