ICCJ. Decizia nr. 5627/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5627/2011
Dosar nr.3253/54/2010
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 54 din 4 februarie 2011 Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul D.E.M. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, pentru autoritate de lucru judecat.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că instanţa de contencios administrativ prin Sentinţa nr. 3014 din 06 noiembrie 2008, a respins capătul de cerere având ca obiect acordarea drepturilor băneşti pe perioada 02 noiembrie 2007 - data plasării efective, ca neîntemeiat, instanţa reţinând că data realizării clasamentului final nu determină de drept acordarea drepturilor băneşti către reclamanţi, precum şi faptul că dispoziţiile art. 6 - 12 din OUG nr. 56/2004 şi art. 14 - 29 din HG nr. 783/2005 consacră caracterul unui proces în curs de executare pe întreaga perioadă noiembrie 2007 - martie 2008, a procedurii de plasare a reclamanţilor în funcţiile publice.
Aceste considerente asupra netemeiniciei acestui capăt de cerere sunt menţinute de instanţa supremă, în soluţionarea recursului declarat împotriva Sentinţei 3014 din 6 noiembrie 2008, instanţa de recurs reţinând, pe lângă faptul că plata drepturilor salariale este condiţionată de numirea în funcţia publică şi faptul că, în speţă, recurenţii nu au arătat, individualizat şi dovedit împrejurarea de fapt privind producerea unui prejudiciu.
În ceea ce priveşte identitatea de obiect, instanţa a constatat că, în cuprinsul cererii de chemare în judecată anterioară, reclamanţii au indicat data de 02 noiembrie 2007, ca dată de la care solicită acordarea drepturilor salariale, pe când în prezenta cauză a fost indicată data de 01 noiembrie 2007, ca dată de la care se solicită despăgubirile echivalente salariului de manager public asistent.
Or, această lipsă de identitate prezintă un caracter aparent, în condiţiile în care, în ambele cereri de chemare în judecată este indicată data rămânerii definitive a Clasamentului final al absolvenţilor, ca dată de la care pârâta datorează sumele de bani pretinse.
Astfel, instanţa de fond a considerat că în cauză sunt întrunite condiţiile autorităţii de lucru judecat.
Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul D.E.M. a declarat recurs, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât a fost dată cu greşita aplicare a legii.
Se apreciază că în mod greşit prima instanţă a constatat autoritate de lucru judecat, pentru că în speţă nu există identitate de cauză, sunt două litigii diferite care se disting clar, neexistând identitate de obiect.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând actele dosarului şi motivele de recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 3014/2008 s-a respins capătul de acţiune formulat de recurentul-reclamant referitor la drepturile băneşti pentru perioadele 2011/2007.
Între această hotărâre judecătorească şi acţiunea de faţă există o strânsă legătură fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1201 C. civ. pentru tripla identitate în cazul autorităţii de lucru judecat.
Astfel, în ambele dosare există identitate de părţi, aceeaşi calitate, acelaşi obiect şi aceeaşi cauză.
Obiectul acestei cauze este identic cu obiectul primului dosar nr. 964/2008 - acordare de drepturi băneşti echivalente cu salariul neîncasat începând cu 2 noiembrie 2007 şi până la plasarea efectivă a acestuia pe postul de manager - cauza este identică deasemenea neretribuirea recurentului înainte de numirea în funcţia publică de manager public.
Prin urmare corect instanţa de fond a admis excepţia autorităţii de lucru judecat avându-se în vedere condiţiile prevăzute de art. 1201 C. civ.
Este fără putinţă de tăgadă îndeplinită şi condiţia privind identitatea părţilor (calităţii lor) reclamantul fiind D.E. şi pârâta Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici.
Faţă de toate aceste considerente Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa de faţă este legală şi temeinică, motiv pentru care va respinge ca nefondat recursul declarat de D.E.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de D.E.M., împotriva Sentinţei civile nr. 54 din 4 februarie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 5626/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 5632/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
