ICCJ. Decizia nr. 5857/2011. Contencios

Decizii ICCJ 2011 (Contencios administrativ)

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 5857/2011

Dosar nr. 7159/2/2009

Şedinţa publică de la 6 decembrie 2011

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Instanţa de fond

1. Acţiunea reclamantei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 24 iulie 2009 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta I.A.N. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:

- anularea Ordinului nr. 726/2009 emis de Preşedintele Agenţiei pârâte, prin care a fost sancţionată disciplinar conform dispoziţiilor art. 77 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 188/1999, cu destituirea din funcţia publică pe care o deţinea;

- repunerea în funcţia şi postul ocupat anterior emiterii ordinului contestat;

- obligarea pârâtei la plata tuturor drepturilor băneşti şi salariale de orice natura, începând cu data de 22 iunie 2009 şi până la data reintegrării efective în funcţie;

- obligarea pârâtei la plata sumei de 500.000 RON, cu titlu de daune morale;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanta a învederat instanţei că împotriva sa a fost luată, prin Ordinul nr. 711/2009 emis de preşedintele Agenţiei Naţionale de Integritate, măsura retrogradării din funcţia publică de conducere de şef Serviciu de Investiţii şi Achiziţii Publice din cadrul Direcţiei Generale Economice, în funcţia publică de execuţie de consilier, grad profesional superior, treapta de salarizare 1, pentru o perioadă de 1 an.

Fără a aştepta soluţionarea acţiunii în instanţă promovată de reclamantă împotriva ordinului respectiv, preşedintele Agenţiei Naţionale de Integritate a semnat ordinul de destituire din funcţie, aplicându-i practic, absolut nelegal, doua sancţiuni pentru aceeaşi faptă, între cele două ordine, reclamanta susţine că există o strânsă legătură, în condiţiile în care motivele acestora sunt aproape identice.

Reclamanta a arătat că, prin depunerea certificatului din 5 februarie 2009 eliberat de organizaţia nonguvernamentală T.I. România, şi-a declinat calitatea de avertizor conform Legii nr. 571/2004, privind protecţia personalului din autorităţile publice, instituţii publice şi din alte unităţi care semnalează încălcări ale legii, ceea ce a deranjat în mod deosebit pe membrii Comisiei.

Reclamantei i s-a solicitat prin adresa din 12 iunie 2009, să prezinte copia actului de sesizare adresat T.I. România, însă adresa respectivă i-a fost comunicată abia la data de 15 iunie 2009, în condiţiile în care a doua zi, pe data de 16 iunie 2009, se întrunea Comisia de disciplină, astfel că nu a putut prezenta copia sesizării.

Reclamanta a susţinut că faptele sesizate de către directorul general economic, G.C., la punctele 2-6, privesc funcţia de şef serviciu, funcţie pe care a deţinut-o până la data de 14 mai 2009, iar sesizarea a fost făcută la data de 29 mai 2009, când era doar consilier, ca urmare a retrogradării sale din funcţia de şef de serviciu, prin Ordinul nr. 711/2009.

A învederat reclamanta că toate faptele care i-au fost imputate sunt prezentate în manieră generală, arătând că documentaţia din spatele unui contract de achiziţie publică implică o muncă de echipă, în care toţi membrii colaborează şi respectă o anumită ordine cronologică, iar neîndeplinirea unei singure atribuţii de către un membru al echipei, are efectul dominoului, fiind greu, dacă nu imposibil, să se atribuie o vină exclusivă şi concretă doar unei singure persoane.

Reclamanta a criticat punctual aspectele invocate în sesizarea Comisiei de Disciplină, reţinute ca abateri disciplinare.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1631 din 7 aprilie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă, a anulat Ordinul nr. 726/2009 emis de preşedintele Agenţiei Naţionale de Integritate, a dispus reintegrarea reclamantei în funcţia deţinută anterior emiterii ordinului de destituire şi a obligat pârâta să achite reclamantei toate drepturile băneşti de care aceasta ar fi beneficiat, potrivit funcţiei deţinute anterior emiterii ordinului, începând cu data emiterii acestuia şi până la reintegrarea efectivă în funcţie. Prin aceeaşi sentinţă, instanţa a respins pretenţiile reclamantei privind plata de daune morale.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:

Prin Ordinul nr. 726/2009 emis de preşedintele Agenţiei Naţionale de Integritate reclamantei I.A.N. i-a fost aplicată sancţiunea disciplinară a destituirii din funcţia publică, prevăzută de art. 77 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 188/1999, cu aceeaşi dată, respectiv a emiterii ordinului, reclamantei încetându-i raportul de serviciu în temeiul art. 97 lit. d) din aceeaşi lege.

