ICCJ. Decizia nr. 5710/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5710/2011
Dosar nr.1180/44/2010
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi reclamanta J.M.D. a solicitat să se dispună anularea măsurii eliberării din funcţia publică de director al Centrului Judeţean Brăila - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, aşa cum a fost dispusă prin Decizia nr. 739 din 18 aprilie 2008, emisă de directorul general al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.
În motivarea acţiunii reclamanta a susţinut că actul administrativ - Decizia nr. 739 din 18 aprilie 2008 - emis de directorul general al APIA, este lovită de nulitate, întrucât măsura eliberării din funcţia publică de conducere şi numirea într-o funcţie de execuţie cu acceptul său nu este justificată deoarece Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură nu a fost supusă reorganizării şi cu atât mai puţin Centrele Judeţene APIA, astfel încât măsurile dispuse nu au suport legal.
S-a mai arătat că emitentul actului nu a inserat în conţinutul acestuia motivele de fapt şi de drept care au stat la baza reducerii de posturi.
Curtea de Apel Galaţi prin Sentinţa nr. 54 din 3 martie 2009 a respins ca nefondată acţiunea cu motivarea ca măsura eliberării din funcţie a reclamantei a fost pe deplin justificată de modificările structurale şi funcţionale ale instituţiei în care şi-a desfăşurat activitatea.
Împotriva Sentinţei nr. 54 din 3 septembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi a declarat recurs reclamanta J.M.D.
Prin Decizia nr. 565 din 4 februarie 2010 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de reclamanta J.M.D., a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, motivarea că hotărârea nu prezintă argumentele pentru care au fost înlăturate susţinerile reclamantei.
În rejudecare cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Galaţi sub nr. 1180/44/2010.
Prin Sentinţa nr. 274 din 22 decembrie 2010 Curtea a admis acţiunea reclamantei, a dispus anularea Deciziei nr. 739 din 18 aprilie 2008, emisă de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, privind acordarea preavizului şi eliberarea din funcţia publică de director a reclamantei.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că prin Decizia nr. 739 din 18 aprilie 2008 emisă de directorul general al APIA, reclamantei i s-a acordat un preaviz în perioada 18 aprilie 2008 - 17 mai 2008 cu menţiunea că la data expirării termenului de preaviz va fi eliberată din funcţia publică de director. S-a mai reţinut că reclamantei nu i s-a comunicat nici un act administrativ în afară de cel contestat.
A mai reţinut instanţa că Decizia a cărei anulare s-a solicitat nu cuprinde motivele care au determinat adoptarea măsurii de eliberare din funcţie iar indicarea dispoziţiilor art. 37 lit. c), art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3) alin. (5), alin. (7) şi alin. (4) din Legea nr. 188/1999 nu este de natură a conferi acestuia un caracter legal.
Concluzionând, instanţa a apreciat că motivarea în drept a deciziei nu corespunde exigenţelor legale.
Prin cererea de completare a sentinţei nr. 274 din 22 decembrie 2010 intimata-reclamantă a solicitat să se dispună reintegrarea în funcţia publică de conducere deţinută anterior măsurii eliberării din funcţia publică de director al Centrului Judeţean APIA Brăila, aşa cum a fost ea dispusă prin Decizia nr. 739 din 18 aprilie 2006 - emisă de directorul general al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.
În motivarea cererii intimata-reclamantă a susţinut că prin cererea precizatoare a solicitat să se dispună reintegrarea în funcţia publică deţinută anterior emiterii actului administrativ contestat iar instanţa a omis să se pronunţe asupra solicitării referitoare la reintegrare.
Prin Sentinţa nr. 35 din 8 februarie 2011, instanţa a admis cererea de completare a sentinţei nr. 274 din 22 decembrie 2010 şi a dispus completarea dispozitivului sentinţei precizate, în sensul că dispune şi reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior.
