ICCJ. Decizia nr. 5616/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5616/2011
Dosar nr.6154/2/2010
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanta N.S. a chemat în judecată pârâta Autoritatea Naţională pentru cetăţenie solicitând constatarea refuzului nejustificat al pârâtei de a-i soluţiona cererea de redobândire a cetăţeniei române; obligarea pârâtei să procedeze la analizarea/avizarea cererii sale de redobândire a cetăţeniei române în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii; obligarea pârâtei să-i emită şi să-i comunice, ulterior analizării cererii, Ordinul de redobândire a cetăţeniei române prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la sediul ales în termen de maxim 30 zile de la data analizării/avizării cererii de redobândire a cetăţeniei române (indiferent dacă avizul este pozitiv sau negativ), respectiv să o programeze pentru depunerea jurământului de credinţă faţă de ţară în maxim 30 zile de la data emiterii ordinului de redobândire a cetăţeniei române; obligarea pârâtei să plătească suma de 100 RON pe fiecare zi de întârziere cu titlu de daune interese de la data introducerii acţiunii şi până la data analizării/avizării cererii de redobândire a cetăţeniei române; obligarea pârâtului să-i acorde 1.000 RON cu titlu de daune morale.
În motivarea acţiunii a arătat că a depus cerere de redobândire a cetăţeniei române din anul 2003, iar la data de 23 iunie 2010 a solicitat urgentarea dosarului şi informaţii concrete cu privire la modul în care se lucrează la această cerere.
Prin Sentinţa civilă nr. 444 din 25 ianuarie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta N.S., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, ca neîntemeiată şi a respins cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că la data de 20 septembrie 2010 a fost avizată pozitiv cererea reclamantei de redobândire a cetăţeniei române, cerere care a fost aprobată prin Ordinul Preşedintelui ANC nr. 168/P/29 octombrie 2010, fiind neîntemeiată susţinerea reclamantei că ar fi vorba despre un refuz nejustificat al pârâtei de a emite şi comunica ordinul de redobândire a cetăţeniei române, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea 554/2004.
Cât priveşte solicitarea de obligare a pârâtei să o programeze pentru depunerea jurământului de credinţă faţă de ţară, în maxim 30 de zile de la data emiterii ordinului de redobândire a cetăţeniei române, s-a constatat că şi aceasta este neîntemeiată, având în vedere că reclamanta a solicitat redobândirea cetăţeniei cu menţinerea domiciliului în străinătate, situaţie în care va depune jurământul de credinţă în faţa şefului misiunii diplomatice a României din Moldova.
Instanţa de fond a mai reţinut că, deşi reclamanta face referire în acţiune la un prejudiciu moral pe care pretinde că l-a suferit prin nesoluţionarea cererii de redobândire a cetăţeniei române timp de mai mulţi ani, nu probează existenţa acestui prejudiciu, deşi sarcina probei îi revenea în conformitate cu dispoziţiile art. 1169 C. civ. potrivit cărora cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească.
Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta N.S. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că potrivit art. 10 din Convenţia Europeană asupra Cetăţeniei, fiecare stat trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetăţeniei sale, precum şi redobândirea acesteia.
Prin intrarea în vigoare a OUG nr. 36/2009 aceasta a menţionat în art. 4 obligaţia "verificării îndeplinirii condiţiilor necesare acordării sau redobândirii cetăţeniei române într-un termen care nu va depăşi 5 luni de zile de la data înregistrării cererii."
Recurenta mai susţine că deşi pârâta a recunoscut pretenţiile la prima zi de înfăţişare prin avizarea pozitivă a cererii, respectiv prin emiterea Ordinului de redobândire a cetăţeniei române din data de 29 septembrie 2010, verificarea legalităţii se raportează la momentul introducerii cererii de chemare în judecată şi nu la momentul primirii citaţiei de către pârâtă cu atât mai mult cu cât termenele de judecată sunt de peste 6 luni de zile, iar citaţia se trimite mult după data introducerii acţiunii.
Se mai precizează că instanţa avea obligaţia să se raporteze la data de 08 iulie 2010 şi să verifice dacă era soluţionată cererea la această dată şi în raport cu acest aspect trebuia să constate faptul că cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect şi să oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată în temeiul prevederilor art. 274 - 275 C. proc. civ. şi nu să respingă acţiunea ca neîntemeiată.
Examinând cauza şi sentinţa recurată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Prin OUG nr. 5/2010 s-a dispus înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, instituţie menită a asigura şi a aplica procedura legală de acordare, redobândire, renunţare şi retragere a cetăţeniei române, devenită operaţională în luna august 2010, conform art 11 din ordonanţă.
Cererea recurentei-reclamante privind redobândirea cetăţeniei române ce a format obiectul dosarului nr. 10127/RD/2003, a fost preluată de către Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, în temeiul dispoziţiilor art. 17 din OUG nr. 5/2010 conform cărora „cererile de acordare, redobândire, renunţare sau retragere a cetăţeniei române aflate în curs de soluţionare la Direcţia cetăţenie din cadrul Ministerului Justiţiei se transferă Autorităţii, iar soluţionarea acestora se va realiza potrivit procedurii prevăzute de Legea nr. 21/1991, republicată astfel cum a fost modificată prin prezenta ordonanţă de urgenţă."