Abaterile disciplinare imputate reclamantei şi care au constituit temeiul sancţionării sale sunt următoarele:

- întârzieri în încheierea Acordului-cadru de lucrări privind reparaţii generale, respectiv încheierea acestuia în data de 31 martie 2009 în loc de 20 martie 2009;

- neîntocmirea documentaţiei aferente demarării procedurii de achiziţie publică de servicii de arhivare a documentelor Agenţiei Naţionale de Integritate, deşi lucrarea i-a fost repartizată în data de 10 martie 2009, cu precizarea că primul şi singurul demers în acest sens a fost făcut cu 21 de zile mai târziu, respectiv în 31 martie 2009, prin formularea unei solicitări către compartimentul de specialitate, la care nu a mai revenit ulterior;

- întârzierea întocmirii documentaţiei aferente demarării procedurii de achiziţie publică de computere şi licenţe, conform referatului din 7 aprilie 2009, repartizat la data de 9 aprilie 2009;

- neîntocmirea documentaţiei, conform notei de fundamentare din 17 martie 2009, aprobată de conducerea agenţiei şi primită la 23 martie 2009, privind contractul de reparaţii pavaje încheiat, aşa cum rezultă din documentele depuse, fără concursul reclamantei în data de 21 mai 2009.

Instanţa a constatat că faptele reţinute în sarcina reclamantei prin ordinul contestat nu se suprapun cu faptele reţinute prin Ordinul nr. 711/2009 al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Integritate.

În ceea ce priveşte modul de derulare a procedurii de cercetare disciplinară, în considerarea invocatei calităţi de avertizor în interes public, instanţa a reţinut culpa reclamantei în nedepunerea sesizării adresate T.I. România.

În analiza pe fond a faptelor imputate reclamantei ca abateri disciplinare ce au antrenat sancţionarea sa cu destituirea din funcţia publică, s-au stabilit următoarele:

- cu privire la fapta constând în „întârzieri în încheierea Acordului-cadru de lucrări privind reparaţii generale, respectiv încheierea acestuia în data de 31 martie 2009 în loc de 20 martie 2009”, s-a constata că la data de 18 martie 2009, reclamanta, ca şef al Serviciului de Investiţii şi Achiziţii Publice în cadrul Agenţiei Naţionale de Integritate, a transmis, prin adresa din 18 martie 2009, obiecţiunile şi amendamentele ofertantului adjudecatar, Direcţiei Juridice, Control şi Relaţii Publice, solicitând sprijinul în analizarea obiecţiunilor şi amendamentelor în cauză până cel târziu la data de 20 martie 2009. Din acest moment, înscrisurile din dosarul Comisiei de disciplină, care se constituie în probe ale faptelor imputate, nu mai precizează dacă, modul şi momentul în care acest demers al reclamantei s-a finalizat prin transmiterea unui răspuns al Direcţiei Juridice. Mai mult, la dosarul cauzei există un draft al acestui acord-cadru de lucrări, purtând din 26 martie 2009, semnat de reclamantă, neputându-se reţine culpa reclamantei, cât timp aceasta l-a semnat;

- cu privire la fapta privind „neîntocmirea documentaţiei aferente demarării procedurii de achiziţie publică de servicii de arhivare a documentelor Agenţiei Naţionale de Integritate, deşi lucrarea i-a fost repartizată în data de 10 martie 2009, cu precizarea că primul şi singurul demers în acest sens a fost făcut cu 21 de zile mai târziu, respectiv în 31 martie 2009, prin formularea unei solicitări către compartimentul de specialitate, la care nu a mai revenit ulterior”, s-a constatat că pârâta nu a probat faptul că lucrarea ar fi fost repartizată reclamantei şi primită de aceasta în 10 martie 2009.

- cu privire la fapta privind „întârzierea întocmirii documentaţiei aferente demarării procedurii de achiziţie publică de computere şi licenţe, conform referatului din 7 aprilie 2009,repartizat la data de 9 aprilie 2009”, instanţa a reţinut că la data de 9 aprilie 2009, reclamantei, ca şef al Serviciului de Investiţii şi Achiziţii Publice, i-a fost înaintat referatul de necesitate cu valoare estimată din 7 aprilie 2009 dispunându-i-se demararea urgentă a procedurii, iar la data de 27 aprilie 2009, reclamanta a înaintat directorului general proiectul de notă justificativă „privind oportunitatea şi necesitatea declanşării procedurii de achiziţie publică de produse Computere personale, pachete software pentru baze de date şi operare şi utilitare pentru pachete software", notă definitivată din 7 mai 2009.

