ICCJ. Decizia nr. 5626/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5626/2011
Dosar nr.1533/46/2010
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanta G.P.G. a chemat în judecată pe pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor Bucureşti solicitând că prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună obligarea acesteia să emită de urgenţă Decizia pentru stabilirea despăgubirilor ce i se cuvin, conform Dispoziţiei nr. 3040 din 22 septembrie 2006 emisă de Primarul Municipiului Piteşti, obligarea la plata daunelor cominatorii în cuantum de 100 RON/zi întârziere, de la data introducerii acţiunii şi până la data emiterii deciziei.
În motivarea acţiunii a arătat că, în urma notificării adresată Primăriei Municipiului Piteşti, prin care a solicitat despăgubiri pentru imobilul-teren în suprafaţă de 642 mp şi construcţie în suprafaţă de 102,41 mp, situat în Piteşti, str. Fraţii Goleşti nr. 88, a fost emisă Dispoziţia nr. 3040 din 22 septembrie 2006 de către această entitate cu acordarea de despăgubiri, întrucât restituirea în natură nu a mai fost posibilă.
Prin Sentinţa civilă nr. 172/F-Cont din 18 februarie 2011 Curtea de Apel Piteşti, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta G.P.G., împotriva pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor cu sediul în Bucureşti, a obligat pârâta să emită, de urgenţă, Decizia pentru stabilirea drepturilor ce se cuvin reclamantei, conform Dispoziţiei nr. 3040 din 22 septembrie 2006 emisă de Primăria Municipiului Piteşti, a respins capătul de cerere referitor la plata de daune cominatorii, luând act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că actul normativ aplicabil în cauză nu prevede, într-adevăr, un anumit termen pentru soluţionarea dosarelor, însă, atât practica cât şi doctrina în materie au statuat că aceste dosare trebuie soluţionate într-un termen rezonabil.
Instanţa de fond a mai constatat că dosarul reclamantei a fost înregistrat încă din anul 2006, fără a fi finalizat prin emiterea deciziei de acordarea a despăgubirilor, ceea ce justifică susţinerea reclamantei în ceea ce priveşte culpa instituţiei sub aspectul prezentat.
Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că aspectele reţinute de instanţa de fond potrivit cărora urmare a procedurii administrative prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 s-ar depăşi termenul rezonabil de soluţionare a cauzei sunt neîntemeiate deoarece chiar jurisprudenţa instanţei europene a drepturilor omului prevede unele criterii în materia termenului rezonabil, respectiv, complexitatea cauzei, conduita reclamantului, a autorităţilor competente şi importanţa litigiului pentru reclamant.
Referitor la etapa evaluării s-a arătat că, după completarea dosarului, se va proceda la evaluarea dosarului în ordinea de înregistrare a dosarelor, potrivit Deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, decizie care a fost adoptată pentru a nu se încălca principiul egalităţii în drepturi a persoanelor îndreptăţite care au dosare înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor.
Instanţa pronunţându-se pe fondul cauzei a obligat Comisia Centrală direct la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Recurenta mai arată că nu poate fi primită acţiunea în obligare direct de emitere a deciziei cuprinzând cuantumul despăgubirilor, cu trecerea peste etapele administrative. Această situaţie este nu numai nejudicioasă, dar poate conduce şi la conjuncturi juridice anormale, şi anume, se poate stabili o obligaţie într-un litigiu de contencios administrativ printr-un titlu executoriu în sensul art. 22 din Legea nr. 554/2004, obligaţie ce ar trebui să poată fi adusă la îndeplinire de către autoritatea contractantă în mod voluntar, în caz contrar devenind aplicabile dispoziţiile art. 24 din Legea contenciosului administrativ.
Examinând cauza şi sentinţa recurată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este fondat numai în ceea ce priveşte termenul de emitere a deciziei privind titlu de despăgubire.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere faptul că procedurile administrative stabilite prin Legea nr. 247/2005 pentru acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv şi care nu pot fi restituite în natură sunt proceduri complexe, cuprinzând mai multe etape distincte, în care sunt implicate mai multe entităţi, astfel încât, în mod obiectiv, nu pot fi soluţionate în termenul prevăzut de art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004, care constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ.
