ICCJ. Decizia nr. 5704/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5704/2011
Dosar nr.1028/2/2009
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, la data de 26 aprilie 2007 sub nr. 2959/2/2007, reclamantul P.C.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale a solicitat recalcularea cuantumului cheltuielilor de şcolarizare din Decizia de imputare nr. A-242 din 12 ianuarie 2007, prin scăderea cheltuielilor pentru anul V de studiu.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că aceste cheltuieli, în cuantum de 3.046 RON, i-au fost scăzute prin Hotărârea nr. A 6039 din 07 august 2006 pronunţată ca urmare a contestaţiei formulate împotriva Deciziei de imputare nr. 4267 din 09 iunie 2006, prin care iniţial i s-a imputat suma de 22.281 RON.
Reclamantul a contestat Decizia de imputare nr. A 6039 din 07 august 2006, iar prin Decizia nr. 39 din 11 octombrie 2006, Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor a diminuat cuantumul pagubei cu sumele aferente cheltuielilor de şcolarizare pentru anul I de studii şi pentru perioada în care a beneficiat de bursa „Erasmus", însă au fost readăugate cheltuielile pentru anul V de studii.
Prin cererea formulată la data de 12 august 2008, reclamantul a precizat obiectul acţiunii, arătând că solicită diminuarea debitului şi cu suma de 4.709 RON, reprezentând cheltuieli de întreţinere, instruire şi mijloace, de transport aferente anului I de studii şi cheltuieli de întreţinere şi instruire pentru perioada cât a beneficiat de bursa „ Erasmus".
Prin Sentinţa civilă nr. 660 din 27 februarie 2008, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantului.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamantul, iar prin Decizia nr. 4578 din 09 decembrie 2008 a ÎCCJ, recursul a fost admis, hotărârea fiind casată cu trimitere spre rejudecare.
Instanţa de control judiciar a reţinut că pentru stabilirea corectă a cuantumului despăgubirilor datorate de către reclamant se impunea efectuarea unei expertize contabile care să verifice dacă despăgubirile imputate în final conform Deciziei nr. 39/2006 a Comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor din cadrul MAN se includ şi cheltuielile care a fost deduse prin Hotărârea nr. A 6039 din 07 august 2006, astfel cum susţine recurentul.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel la data de 04 februarie 2009 sub nr. 1028/2/2009.
Prin Sentinţa nr. 2904 din 15 iunie 2010 Curtea de Apel Bucureşti a admis în parte acţiunea formulată de reclamant, a anulat în parte Decizia de impunere nr. A-242 din 12 ianuarie 2007, în privinţa debitului în cuantum de 3.046 RON, reprezentând cheltuieli de şcolarizare aferente anului V de studiu, cu consecinţa diminuării debitului de 17.572 RON stabilit în sarcina reclamantului prin Decizia Comisiei de Jurisdicţie a Imputaţiilor nr. 39 din 11 octombrie 2006, cu suma de 3.046 RON.
Prin Sentinţa nr. 269 din 18 ianuarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea formulată de reclamantul P.C.A. şi a dispus completarea Sentinţei nr. 2904 din 15 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. 1028/2/2009 în sensul că a obligat pârâtul către reclamant la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 RON.
Pentru a pronunţa aceste hotărâri Curtea a reţinut în esenţă următoarele:
Analizând anexele la Procesul-verbal de cercetare administrativă nr. A 4235 din 08 iunie 2006, respectiv A 1640 din 11 august 2006, expertul contabil desemnat în cauză a constatat că baza de calcul nr. 4, reprezentând „ drepturi băneşti " în cuantum de 5.812 RON, a fost diminuată cu suma de 4.570 RON aferentă anului V de studii ca ofiţer student/fiind redusă la nivelul de 1.242 RON.
Conform anexei 1 la Procesul-verbal privind Decizia de imputare nr. 242 din 12 ianuarie 2007 emisă ca urmare a admiterii contestaţiei reclamantului,baza de calcul nr. 4 apare ca fiind în cuantum de 5.812 RON, deşi, potrivit Hotărârii nr. A 6039 din 07 august 2006 de soluţionare a contestaţiei reclamantului, debitul fusese diminuat cu 3.046 RON, de la 22.281 RON la 19.235 RON.
În aceste condiţii, Curtea a constatat că reclamantului i-a fost agravată situaţia în propria cale de atac, astfel că se impune diminuarea debitului cu suma de 3.046 RON, reţinută potrivit Hotărârii nr. A 6039 din 07 august 2006 .
