ICCJ. Decizia nr. 5708/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5708/2011
Dosar nr.3690/2/2010
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal reclamantul B.M.D. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu handicap pentru Adulţi obligarea pârâtei la anularea certificatului nr. 4510 şi a Deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 2389 din 16 martie 2010, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia la emiterea unui nou certificat şi a unei noi decizii prin care să dispună încadrarea în grad de handicap grav sau accentuat.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că la data de 18 decembrie 2009 i-a fost emis Certificatul de încadrare în grad de handicap mediu cu o valabilitate de 12 luni.
S-a mai arătat că la data de 17 ianuarie 2010 a formulat contestaţie prin care a solicitat Comisiei revizuirea dosarului medical şi emiterea certificatului de încadrare în grad de handicap corespunzător codului de boală E 10 şi anume încadrarea în grad de handicap grav sau accentuat, datorat şi faptului că suferă de diabet zaharat de tip 2 dependent de insulină în 4 doze/zi, hepatită cronică de tip c în tratament cu citostatice (interferon), rinichi unic congenital, neuropatie periferică, retinopatie, varice membre inferioare, ceea ce justifică încadrarea în gradul de handicap grav sau accentuat conform Ordinului nr. 726/2002.
A mai arătat reclamantul că din referatul medical emis de Institutul de diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice „N.C. Păulescu" la data de 23 septembrie 09 rezultă că prezintă complicaţii majore, evoluţie invaliditate şi are o capacitate redusă de efort, nerezultând vreo ameliorare sau stagnare a bolii şi a considerat că în mod greşit pârâta a apreciat că nu se încadrează în condiţiile legale pentru grad de handicap accentuat.
La termenul de judecată din data de 12 ianuarie 2011, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, motivat de faptul că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă în condiţiile art. 7 din Legea nr. 554/2001.
Prin Sentinţa nr. 314 din 19 ianuarie 2011 Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtă şi a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamant.
Pentru a pronunţa această hotărâre Curtea a reţinut că reclamantul a parcurs procedura prealabilă prevăzută de dispoziţiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, întrucât din adresa nr. 240 din 01 aprilie 2010 emisă de Direcţia de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului rezultă că la data de 7 ianuarie 2010 reclamantul a analizat Certificatul de încadrare în gradul de handicap nr. 4510 din 18 decembrie 2009 şi în urma soluţionării contestaţiei a fost emisă Decizia nr. 2389 din 16 martie 2010 de către Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi.
Pe fondul cauzei, Curtea a reţinut, în esenţă, că diagnosticul reclamantului nu conţine nici una dintre afecţiunile prevăzute de Ordinul Comun nr. 762 din 31 august 2007, care permit stabilirea gradului accentuat de handicap.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs B.M.D. pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs invocate conform art. 3041 C. proc. civ. se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare a dispoziţiilor Ordinului comun nr. 762/1992/2007 în raport de situaţia de fapt şi de actele medicale prezentate.
Se arată că instanţa de fond a concluzionat în mod greşit că afecţiunile probate cu acte medicale nu se încadrează în dispoziţiile Ordinului nr. 762/1992/2007. Aceasta deoarece afecţiunile au determinat o agravare a stării de sănătate a recurentului-reclamant, fapt care determină încadrarea în grad de handicap accentuat sau grav şi nu mediu.
Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente:
Soluţia instanţei de fond prin care s-a respins acţiunea recurentului este legală şi temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a legii în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Decizia emisă de intimată nr. 2389 din 16 martie 2010 a respectat criteriile medico-sociale dispuse de Legea nr. 448/2006 aprobate prin Ordinul comun nr. 762/2007.
Potrivit dispoziţiilor Ordinului Comun al MMFES şi MSP nr. 762/1992/2007, avizate de Comisia de Neurologie a Ministerului Sănătăţii: " persoanele cu diabet zaharat de maturitate sunt încadrate în grad de handicap în raport de tulburările funcţionale determinate de complicaţiile specifice bolii diabetice, respectiv de afectarea funcţiilor vizuale, renale şi neuromotorii. De altfel, în actul normativ respectiv, diabetul zaharat de maturitate nu mai este menţionat ca atare, care este prin definiţie boală (boala diabetică) şi devine handicap numai în contextul complicaţiilor specifice.
În evaluarea gradului accentuat de handicap potrivit criteriilor medicopsihosociale nr. 762J1992/2007 se i-a în considerare numai acuitatea vizuală (calitatea vederii) la ochiul cel mai bun cu corecţia utilă cea mai bună, datorită unei afecţiuni oculare, indiferent de etiologie, trebuie să se situeze între 1/12 - 1/25 ".
În mod corect instanţa de fond a analizat actele medicale şi a concluzionat că afecţiunile invocate de recurent nu sunt luate în considerare în evaluarea gradului de handicap deoarece nu se încadrează în afecţiunile care reprezintă handicap potrivit criteriilor stabilite în Ordinul comun nr. 762/1992/2007.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de B.M.D. împotriva Sentinţei nr. 314 din 19 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5706/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5710/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