Împotriva Sentinţei nr. 35 din 8 februarie 2011, Sentinţei nr. 274 din 22 decembrie 2010 şi a încheierii din 21 decembrie 2010 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi a declarat recurs Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.
În motivarea recursului formulat împotriva încheierii din data de 21 decembrie 2010 şi a Sentinţei civile nr. 274 din 22 decembrie 2010 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. 1180/44/2010, recurenta-pârâtă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) a susţinut în esenţă că instanţa de fond a respins excepţia lipsei de obiect a acţiunii reclamantei fără a prezenta argumentele pentru care au fost înlăturate susţinerile pârâtei privind această excepţie, astfel că au fost încălcate prevederile art. 261 alin. (1) C. proc. civ.
Pe fondul cauzei, recurenta a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a reţinut ca fiind nelegală Decizia atacată întrucât nu ar fi motivată, reducerea funcţiei publice de director fiind justificată de modificarea atribuţiilor postului în proporţie de peste 50% precum şi a condiţiilor specifice de ocupare a acestei funcţii, în cauză nefiind aplicabile dispoziţiile art. 50 alin. (3) din HG nr. 1344/2007.
Consideră recurenta că soluţia instanţei de fond nu este motivată şi în consecinţă apreciază că au fost încălcate dispoziţiile art. 261 C. proc. civ. ceea ce atrage nulitatea hotărârii în condiţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., întrucât nu se precizează care dispoziţii legale au fost încălcate de emitentul actului administrativ.
Totodată, recurenta precizează că intimata-reclamantă deţine funcţia publică de director executiv adjunct în cadrul Centrului Judeţean APIA Brăila începând cu data de 2 iulie 2010.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 35 din 8 februarie 2011, recurenta-pârâtă a susţinut că în mod greşit a fost admisă cererea de completare a dispozitivului şi s-a dispus reintegrarea intimatei-reclamante în funcţia deţinută anterior, întrucât cererea precizatoare a reclamantei nu i-a fost comunicată, fiind încălcate dispoziţiile art. 132 C. proc. civ., iar soluţia instanţei privind admiterea acestei cereri de reintegrare este nemotivată, iar funcţia respectivă nu mai există în organigramă.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 6 şi pct. 9 C. proc. civ.
Analizând sentinţele atacate şi încheierea din data de 21 decembrie 2010 prin prisma criticilor formulate, a dispoziţiilor legale incidente în cauză cât şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile formulate în cauză sunt fondate şi urmează a fi admise având în vedere următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 739 din 18 aprilie 2008 directorul general al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a dispus acordarea preavizului în perioada 18 aprilie 2008 - 17 mai 2008, urmând ca J.M.D. să fie eliberată din funcţia publică de director la data expirării acestuia.
În preambulul deciziei au fost invocate prevederile Regulamentului-cadrul de organizare şi funcţionare al Centrelor Judeţene APIA aprobat prin Decizia nr. 75 din 15 ianuarie 2008 precum şi dispoziţiile art. 97 lit. c), art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3), alin. (5), alin. (7) şi art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată; având în vedere reorganizarea APIA şi a centrelor judeţene.
Anterior intrării în vigoare a OUG nr. 89/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 1/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, Industrie Alimentară şi Dezvoltare Rurală, recurenta-pârâtă a funcţionat ca o instituţie publică în subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, cu personalitate juridică, având în subordine un număr de 42 sucursale judeţene, fără personalitate juridică, conduse de către directori potrivit organigramei şi statului de funcţiuni.
Prin intrarea în vigoare a Legii nr. 93/2008 privind aprobarea OUG nr. 89/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 1/2004 au fost modificate prevederile art. 41 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 1/2004, potrivit cărora centrele judeţene sunt conduse de directori executivi, care au calitatea de ordonatori terţiari de credite, pentru fondurile de la bugetul de stat, cu excepţia cheltuielilor prefinanţate şi cofinanţate prin schemele de plată FEGA şi schemele de plată FEADR, astfel că a fost modificată atât structura organizatorică a APIA cât şi a centrelor judeţene.
