ICCJ. Decizia nr. 568/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 568/2011
Dosar nr. 8733/2/2009
Şedinţa publică din 2 februarie 2011
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Prin sentinţa nr. 3834 din 11 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti a fost admisă cererea formulată de reclamanta SC P. SA Alexandria, în contradictoriu cu pârâţii Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Teleorman şi Corpul de Control din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, în sensul că a fost anulat în totalitate procesul – verbal încheiat la data de 02 noiembrie 2006 de pârâta Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Teleorman şi parţial Nota Corpului de control al Ministrului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale nr. 45.176 din 29 mai 2006, în privinţa reclamantei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin Nota Corpului de control al Ministrului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale nr. 45.176 din 29 mai 2006 (filele 29 – 43 din dosarul 5791/87/2006 al CAB), s-a propus la punctul 1 „regularizarea – restituirea sumei de 1.228,25 RON, acordată în baza prevederilor OUG nr. 117/2005 şi recuperarea sumei de 68.668,00 RON acordată producătorilor agricoli în vederea efectuării lucrărilor mecanizate pentru anul 2005, în baza HG nr. 141/2005", stabilindu-se ca directorul executiv al D.A.D.R. Teleorman să emită, „în termen de 30 de zile, dispoziţii pentru recuperarea sumelor acordate necuvenit beneficiarilor menţionaţi".
În cuprinsul notei, la punctul „II – Cu privire la acordarea subvenţiilor", s-a reţinut că, prin cererea nr. 803 din 28 februarie 2005 (Anexa nr. 7), S.C. P. SA a solicitat subvenţie pentru cantitatea de 16.161 kg carne porc, în valoare de 19.393.20 lei, iar pe copia actului de identificare al unităţii nu există semnătura de autentificare a persoanei responsabilă cu subvenţiile din cadrul D.A.D.R. Teleorman, conform art. 21 alin. (1) din HG nr. 64/2005.
S-a reţinut că, SC P. SA nu face dovada încasării plăţii pentru suma de 3.734,18 lei, precum şi următoarele.
Cererea nr. 7712 din 31 august 2005 (Anexa nr. 8), prin care a solicitat subvenţie în valoare de 34.940,40 lei nu a fost însoţită de copii de pe licenţa de fabricaţie şi de pe autorizaţia sanitară veterinară a abatorului SC A. SRL, încălcându-se prevederile art. 9, alin. (2), lit. f) din O.M. nr. 79/2005, pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a HG nr. 64/2005.
Cererea nr. 6606 din 29 iulie 2005 (Anexa nr. 9) prin care a solicitat subvenţie în valoare de 19.717,2 RON nu a fost însoţită de copii de pe licenţa de fabricaţie şi de pe autorizaţia sanitară veterinară a abatorului SC A. SRL şi SC U. SRL, încălcându-se prevederile art. 9, alin. (2), lit. f) din O.M. nr. 79/2005, pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a HG nr. 64/2005.
Cererea nr. 5539 din 30 iunie 2005 (Anexa nr. 10), prin care a solicitat subvenţie în valoare de 45.690.000 lei nu a fost însoţită de copii de pe licenţa de fabricaţie şi de pe autorizaţia sanitară veterinară a abatorului SC A. SRL, încălcându-se prevederile art. 9, alin. (2), lit. f) din O.M. nr. 79/2005, pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a HG nr. 64/2005.
În baza acestei note şi a adresei M.A.P.D.R. nr. 45176 din 11 octombrie 2006, pârâta Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Teleorman a încheiat procesul – verbal din data de 02 noiembrie 2006, prin care s-a impus reclamantei restituirea sumei de „100.347,6 lei actualizată, conform legislaţiei fiscale în vigoare.
