ICCJ. Decizia nr. 5694/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5694/2011
Dosar nr.3793/2/2010
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Agenţia Naţională de Transplant a chemat în judecată Ministerul Sănătăţii, solicitând suspendarea Ordinului nr. 1585/2009 emis de Ministrul Sănătăţii care a modificat Ordinul nr. 1290/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 95/2006.
În motivarea cererii s-a arătat că prin Ordinul nr. 1585/2009, care a modificat art. 10 din Ordinul nr. 1290/2006, se încalcă Directiva 2004/23/EC şi Legea nr. 95/2006 care este un act normativ de rang superior.
Deşi în Directiva 2004/23/EC se prevede dreptul şi obligaţia autorităţii competente (ANT) de a acredita, suspenda sau revoca acreditarea instituţiilor care nu mai respectă standardele, prin art. 14 din Ordinul nr. 1585/2009 s-a prevăzut că ANT propune Ministerului Sănătăţii, suspendarea sau revocarea acreditării.
Ministerul Sănătăţii a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea cererii de inadmisibilă pentru că nu a fost efectuată procedura prealabilă iar, pe fond, s-a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 2687 din 2 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii ca nefondată, a fost admisă cererea de suspendare şi au fost suspendate efectele Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 1585/2009 până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a motiva această soluţie, instanţa de fond a reţinut că:
- excepţia inadmisibilităţii este nefondată pentru că la dosar există dovada efectuării plângerii prealabile având în vedere că reclamanta a efectuat multiple demersuri în vederea revocării ordinului;
- pe fond, instanţa, după analiza dispoziţiilor legale interne şi comunitare, a reţinut că la nivel legislativ există confuzii, chiar în Titlul VI al Legii nr. 95/2006 care în art. 148 alin. (4) şi (5) face referire la băncile de ţesuturi şi celule, acreditate sau agreate de Agenţia Naţională de Transplant", iar în art. 160 alin. (3) dreptul reclamantei de a suspenda şi/sau revoca acreditarea acestor instituţii, însă în art. 160 alin. (1) şi (2) se referă la acreditarea prin ordin al Ministrului Sănătăţii.
A fost avută în vedere şi adresa nr. 763/AB din 26 martie 2010 a Guvernului României - Departamentul pentru afaceri europene şi faptul că se creează o îndoială serioasă cu privire la legalitatea noii proceduri de acreditare prevăzută de Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 1585/2009.
Pentru că reclamanta, anterior emiterii ordinului, a derulat proceduri de acreditare şi are în derulare asemenea proceduri, s-a considerat că este dovedită şi paguba iminentă.
Fiind îndeplinite cele două condiţii prevăzute de Legea nr. 554/2004 a fost dispusă suspendarea Ordinului nr. 1585/2009 până la pronunţarea instanţei de fond.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Ministerul Sănătăţii şi a apreciat că se impune admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate şi respingerea cererii de suspendare.
În motivele de recurs se arată că acţiunea în anulare a Ordinului nr. 1585/2009 emis de Ministrul Sănătăţii, ce a format obiectul dosarului nr. 3794/2/2010 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată.
Se invocă şi faptul că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece A.N.T., potrivit art. 3 lit. e) şi f) din OG nr. 79/2004 are ca atribuiţii să propună spre acreditare Ministerului Sănătăţii unităţile sanitare în care se poate desfăşura activitatea de prelevare şi/ sau transplant de organe, băncile de ţesuturi umane.
Şi în Legea nr. 95/2006 sunt prevederi similare, respectiv art. 160 alin. (1) şi (2) care prevăd că autorizarea unităţilor sanitare pentru prelevarea şi transplantul de organe se face de Ministerul Sănătăţii la propunerea Agenţiei Naţionale de Transplant, iar acreditarea se face tot prin ordin al Ministerului Sănătăţii.
În art. 148 alin. (5) din Legea nr. 95/2006 se face referire la băncile de ţesuturi acreditate sau agreate de Agenţia Naţională de Transplant, dar acreditarea se face tot prin ordin al Ministerului Sănătăţii.