S-a concluzionat că pârâta nu a precizat care ar fi termenul optim pentru întocmirea acestei note justificative, pentru a dovedi pretinsa întârziere, cu atât mai mult cu cât întocmirea proiectului acestei note la data de 27 aprilie 2009 nu constituie primul demers făcut de reclamantă, în condiţiile în care nota justificativă a avut anexată şi „propunerea tehnică pentru întocmirea caietului de sarcini”, întocmită de serviciul de specialitate, respectiv Serviciul de Tehnologia Informaţiei;

- cu privire la fapta privind „neîntocmirea documentaţiei, conform notei de fundamentare din 17 martie 2009, aprobată de conducerea Agenţiei şi primită la 23 martie 2009, privind contractul de reparaţii pavaje încheiat, aşa cum rezultă din documentele depuse, fără concursul reclamantei în data de 21 mai 2009”, instanţa a reţinut că la dosarul disciplinar nu există niciun document care să ateste modul concret în care a fost derulată procedura de încheiere a acestui contract, cine şi ce documentaţie a întocmit, susţinându-se doar, cu caracter echivoc, că încheierea contractului s-a făcut fără concursul reclamantei, iar nesemnarea acestuia de către reclamantă se datorează faptului că la data de 14 mai 2009, cu o săptămână înainte, fusese retrogradată pe timp de un an din funcţia publică de şef Serviciu de Investiţii şi Achiziţii Publice.

În concluzie, instanţa a reţinut că faptele imputate reclamantei prin actul de sancţionare nu se pot subsuma nici abaterii constând în întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor, prevăzută la art. 77 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 188/1999, indicată drept temei al sancţionării şi cu atât mai puţin celei constând în neglijenţă repetată în rezolvarea lucrărilor; prevăzută la art. 77 alin. (2) lit. b) din aceeaşi lege, întrucât din actul de sancţionare şi din raportul comisiei de disciplină nu rezultă care ar fi faptele imputate, iar întârzierea sistematică presupune ca aceasta să aibă caracter sistematic, adică regulat.

În privinţa obligării pârâtei la plata drepturilor băneşti de care reclamanta ar fi beneficiat potrivit funcţiei deţinute anterior emiterii ordinului, până la reintegrarea efectivă în funcţie, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999.

Referitor la daunele morale, instanţa a reţinut că nu a fost făcută dovada prejudiciului moral suferit prin destituirea din funcţie, acesta neputând fi prezumat şi nici evaluat, în lipsa unor atare dovezi.

II. Instanţa de recurs

1. Recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate

Împotriva sentinţei civile nr. 1631 din 7 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Integritate, care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 din C. proc. civ. şi ale art. 3041 din C. proc. civ.

Recurenta a susţinut că în mod greşit s-a anulat sancţiunea disciplinară a eliberării din funcţia publică aplicată intimatei prin Ordinul nr. 726/2009, pentru întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor şi neglijenţă repetată în efectuarea lucrărilor, abateri prevăzute de art. 77 alin. (2) lit. a), lit. b) din Legea nr. 188/1999 rezultate din: întârzierea, din culpa intimatei, reclamante a încheierii Acordului cadru de lucrări reparaţii generale, cu mai mult de 15 zile, deoarece transmiterea comunicării rezultatului procedurii cerere–ofertă s-a efectuat la 10 martie 2009, iar Acordul s-a încheiat la 31 martie 2009, adresa intimatei din 18 martie 2009 neavând relevanţă, fiind emisă după 8 zile de la comunicarea acordului SC C.G. SRL;

- neîntocmirea documentaţiei aferente procedurii de achiziţie publică de servicii arhivare a documentelor Agenţiei Naţionale de Integritate, lucrare repartizată intimatei la 10 martie 2009, aceasta formulând o solicitare către compartimentul de specialitate IT la 31 martie 2009, după 21 de zile, deşi achiziţionarea sistemului era importantă pentru operaţionalizarea Agenţia Naţională de Integritate, ceea ce justifica gravitatea faptei;

- întârzierea întocmirii documentaţiei aferente demarării procedurii de achiziţie publică de computere şi licenţe, lucrare repartizată intimatei la 9 aprilie 2009, pentru care aceasta a întocmit o notă justificativă privind oportunitatea şi necesitatea declanşării procedurii de achiziţie publică abia la data de 27 aprilie 2009, care însă conţinea unele inadvertenţe privind estimările din Programul anual al achiziţiilor publice pe anul 2009 a fost restituit serviciului şi definitivat şi aprobat la 7 mai 2009, încadrându-se în întârzierile cumulate ale instituţiei recurente în privinţa procedurilor de achiziţie publică;