Instanţa a reţinut că reclamanta a parcurs procedura prealabilă împotriva actului constatator şi a procesului-verbal, prin adresa nr. 12874 din 30 noiembrie 2006, iar pârâta Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Teleorman a precizat că a promovat, de asemenea, o contestaţie la M.A.P.D.R. - Corpul de Control, împotriva notei de control, însă răspunsul a fost negativ, în sensul că li s-a pus în vedere să pună în executare cele menţionate în nota de control, motiv pentru care i s-a indicat reclamantei că are posibilitatea să opteze între efectuarea plăţii şi contestarea în contencios administrativ.
Instanţa de fond a reţinut ca fiind incidente în drept dispoziţiile HG nr. 64 din 21 ianuarie 2005 privind sprijinul direct al statului prin acordarea de subvenţii, pentru anul 2005, producătorilor agricoli din sectorul animalier, pentru creşterea producţiei animaliere şi piscicole, precum şi a efectivelor de animale, care reglementează succint categoriile beneficiarilor şi procedura de urmat pentru a beneficia de subvenţii în domeniile reglementate, şi ale Ordinului M.A.P.D.R. nr. 79 din 4 februarie 2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a HG nr. 64/2005 privind sprijinul direct al statului prin acordarea de subvenţii, în anul 2005, producătorilor agricoli din sectorul animalier, pentru creşterea producţiei animaliere şi piscicole, precum şi a efectivelor de animale.
Curtea a reţinut că, ceea ce i se impută reclamantei, este lipsa semnăturii de autentificare a persoanei responsabile cu subvenţiile din cadrul D.A.D.R. Teleorman de pe cererea nr.803 din 28 februarie 2005, prevăzută de dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Ordinului M.A.P.D.R. nr. 79/2005, şi nu al HG nr. 64/2005, precum şi lipsa copiilor de pe autorizaţia sanitară veterinară şi de pe licenţa de fabricaţie a abatorului SC A. SRL pentru cererile 7712 din 31 august 2005, 6606 din 29 iulie 2005 şi 5539 din 30 iunie 2005, precum şi a abatorului SC U. SRL pentru cererea nr. 6606 din 29 iulie 2005, cerinţă prevăzută de art. 9 alin. (2) lit. f) din Ordinului M.A.P.D.R. nr. 79/2005.
Analizând dispoziţiile celor două acte normative incidente în cauză, Curtea a constatat că nu se prevede nicio sancţiune expresă aplicabilă beneficiarului subvenţiei pentru lipsurile reţinute, astfel încât devin aplicabile principiile generale referitoare la îmbogăţirea fără just temei, care presupun lipsa oricărui temei legal pentru mărirea patrimoniului reclamantului în detrimentul patrimoniului statului.
Or, în cauză, lipsa celor două cerinţe nu poate fi echivalentă cu lipsa temeiului legal al acordării subvenţiei, în condiţiile în care lipsa semnăturii persoanei responsabile cu subvenţiile nu-i poate fi imputată reclamantei, iar lipsa copiilor de pe autorizaţia sanitară veterinară şi de pe licenţa de fabricaţie a celor două abatoare nu a fost dovedită, iar reclamanta a depus la dosar, la filele 10-13, fotocopii de pe acestea, iar argumentele acesteia referitoare la restul de 21 de cereri aprobate pentru aceeaşi perioadă, care aveau ataşate aceste înscrisuri, sunt pertinente.
Faţă de toate aceste aspecte reţinute, Curtea a apreciat că acţiunea reclamantei este întemeiată, motiv pentru care a dispus anularea în totalitate a procesului – verbal încheiat la data de 02 noiembrie 2006 de pârâta Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Teleorman şi parţial a Notei Corpului de control al Ministrului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale nr. 45.176 din 29 mai 2006, în privinţa reclamantei.
