ICCJ. Decizia nr. 5678/2011. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5678/2011
Dosar nr.2421/54/2010
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 14 din 14 ianuarie 2011, Curtea de Apel Craiova, secţia VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamantul D.R., în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă Registrul Auto Român, prin care solicita obligarea pârâtei să finalizeze activităţile necesare înmatriculării autoturismului marca „AUDI" A3.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a admis excepţia lipsei procedurii prealabile, reţinând următoarele:
Art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 instituie obligativitatea efectuării procedurii prealabile în contenciosul administrativ, stabilind că „înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ individual, trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia ".
Fundamentul juridic al recursului administrativ se regăseşte în principiul dreptului administrativ al revocării actului administrativ. În cazul introducerii acţiunii, fără a se fi urmat sau finalizat procedura prealabilă, sancţiunea neexercitării recursului administrativ este respingerea acţiunii, ca inadmisibilă, când recursul administrativ nu mai poate fi promovat, ca urmare a epuizării termenului de 6 luni de la emiterea actului. Excepţia inadmisibilităţii este o excepţie procesuală peremptorie, care tinde la împiedicarea judecăţii pe fond, vizând neregularităţi procedurale sau lipsuri privind exerciţiul dreptului la acţiune.
Reclamantul, deşi a fost citat cu menţiunea de a face dovada îndeplinirii procedurii prealabile, nu a probat parcurgerea acestei etape prealabile sesizării instanţei de contencios administrativ; prin urmare, neîndeplinirea acestei condiţii, echivalând cu lipsa unei condiţii de exerciţiu a acţiunii, conduce la inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată.
2. Recursul declarat de D.R.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamantul, fără a-l motiva în drept.
Recurentul combate soluţia primei instanţe sub două aspecte.
2.1. Competenţa materială aparţine secţiei comerciale a curţii de apel iar nu secţiei de contencios administrativ, deci completul de judecată a fost nelegal constituit;
2.2. Excepţia lipsei procedurii prealabile a fost greşit soluţionată, instanţa ignorând multiplele demersuri ale reclamantului în vederea finalizării activităţilor specifice pentru înmatricularea autovehiculului proprietatea sa.
3. Apărările Regiei Autonome Registrul Auto Român
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 25 iulie 2011, intimatul Registrul Auto Român a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Răspunzând la motivele de recurs, intimatul a arătat că chestiunea competenţei a fost deja rezolvată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 1556/104/2009, iar cât priveşte procedura prealabilă aceasta nu a fost îndeplinită de către reclamant care „contestă refuzul Regiei Autonome Registrul Auto Român de a-i elibera cartea de identitate a vehiculului şi certificatul de autenticitate, documente care îi sunt necesare în vederea înmatriculării autoturismului".
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma recursului, a întâmpinării, cât şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că prima instanţă a rezolvat greşit excepţia lipsei procedurii prealabile, aşa încât va dispune casarea cu trimitere spre rejudecare, pentru argumentele prezentate în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Recurentul-reclamant D.R. a supus controlului de legalitate refuzul intimatei-pârâte Regia Autonomă Registrul Auto Român de finaliza favorabil activităţile specifice acestei regii, în vederea înmatriculării autoturismului pe care l-a achiziţionat la data de 6 noiembrie 2008.
Este real că reclamantul, care a învestit iniţial instanţa comercială, nu a formulat un petit care să se circumscrie riguros dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, însă această împrejurare nu împiedică instanţa de judecată, potrivit art. 84 C. proc. civ., să-i dea calificarea corectă.
În plus, intimata însăşi pe tot parcursul procesului, inclusiv în recurs, după cum rezultă din pct. I.3 din decizie, a formulat apărări referitoare la refuzul exprimat prin raportul de verificare nr. 188411 din 11 noiembrie 2008, pe care l-a justificat prin faptul că autoturismul figurează în baza de date a Interpol ca fiind furat.
În acest cadru, devin incidente prevederile art. 7 alin. (5) raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit cu care procedura prealabilă nu este obligatorie în cazul acţiunilor care privesc refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
Cât priveşte primul motiv de recurs, referitor la competenţă, Înalta Curte reţine că aceasta reprezintă o problemă de drept dezlegată, în sensul art. 315 alin. (1) C. proc. civ., întrucât prin Decizia nr. 2010 din 1 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială s-a stabilit că în cauza de faţă competenţa materială aparţine Curţii de Apel Craiova, ca instanţă de contencios administrativ, în considerarea calităţii intimatului de autoritate tehnică naţională aflat sub autoritatea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (5) şi 313 C. proc. civ., precum şi al art. 20 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004, având în vedere faptul că sentinţa atacată este prima pronunţată de instanţa de contencios administrativ, se va casa, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul D.R. împotriva Sentinţei nr. 14 din 14 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5662/2011. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 5694/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