Din actele şi lucrările dosarului rezultă, fără putinţă de tăgadă, că Autoritatea Naţională pentru cetăţenie şi-a îndeplinit toate obligaţiile legale în cadrul procedurii administrative având ca obiect cererea recurentei-reclamante de redobândire a cetăţeniei române, în ordinea şi termenele stipulate de Lege, respectiv a preluat spre soluţionare dosarul administrativ, preşedintele Comisiei pentru Cetăţenie a solicitat relaţii autorităţilor abilitate în conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 21/1991, republicată, fixând totodată termenul la care Comisia a procedat la verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 11 raportat la art. 8 alin. (1) lit. b) şi e), avizând pozitiv cererea la 20 septembrie 2010, ulterior fiind emis şi comunicat Ordinul privind aprobarea redobândirii cetăţeniei române nr. 168/P/29 octombrie 2010.
Raportat la această situaţie de fapt, instanţa de fond, în mod temeinic şi legal, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată „constatarea refuzului nejustificat", a apreciat că nu poate fi vorba de „exprimarea explicită cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea" menţionată, din partea Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, şi în consecinţă nu se poate constata refuzul nejustificat în sensul prevederilor art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004.
Înalta Curte constată instanţa de fond în mod corect a respins solicitarea de obligare a intimatei-pârâte la programarea recurentei-reclamante în vederea depunerii jurământului „în maxim 30 de zile", având în vedere dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 21/1991, republicată.
Potrivit art. 20 alin. (2) din Legea cetăţeniei române, termenul legal pentru depunerea jurământului este de 3 luni de la comunicarea Ordinului de acordare sau redobândire a cetăţeniei române. Deoarece recurenta-reclamantă a solicitat redobândirea cetăţeniei române cu menţinerea domiciliului în străinătate, aceasta urma să depună jurământul de credinţă faţă de România în faţa şefului misiunii diplomatice a României din Republica Moldova, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (6) din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, republicată.
Prin urmare, efectuarea demersurilor în vederea programării pentru depunerea jurământului, cade în sarcina misiunii diplomatice din ţara de domiciliu, la cererea formulată de petentă în acest sens, în termen de 3 luni de la data comunicării ordinului, şi nu a Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie.
Intimata-pârâtă, Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, a parcurs toate etapele prevăzute de lege în cadrul procedurii de soluţionare a cererii de redobândire a cetăţeniei române formulate de către recurenta-reclamantă, inclusiv în sensul emiterii şi comunicării ordinului privind aprobarea redobândirii cetăţeniei române.
Potrivit dispoziţiilor art. 274 alin. (1) din C. proc. civ. „Partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată".
De la această regulă există şi excepţia prevăzută de dispoziţiile art. 275 C. proc. civ., potrivit cărora „pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost în întârziere înainte de chemarea în judecată".
În cauza dedusă judecăţii, reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată la data de 8 iulie 2010 invocând existenţa unui refuz nejustificat din partea autorităţii pârâte, prin nesoluţionarea, în termen rezonabil, a cererii de redobândire a cetăţeniei române.
Până la primul termen de judecată de la 25 ianuarie 2011 autoritatea pârâtă a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată având în vedere că la 20 septembrie 2010 cererea reclamantei a fost examinată şi avizată pozitiv.
În acest context, în mod corect, instanţa de fond, prin sentinţa pronunţată, a constatat că obiectul pretenţiilor deduse judecăţii a fost realizat pronunţând şi soluţia, ca atare. Dezlegarea dată de către instanţă acţiunii face imposibilă aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (1) din C. proc. civ., neputându-se reţine o „cădere în pretenţii" a pârâtului, având în vedere că prin avizarea favorabilă a cererii de redobândire a cetăţeniei, înainte de primul termen de judecată practic instanţa nu mai putea constata o culpă a autorităţii reprezentată de „refuzul nejustificat" de a da curs pretenţiilor reclamantului.
Prin urmare, demersul judiciar al reclamantei, în mod obiectiv nu a mai putut fi finalizat printr-o hotărâre judecătorească de obligare a autorităţii pârâte la satisfacerea pretenţiilor deduse judecăţii şi, prin urmare nici nu o putea obliga pe aceasta la cheltuieli de judecată, aceasta neavând o atitudine procesuală de opoziţie sau de nerecunoaştere a dreptului pretins de reclamantă.
Atâta vreme cât prin prevederile art. 275 C. proc. civ., pârâtul care a recunoscut pretenţiile la prima zi de înfăţişare nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu atât mai mult, că cererea de redobândire a cetăţeniei române formulată a fost soluţionată favorabil la şedinţa Comisiei, care a avut loc înainte de termenul de judecată.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt nefondate, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală pe care o va menţine.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de N.S., împotriva Sentinţei civile nr. 444 din 25 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 5615/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 5617/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
