ICCJ. Decizia nr. 5855/2011. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5855/2011
Dosar nr. 486/3/2011
Şedinţa de la 6 decembrie 2011
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secţia civilă, reclamantul D.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi Guvernul României, întreruperea termenului de prescripţie de 3 ani a dreptului de pensie şi obligarea Ministerului Apărării Naţionale la recalcularea pensiei în baza Legii nr. 90/2007 şi la plata sumelor astfel rezultate.
Ulterior, reclamantul a depus cerere completatoare, prin care a arătat că înţelege să solicite şi
- să se stabilească nelegalitatea Legii nr. 119/2010, plata de daune materiale în cuantum de 2.000 RON şi daune morale în acelaşi cuantum;
- să se constate nulitatea şi suspendarea art. 4 lit.e), h) şi art. 8 lit. a), h) şi i) din Ordinul nr. 101 din 23 august 2010 al Ministerului Apărării Naţionale, pentru aplicarea Legii nr. 119/2010;
- să se constate nelegalitatea şi nulitatea art. 1, 4 şi 7 din O.U.G. nr. 1/2001, precum şi nelegalitatea O.U.G. nr. 107/2010.
Prin sentinţa nr. 1034 din 14 iunie 2011, Tribunalul Bacău, secţia civilă, a disjuns capetele de cerere privind:
- nulitatea şi suspendarea art. 4 lit. e), h) şi art. 8 lit. a), h), şi i) din Ordinul Ministrului Apărării Naţionale nr. 101/2010;
- anularea şi suspendarea art. 1, 4 şi 7 din O.U.G. nr. 1/2001;
- nelegalitatea, suspendarea şi anularea O.U.G. nr. 107/2010,
şi a declinat competenţa de soluţionare a acestora Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a reţinut că, având în vedere dispoziţiile art. 6 alin. (2) coroborate cu art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel Bacău este competentă să soluţioneze capetele de cerere prin care reclamantul a solicitat să se constate nulitatea şi suspendarea art. 4 lit. e), h) şi art. 8 lit. a), h) şi i) din Ordinul Ministrului Apărării Naţionale nr. 101/2010, anularea şi suspendarea art. 1, 4 şi 7 din O.U.G. nr. 1/2001, conform art. 10 din Legea nr. 554/2004.
La rândul său, prin sentinţa nr. 140 din 20 septembrie 2011, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secţia civilă, constatând ivit conflictul de competenţă.
Curtea de apel a constatat că prin cererile depuse, reclamantul a solicitat suspendarea executării Legii nr. 119/2010 până la judecarea pe fond a cauzei şi stabilirea neconstituţionalităţii acesteia;
- să se stabilească neconstituţionalitatea art. 1, 4, 7 din O.U.G. nr. 1/2011;
- să se stabilească neconstituţionalitatea art. 4 lit. e), h) şi art. 8 lit. e), h) şi i) din Ordinul Ministrului Apărării Naţionale nr. 101/2010 şi să se constate contrarietatea acestui ordin cu regulamentele militare, Statutului cadrelor militare, C. muncii, Legii nr. 19/2000 şi Legii contabilităţii;
- să se stabilească neconstituţionalitatea, în parte, a art. 1 din O.U.G. nr. 107/2010 şi suspendarea acestuia până la judecata pe fond a cauzei.
S-a mai arătat în considerentele hotărârii Curţii de apel că din analiza prevederilor art. 9 din Legea nr. 554/2004 rezultă, pe de o parte, că instanţa de contencios nu poate soluţiona ea însăşi excepţia de neconstituţionalitate a textelor de lege din legi sau ordonanţe, iar pe de altă parte că instanţa de contencios administrativ nu este competentă să trimită spre soluţionare excepţii de neconstituţionalitate a prevederilor din legi sau ordonanţe, dacă acestea nu ajută şi nu au ca scop soluţionarea acţiunii reclamantului pe fond.