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, precum şi Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Teleorman, susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:
- acţiunea reclamantei ar fi trebuit respinsă ca inadmisibilă întrucât actul atacat (nota de control) nu este un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, respectiv nu produce efecte juridice prin ea însăşi, fiind un act premergător unui alt act administrativ;
- hotărârea pronunţată este netemeinică, deoarece potrivit art. 15 din HG nr. 64/2005 beneficiarul subvenţiei ar fi trebuit să prezinte semnătura de autentificare a persoanei responsabile cu subvenţiile din cadrul direcţiei judeţene pentru agricultură şi dezvoltare rurală. Totodată, au fost încălcate dispoziţiile art. 9 alin. (2) lit. f) din HG nr. 64/2005, deoarece în cazul cererilor acordate prin subvenţiile nr. 7712 din 31 august 2005, 6606 din 29 iulie 2005 şi nr. 5539 din 30 iunie 2005 lipseau copiile de pe autorizaţia sanitar – veterinară şi de pe licenţa de fabricaţie a abatorului;
- cheltuielile de judecată în sumă de 1500 lei solicitate şi admise de instanţă sunt exagerate în raport de valoarea şi complexitatea litigiului, aceste cheltuieli trebuind să fie reduse prin apreciere, conform art. 277 alin. (3) C. proc. civ.
Recurenţii şi-au încadrat în drept, din punct de vedere procedural, motivele de recurs în prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte motivul de recurs privind inadmisibilitatea acţiunii în contencios administrativ în raport de obiectul cauzei, acesta este neîntemeiat, deoarece Nota Corpului de Control al Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale nr. 45176 din 29 mai 2006 (actul premergător) a fost atacată împreună cu actul administrativ principal, respectiv procesul – verbal din data de 2 noiembrie 2006, prin care s-a impus reclamantei restituirea sumei de 100.347 lei.
Potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 „Instanţa este competentă să se pronunţe, în afara situaţiilor prevăzute la art. 1 alin. (6), şi asupra legalităţii operaţiilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecăţii" -, astfel că, în mod corect instanţa de fond s-a pronunţat şi asupra actului de control menţionat.
Pe fondul cauzei, analizând dispoziţiile HG nr. 64/2005 privind sprijinul direct al statului prin acordarea de subvenţii pentru anul 2005, producătorilor agricoli din sectorul animalier, precum şi pe cele ale Ordinului Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale nr. 79 din 4 februarie 2005 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a HG nr. 64/2005, Înalta Curte constată că, într-adevăr, procedura verificării cererilor de către şeful centrului teritorial pentru ameliorare şi reproducţie în zootehnie presupune şi confirmarea acestor cereri prin semnătură, precum şi semnarea, de către persoana responsabilă cu subvenţiile, pentru autentificare, a actelor de identificare a unităţii.
În mod corect însă, a reţinut instanţa de fond, că aceste cerinţe de formă nu sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii, iar în cauză nu s-a dovedit existenţa unui prejudiciu, în sensul că nu s-a dovedit lipsa condiţiilor de fond şi a dreptului societăţii de a încasa subvenţii, astfel încât să se dispună restituirea subvenţiei. O asemenea măsură este nelegală, cu atât mai mult cu cât îndeplinirea acestor obligaţii nu este în sarcina societăţii.
Cu privire la pretinsa lipsă a copiei de pe autorizaţia sanitară şi de pe licenţa de fabricaţie a abatorului, aceasta nu a fost dovedită de recurentă în cadrul probatoriilor de la instanţa de fond, înscrisurile respective fiind depuse la filele 10 – 13 precum şi ca anexe la alte 21 de cereri anterioare ale reclamantei, aprobate de autorităţile pârâte pentru aceeaşi perioadă.
Referitor la motivul de recurs ce vizează reducerea cheltuielilor de judecată în sumă de 1500 lei, acesta este nefondat în raport de prevederile art. 274 alin. (3) C. proc. civ. având în vedere prezenţa avocatului la mai multe termene, redactarea acţiunii şi a concluziilor scrise, prezentarea probelor, precum şi faţă de cuantumul sumei ce a făcut obiectul procesului - verbal atacat.
Prin considerentele menţionate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile urmează a fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi de Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Teleorman împotriva sentinţei nr. 3834 din 11 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5513/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 58/2011. Contencios → |
|---|
