ICCJ. Decizia nr. 5632/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5632/2011
Dosar nr.547/2/2011
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea din 27 iunie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de suspendare provizorie a executării Ordonanţei CNVM nr. 418 din 21 septembrie 2010, astfel cum a fost formulată de reclamantul C.V., în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare.
Pentru a pronunţa această încheiere, instanţa a reţinut că plata unei amenzi nu îndeplineşte asemenea cerinţe.
De altfel, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 condiţia existenţei unui caz bine justificat şi condiţia produceri unei pagube iminente, trebuie îndeplinite cumulativ şi oricum, aşa cum s-a argumentat în cauză nu există un caz bine justificat pentru suspendarea actului administrativ atacat.
Împotriva Încheierii din 27 iunie 2011 reclamantul C.V. a declarat recurs, criticând-o ca nelegală şi netemeinică întrucât a fost dată cu greşita aplicare a legii.
S-a motivat recursul prin aceea că instanţa de fond a interpretat eronat dispoziţiile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 cât şi dispoziţiile Recomandării nr. R(89)8 din 1989 a Consiliului de Miniştri al Europei cu privire la protecţia juridică provizorie în materia contenciosului administrativ.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând actele dosarului şi motivele de recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Prin Încheierea recurată Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de suspendare a executării Ordonanţei CNVM nr. 418/2010 şi a fixat termen pentru continuarea judecăţii la data de 30 octombrie 2011.
Cererea s-a fondat pe dispoziţiile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, întrucât menţinerea executării până la judecarea irevocabilă a pricinii poate conduce la o pagubă iminentă pentru persoanele protejate prin lege.
Conform art. 14 din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării actului se poate dispune de către instanţa competentă în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea producerii unei pagube iminente, în condiţiile Legii nr. 554/2004.
Rezultă fără dubiu că prevederile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 reprezintă o facultate a instanţei de judecată, doctrina şi practica în materie statuând în această situaţie îndeplinirea a două condiţii obligatorii pe care partea care solicită suspendarea executării actului administrativ trebuie să le îndeplinească - cazul bine justificat şi paguba iminentă.
Din argumentele prezentate de recurent, rezultă că în ceea ce priveşte cazul bine justificat nu există argumente solide şi relevante din care să rezulte o puternică îndoială asupra prezumţiei de legalitate a Ordonanţei CNVM în litigiu.
Paguba iminentă nici ea nu a fost dovedită, întrucât ea implică producerea unor urmări greu de recuperat, ceea ce în speţă nu există, întrucât plata unei amenzi nu îndeplineşte aceste cerinţe prevăzute de lege.
În speţă nu s-a făcut dovada acestei pagube iminente, simpla susţinere a recurentului în sensul că nu datorează suma, iar executarea silită ar perturba grav activitatea economică a societăţii, nefiind argumente pertinente pentru ca instanţa de fond să admită cererea de suspendare.
Conform Recomandării R(89)8 din septembrie 1989 a Consiliului de Miniştri, reclamantul trebuie să facă dovada că actul în discuţie produce „daune grave, dificil de reparat". Desigur, conform acestei Recomandări pentru protecţia jurisdicţională provizorie în materia contenciosului administrativ este de dorit să li se asigure persoanelor această protecţie, însă măsurile de protecţie se pot acorda în situaţia în care executarea actului este de natură să producă pagube dificil de reparat.
Or, recurentul nu a făcut dovada existenţei cazului bine justificat şi nici a pagubei iminente, pentru ca în speţă să opereze prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi a Recomandării R(89)8 din 1989 a Consiliului de Miniştri al Consiliului Europei.
Faţă de toate aceste considerente Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că încheierea atacată este legală, motiv pentru care va respinge recursul declarat de C.V. ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de C.V. împotriva încheierii din 27 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 5627/2011. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 5636/2011. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
