ICCJ. Decizia nr. 58/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 58/2011
Dosar nr. 1458/57/2008
Şedinţa de la 7 ianuarie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 3234 din 18 iunie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei nr. 244/F/CA din 17 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut că în ceea ce priveşte raportul de evaluare, legiuitorul nu a introdus o normă specială de contestare în justiţie, astfel încât nefiind prevăzută o cale de atac împotriva acestuia, nu se poate aprecia că persoana îndreptăţită este decăzută din dreptul de a acţiona în justiţie împotriva deciziei prin care s-a stabilit cuantumul despăgubirilor.
De altfel raportul de evaluare are caracterul unei operaţiuni administrative premergătoare emiterii actului administrativ.
Operaţiunile administrative, ca operaţiuni tehnico-materiale nu produc efecte juridice prin ele însele, însă sunt determinante la adoptarea actului administrativ.
Aşadar, obiectul controlului judiciar îl constituie Decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor privind emiterea titlurilor de despăgubire şi odată cu aceasta, instanţa de contencios administrativ examinează şi legalitatea operaţiunilor administrative anterioare, cum este în speţa de faţă raportul de evaluare.
Din perspectiva enunţată mai sus, instanţa de recurs a considerat că prima instanţă a procedat legal atunci când a verificat respectarea prevederilor legale în materia despăgubirilor reglementate de Legea nr. 247/2005, în sensul unei evaluări în raport de valoarea de piaţă a bunului.
Ulterior, prin cererea formulată la data de 23 iunie 2010, intimatul-reclamant L.S. a solicitat completarea dispozitivului deciziei nr. 3234 din 18 iunie 2010 în sensul obligării recurentei-pârâte C.C.S.D. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu susţinerea intereselor în cauza de faţă.
În motivarea cererii petentul a arătat că prin întâmpinarea şi concluziile scrise depuse la dosar a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
Examinând cauza şi cererea formulată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 2812 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că prezenta cerere de completare a dispozitivului deciziei nr. 3234 din 18 iunie 2010 a Î.C.C.J., secţia de contencios administrativ şi fiscal este întemeiată, motiv pentru care o va admite.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerente în continuare arătate:
Potrivit art. 2812 alin. (1): „Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare".
Din actele şi lucrările dosarului rezultă, fără putinţă de tăgadă, că intimatul-reclamant L.S. a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată conform dovezilor ataşate.
Având în vedere soluţia pronunţată şi dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., precum şi cele ale art. 2812 C. proc. civ., Înalta Curte va admite cererea şi va dispune completarea dispozitivului Deciziei nr. 3234 din 18 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în sensul că va obliga recurenta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata sumei de 556 lei, cheltuieli de judecată către recurentul-intimat L.S.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite cererea.
Completează dispozitivul Deciziei nr. 3234 din 18 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în sensul că obligă recurenta C.C.S.D. la plata sumei de 556 lei, cheltuieli de judecată către reclamantul-intimat L.S.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 568/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 6/2011. Contencios. Anulare act administrativ.... → |
|---|