Prin urmare, Curtea de apel a constatat că faţă de obiectul acţiunii, respectiv recalcularea pensiei şi de prevederile speciale ale art. 7 alin. (1) din Legea nr. 119/2010 şi care face trimitere expresă la prevederile Legii nr. 19/2000, Tribunalul Bacău este competent de a anula deciziile de pensionare sau de recalculare, astfel că această competenţă specială de a cenzura aceste acte administrative (deciziile de recalculare) atrage indubitabil şi competenţa de a trimite spre competentă soluţionare Curţii Constituţionale excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în speţă şi de care depinde soluţionarea pricinii pe fondul acesteia.
Curtea de apel a reţinut că art. 10 din Legea nr. 554/2004 indicat de instanţa de fond în motivarea „disjungerii” şi declinării de competenţă, nu este aplicabil în speţă, instanţele de contencios nefiind competente să se pronunţe asupra excepţiilor de neconstituţionalitate a prevederilor din legi sau ordonanţe
Referitor la ordinul a cărui „neconstituţionalitate” s-a invocat de către reclamant, Curtea de apel a constatat că instanţa de fond nu a motivat, aşa cum prevede expres art. 4 din Legea nr. 554/2004 pentru a putea fi considerată o excepţie de nelegalitate, legătura dintre nelegalitatea acestui act administrativ emis de o autoritate centrală şi soluţionarea pe fond a cererii cu care această instanţă a fost învestită în mod legal.
Înalta Curte constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (1), 21, 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.
Obiectul principal al cererii de chemare în judecată constă în obligarea pârâţilor la recalcularea pensiei şi la plata sumelor astfel rezultate, reclamantul solicitând să se constate şi neconstituţionalitatea art. 1, 4, 7 din O.U.G. nr. 1/2011, în parte a art. 1 din O.U.G. nr. 107/2010.
Ordonanţele şi ordonanţele de urgenţă fac parte, conform art. 108 din Constituţia României, din categoria actelor care se emit de Guvernul României, au caracter de lege şi sunt adoptate de Guvern în temeiul legii de abilitare care presupune o delegare temporară a competenţelor legislative ale Parlamentului către Guvern, astfel că nu sunt acte administrative în sensul definit de art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât nu sunt emise în vederea executării legii sau a executării în concret a legii.
Legile şi ordonanţele Guvernului sunt supuse controlului de constituţionalitate conform art. 146 lit. e) din Constituţia României prin sesizarea Curţii Constituţionale, în cazul ordonanţelor examinându-se numai constituţionalitatea lor.
Tribunalul Bacău a disjuns capetele de cerere privind nulitatea şi suspendarea art. 4 lit. e), h) şi art. 8 lit. a), h), şi i) din Ordinul Ministrului Apărării Naţionale nr. 101/2010, anularea şi suspendarea art. 1, 4 şi 7 din O.U.G. nr. 1/2001, nelegalitatea, suspendarea şi anularea O.U.G. nr. 107/2010 şi a declinat competenţa de soluţionare a acestora Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca urmare a propriei calificări date acţiunii reclamantului, pe care a socotit-o circumscrisă prevederilor art. 9 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Art. 9 din Legea nr. 554/2004 prevede, pe de o parte, că acţiunea persoanei vătămate prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe ale Guvernului trebuie însoţită de excepţia de neconstituţionalitate şi, pe de altă parte, că excepţia de neconstituţionalitate este supusă condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
Înalta Curte constată că, după cum a reţinut şi Curtea de Apel Bacău, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 119/2010 care face trimitere expresă la prevederile Legii nr. 19/2000, Tribunalul Bacău este competent să cenzureze deciziile de recalculare a pensiei emise de autorităţile publice competente, motiv pentru care tot Tribunalul Bacău este competent de a trimite spre competentă soluţionare Curţii Constituţionale excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în speţă.
Prin urmare, Înalta Curte constată că Tribunalul Bacău este instanţă competentă potrivit art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., să soluţioneze litigiul în primă instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul D.C., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi Guvernul României, în favoarea Tribunalului Bacău, secţia civilă, litigii de muncă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5847/2011. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 5857/2011. Contencios → |
|---|