Legiuitorul nu a stabilit un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă, însă această omisiune nu poate conduce la ideea că autoritatea publică este abilitată să determine ea însăşi acest interval de timp, fiind necesar ca deciziile reprezentând titlurile de despăgubire să fie emise într-un termen rezonabil, în sensul dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, aşa cu s-a pronunţat în mod constant această instanţă supremă.
Însă, acest lucru nu conduce la ideea că autoritatea trebuie obligată să emită „de urgenţă" Decizia reprezentând titlu de despăgubire cum în mod greşit a dispus instanţa de fond.
Înalta Curte va modifica sentinţa recurată şi va înlătura această dispoziţie în sensul că emiterea deciziei se va face în termen de 6 luni de la pronunţarea primei decizii.
Pe fondul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală pe care o va menţine pentru următoarele considerente:
Legea nr. 247/2005 stabileşte procedura administrativă şi etapele din cadrul acesteia care trebuie parcurse în vederea emiterii unei decizii de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, reprezentând titlul de despăgubire.
Astfel fiind, în acord cu prevederile art. 16 din Legea nr. 247/2005 deciziile/dispoziţiile emise de entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administraţiei publice centrale învestite cu soluţionarea notificărilor şi în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoţite, după caz, de situaţia juridică actuală a imobilului obiect al restituirii şi întreaga documentaţie aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcţii demolate depuse de persoana îndreptăţită şi/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe judeţe, conform eşalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Dispoziţiile autorităţilor administraţiei publice locale vor fi centralizate pe judeţe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoţite de referatul conţinând avizul de legalitate al instituţiei prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta. Deciziile/dispoziţiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoţite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parţial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deţinute de entitatea învestită cu soluţionarea notificării.
Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentaţiilor depuse de către titularii deciziilor/dispoziţiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală şi care nu au fost soluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Pe baza situaţiei juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2) în privinţa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură. Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate şi va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conţine cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.
În cauza de faţă reclamanta s-a adresat instanţei de fond pentru a solicita obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită titlu de despăgubire pentru un imobil situat în Piteşti, str. Fraţii Goleşti nr. 88 care nu poate fi restituit în natură, iar instanţa de fond a admis cererea, pornind de la nesoluţionarea dosarului într-un termen rezonabil.
Criticile din motivele de recurs ce vizează netemeinicia soluţiei instanţei de fond sub acest aspect sunt nefondate.
După cum s-a arătat, Legea nr. 247/2005, în Titlul VII nu a prevăzut un termen în care să se soluţioneze dosarele în care s-au stabilit despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv şi nici prin Normele metodologice de aplicare a Titlului VII, aprobate prin HG nr. 1095/2005 nu s-au stabilit termene de soluţionare.
Iniţial, Comisia Centrală a stabilit soluţionarea aleatorie a dosarelor, iar ulterior, prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 s-a prevăzut că ordinea de soluţionare a dosarelor înaintate va fi cea a înregistrării.
Cu toate acestea, dosarul reclamantei, în care a fost emisă Dispoziţia nr. 3040 din 22 septembrie 2006 a Primarului Municipiului Piteşti cu propunere de acordare a despăgubirilor, nu a fost soluţionat deşi au trecut câţiva ani de la înregistrare.
Raportat la criteriile recunoscute în jurisprudenţa CEDO se constată că sunt nefondate criticile recurentei deoarece nu s-au invocat motive care să justifice durata excesivă a procedurii administrative.
Activitatea pârâtei trebuie organizată de organele competente din interiorul său în aşa fel încât să asigure rezolvarea dosarelor înregistrate într-un termen rezonabil, iar prin conduita pârâtei de a tergiversa soluţionarea cererii reclamantei de emitere a titlului de despăgubire se aduc grave prejudicii acesteia.
Prin urmare, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi admis şi se va modifica sentinţa atacată în sensul că emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire se face în termen de 6 luni de la pronunţarea prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinţei civile nr. 172/F-Cont din 18 februarie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire se face în termen de 6 luni de la pronunţarea prezentei decizii.
Menţine celelalte dispoziţii.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 5623/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5627/2011. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