Curtea a apreciat că cererea reclamantului privind diminuarea debitului cu cheltuielile de întreţinere, instruire şi mijloace de transport aferente anului I de studii şi cheltuielile de întreţinere şi instruire pentru perioada cat a beneficiat de bursa „Erasmus", este neîntemeiată, Decizia de imputare nr. 242 din 12 ianuarie 2007 neluând în calcul aceste cheltuieli, în concordanţă cu Decizia administrativ-jurisdicţională nr. 39 din 11 octombrie 2006.
În ceea ce priveşte soluţia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti prin Sentinţa nr. 269 din 18 ianuarie 2011, s-a reţinut că instanţa de fond a admis în parte acţiunea reclamantului, fără însă a se pronunţa în privinţa capătului de cerere privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Astfel Curtea a reţinut culpa procesuală a pârâtului apreciind că se impune, în temeiul art. 274 C. proc. civ. obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată efectuate către reclamant.
Împotriva Sentinţei nr. 2904 din 15 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi a Sentinţei nr. 269 din 18 ianuarie 2011 pronunţată de aceeaşi instanţă a declarat recurs Ministerul Apărării Naţionale.
În motivarea recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 2904 din 15 iunie 2010, recurentul-pârât a susţinut în esenţă că, în mod greşit instanţa de fond a apreciat că i s-a agravat reclamantului situaţia în propria cale de atac, fără a ţine cont de faptul că, din suma imputată au fost deduse cheltuielile aferente anului I şi cele de care a beneficiat pentru bursa Erasmus.
Referitor la cheltuielile anului V de studiu, recurentul a susţinut că acestea sunt imputabile intimatului-reclamant, în conformitate cu prevederile pct. 1 lit. c) din Ordinul General nr. 45/1991 al ministrului apărării naţionale pentru aprobarea „Normelor tehnice privind stabilirea şi recuperarea cheltuielilor de întreţinere suportate de Ministerul Apărării Naţionale, pe timpul şcolarizării, de la personalul care nu-şi respectă angajamentele încheiate".
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 269 din 18 ianuarie 2011, recurentul-pârât a criticat acordarea cheltuielilor de judecată prin această hotărâre de completare a dispozitivului sentinţei anterioare susţinând aceleaşi motive, având în vedere caracterul accesoriu al acestei cereri.
Analizând sentinţele atacate, în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente în cauză cât şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ. Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate.
În ceea ce priveşte recursul declarat împotriva Sentinţei civile nr. 2904 din 15 iunie 2010, instanţa de control judiciar constată că în mod corect s-a reţinut de către instanţa de fond, în baza probatoriului administrat inclusiv a expertizei contabile efectuate în cauză conform dispoziţiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., faptul că prin Decizia de impunere nr. A-242 din 12 ianuarie 2007 nu a fost diminuat debitul datorat de reclamant, cu suma de 3.046 RON reprezentând cheltuieli şcolarizare aferente anului V de studiu.
Întrucât aceste cheltuieli au fost anterior deduse prin Hotărârea nr. A 6039 din 7 august 2006, iar prin Decizia nr. 39/2006 nu a fost avută în vedere această diminuare, în mod corect a apreciat instanţa de fond că cererea reclamantului este întemeiată în parte, acestuia fiindu-i agravată situaţia în propria cale de atac şi în consecinţă se impunea diminuarea debitului stabilit.
Criticile recurentului-pârât referitoare la greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale de către instanţa de fond, cu privire la cheltuielile aferente anului V de studiu nu pot fi reţinute, întrucât intimatul a fost avansat la gradul de sublocotenent la sfârşitul anului 4 de studii, respectiv la data de 16 februarie 2002, beneficiind de gratuităţile prevăzute de Hotărârea de Guvern nr. 612/1992 privind organizarea şi funcţionarea Academiei Tehnice Militare.
În ceea e priveşte recursul formulat de recurent împotriva Sentinţei civile nr. 269 din 18 ianuarie 2011 prin care a fost admisă cererea de completare dispozitiv formulată de reclamant, Înalta Curte îl apreciază ca fiind nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ. „Partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată".
În cauză, instanţa de fond a reţinut în mod corect că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 2812 C. proc. civ. şi în consecinţă, având în vedere Sentinţa civilă nr. 2904 din 15 iunie 2010, a admis cererea de completare a dispozitivului acesteia, obligând pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 RON reprezentând onorariu de expert, cu aplicarea dispoziţiilor legale, mai sus menţionate.
Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte, reţinând că sentinţele atacate sunt legale şi temeinice, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile formulate în cauză, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de Ministerul Apărării Naţionale împotriva Sentinţei nr. 2904 din 15 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi a Sentinţei nr. 269 din 18 ianuarie 2011 pronunţată de aceeaşi instanţă, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5694/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 5706/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