Pentru că nu sunt îndeplinite cele două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, s-a solicitat respingerea cererii de suspendare.
4. Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul pentru următoarele considerente:
S-a solicitat instanţei de fond suspendarea executării efectelor Ordinului nr. 1585/2009 al Ministrului Sănătăţii prin care a fost modificat Ordinul nr. 1290/2006 - ordin prin care s-au aprobat Normele metodologice de aplicare a Titlului VI din Legea nr. 95/2006.
Suspendarea actului administrativ, ca operaţiune juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia reprezintă o situaţie de excepţie de la regula executării din oficiu şi ea se poate dispune numai dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anulare a actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate".
Prin urmare, legea impune următoarele condiţii pentru a se dispune suspendarea executării:
- să se ceară suspendarea executării unui act administrativ unilateral;
- să se facă dovada că s-a formulat plângerea prealabilă;
- să se facă dovada existenţei „cazului bine justificat";
- să se facă dovada „pagubei iminente".
Cu privire la primele două condiţii se constată că actul a cărui suspendare se solicită este un act administrativ unilateral, iar reclamanta a formulat plângere prealabilă, prin cererile adresate.
„Cazul bine justificat" este definit în art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Prin urmare, condiţia existenţei unui caz bine justificat este îndeplinită în situaţia în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.
Altfel spus, pentru a interveni suspendarea executării unui act administrativ, trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate.
Referitor la cazul bine justificat, s-a reţinut de către instanţa de fond că această condiţie este îndeplinită deoarece la nivel legislativ, există dispoziţii care se contrazic, respectiv în cuprinsul Legii nr. 95/2006.
Însă, nu au fost indicate articolele din Legea nr. 95/2006 care au fost încălcate prin emiterea Ordinului nr. 1585/2009 şi care ar crea îndoială cu privire la legalitatea noii proceduri.
Aşa cum chiar instanţa de fond recunoaşte, sunt articole în Legea nr. 95/2006 care prevăd că acreditarea se face de Ministrul Sănătăţii (art. 160 alin. (1) şi (2)), iar altele care se referă la dreptul Agenţiei Naţionale de Transplant de a revoca sau suspenda acreditarea sau de a acredita băncile de ţesuturi de celule (art. 148 alin. (4) din Legea nr. 95/2006).
Însă, aceste inadvertenţe legislative nu conduc la concluzia existenţei unei îndoieli serioase în privinţa legalităţii Ordinului nr. 1585/2009.
De altfel, acţiunea în anulare a Ordinului nr. 1585/2009 ce s-a aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă ca neîntemeiată prin Sentinţa nr. 2003 din 14 octombrie 2011.
În privinţa pagubei iminente, ca o altă condiţie ce trebuie îndeplinită pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ, este definită în art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004, republicată, ca fiind prejudiciul material, viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării autorităţii publice sau a unui serviciu public.
Nici această condiţie nu este îndeplinită în cauză, pentru că cererile aflate în derulare se vor soluţiona potrivit legislaţiei în vigoare la momentul depunerii cererii, iar cele depuse ulterior vor fi soluţionate potrivit noii proceduri.
Ar trebui precizat că cele două autorităţi publice, Ministerul Sănătăţii şi Agenţia Naţională de Transplant, plecând de la inadvertenţele de ordin legislativ, au făcut propuneri pentru modificarea legii, aşa cum rezultă din adresa aflată la filele 13 dosar fond.
Pentru că nu s-a făcut dovada îndeplinirii celor două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă, va fi admis recursul, iar în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004 va fi modificată în parte sentinţa atacată şi va fi respinsă cererea de suspendare ca neîntemeiată.
Pentru că soluţia instanţei de fond cu privire la respingerea excepţiei inadmisibilităţii cererii de suspendare nu a fost recurată, vor fi menţinute aceste dispoziţii ale sentinţei atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de Ministerul Sănătăţii împotriva Sentinţei nr. 2687 din 2 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta Agenţia Naţională de Transplant, ca neîntemeiată.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5678/2011. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 5704/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