Urmare a reorganizării instituţiei efectuate în baza OUG nr. 89/2008 aprobată şi modificată prin Legea nr. 93/2008, postul de director a fost desfiinţat înfiinţându-se funcţia publică de director executiv al centrului judeţean, ale cărui atribuţii depăşesc cu mai mult de 50% pe cele ale foştilor directori, având în vedere diversitatea şi complexitatea acestora, ca urmare a transformărilor sucursalelor judeţene fără personalitate juridică, în centre judeţene cu personalitate juridică, cât şi a faptului că noua funcţie de director executiv, având şi calitate de ordonator terţiar de credite, presupune îndeplinirea tuturor atribuţiilor legale privind derularea operaţiunilor financiare, angajarea şi utilizarea creditelor bugetare conform destinaţiilor aprobate, răspunzând potrivit legii de angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor în limita creditelor bugetare repartizate şi aprobate.
Aceste modificări ale atribuţiei postului de director în proporţie de peste 50% ca urmare a modificărilor legislative mai sus prezentate, precum şi a condiţiilor specifice de ocupare a noii funcţii publice de director executiv au determinat emiterea Deciziei nr. 739 din 18 aprilie 2008 privind acordarea preavizului intimatei-reclamante, în cauză fiind îndeplinite condiţiile art. 99 alin. (1) lit. b) şi art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici republicată privind reducerea funcţiei publice de director.
Astfel fiind, instanţa de control judiciar constată că în mod eronat s-a reţinut prin sentinţa atacată că actul administrativ nu ar fi fost motivat, având în vedere temeiurile legale în baza cărora acesta a fost emis cât şi faptul că acesta conţinea elementele de fapt şi de drept necesare evaluării efectelor acestuia asupra persoanei căreia i s-a adresat.
Pe de altă parte, se constată că hotărârea pronunţată este netemeinică şi nelegală întrucât instanţa de fond nu a analizat legalitatea deciziei atacate în raport cu dispoziţiile legale invocate drept temei legal, respectiv nu a analizat susţinerile şi argumentele autorităţii pârâte cu privire la îndeplinirea condiţiilor legale prevăzute de art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3), alin. (5) şi alin. (7) referitor la reducerea personalului ca urmare a reorganizării, a obligaţiei de punere la dispoziţie a unui post vacant în cadrul instituţiei, respectiv la prioritatea ocupării unei funcţii vacante şi art. 100 alin. (4) referitor la reducerea postului, din Legea nr. 188/1999.
În ceea ce priveşte recursul formulat împotriva Sentinţei civile nr. 35 din 8 februarie 2011 prin care a fost admisă cererea intimatei-reclamante de completare a sentinţei nr. 274 din 22 decembrie 2010 şi s-a dispus completarea dispozitivului acesteia prin dispunerea reintegrării reclamantei în funcţia deţinută anterior, Înalta Curte constată că acesta este fondat având în vedere soluţia de admitere a recursului formulat împotriva sentinţei a cărei completare s-a solicitat cât şi faptul că reintegrarea nu poate fi dispusă într-o funcţie publică care a fost desfiinţată.
Având în vedere toate aceste considerente de fapt şi de drept Înalta Curte, reţinând că hotărârile atacate sunt nelegale şi netemeinice, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ. va admite recursurile formulate şi va modifica hotărârile recurate în sensul că va respinge acţiunea reclamantei ca nefondată şi cererea de completare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură împotriva Încheierii din 21 decembrie 201o şi a Sentinţei nr. 274 din 22 decembrie 2010 şi a Sentinţei nr. 35 din 8 februarie 2011 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică hotărârile recurate, Sentinţa nr. 274 din 22 decembrie 2010 şi Sentinţa nr. 35 din 8 februarie 2011 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, în sensul că respinge acţiunea ca nefondată şi cererea de completare.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5708/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5715/2011. Contencios → |
|---|