- neîntocmirea documentaţiei privind încheierea contractului de refacere pavaje, conform hotărârii Consiliului General al municipiului Bucureşti nr. 126/2004, în vederea obţinerii avizului de racordare la consumator pentru spor de putere, nota de fundamentare din 17 martie 2009 fiind înregistrată la Direcţia Generală Economică din 19 martie 2009, contractul fiind încheiat abia la 21 mai 2009 intimata neefectuând nici un demers pentru întocmirea documentaţiei de la data primirii notei, până la destituirea din funcţia publică de conducere, adică timp de o lună şi jumătate;

- nu s-a făcut nici o apreciere de către instanţă cu privire la nerespectarea atribuţiilor de serviciu ale intimatei privind încheierea contractului pentru achiziţionarea de servicii analiză media conform referatului Direcţiei de Comunicare şi Protocol din 14 ianuarie 2009.

Recurenta a concluzionat că în mod greşit instanţa a apreciat că nu s-au dovedit abaterile săvârşite de intimată sau vinovăţia acesteia, hotărârea fiind netemeinică şi nelegală, solicitându-se admiterea recursului şi modificarea sentinţei, în sensul respingerii acţiunii.

2. Apărările intimatei

Intimata–reclamantă I.A.N. prin întâmpinarea depusă la dosar în temeiul art. 308 alin. (2) din C. proc. civ. şi personal în instanţă a solicitat respingerea recursului pârâtei ca nefondat, susţinând că sancţiunea disciplinară i-a fost aplicată nelegal, deoarece nu se face vinovată de săvârşirea pretinselor abateri reţinute în sarcina sa.

A învederat intimata că destituirea sa din funcţie este urmarea sesizării unor nereguli constatate în activitatea unor persoane din conducerea instituţiei, printr-un memoriu adresat Consiliului Naţional de Integritate, în temeiul Legii nr. 571/2004, Ordinul de sancţionare nerespectând dispoziţiile art. 7 alin. (1) lit. b) din actul normativ indicat anterior.

3) Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa criticată, prin prisma motivelor de recurs, ţinând cont de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile legale incidente, inclusiv ale art. 3041 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Intimata–reclamantă I.A.N. a deţinut funcţia publică de conducere de şef Serviciu Investiţii şi Achiziţii Publice în cadrul Direcţiei Generale Economice a Agenţiei Naţionale de Integritate până la data de 14 mai 2009, când prin Ordinul 711 emis la această dată de Preşedintele Agenţiei Naţionale de Integritate, a fost retrogradată pentru o perioadă de 1 an, în funcţia publică de execuţie de consilier, grad profesional superior, treapta salarizare 1, pentru neprezentarea situaţiei achiziţiilor şi investiţiilor instituţiei pentru anul 2009, care i-a fost solicitată în mod repetat în perioada decembrie 2008–martie 2009.

Acţiunea de contencios administrativ prin care intimata din prezenta cauză a solicitat anularea Ordinului Agenţiei Naţionale de Integritate nr. 711/2009 a fost respinsă ca neîntemeiată prin sentinţa nr. 2350 din 17 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, devenită irevocabilă prin decizia nr. 3751 din 28 iunie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie .

Prin Ordinul nr. 726/2009 emis de Preşedintele Agenţiei Naţionale de Integritate intimatei i s-a aplicat cea mai gravă sancţiune disciplinară–destituirea din funcţia publică deţinută, considerându-se că aceasta a întârziat sistematic în efectuarea lucrărilor şi a dovedit neglijenţă repetată în rezolvarea acestora, abateri prevăzute de art. 77 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.

În cuprinsul Ordinului contestat de intimată în temeiul Legii nr. 554/2004 au fost menţionate patru fapte apreciate de recurentă ca reprezentând abaterile disciplinare prevăzute de textul de lege menţionat anterior, însă Curtea de Apel Bucureşti prin sentinţa nr. 1631 din 7 aprilie 2010 a admis în parte acţiunea reclamantei, dispunând anularea Ordinului nr. 726/2009 emis de recurenta–pârâtă Agenţiei Naţionale de Integritate şi reintegrarea reclamantei.

În esenţă instanţa a reţinut că instituţia pârâtă nu a dovedit săvârşirea abaterilor disciplinare de către reclamantă sau vinovăţia acesteia, după analiza minuţioasă a fiecăreia dintre faptele imputate reclamantei–intimate, în raport cu materialul probator administrat.

Recurenta–pârâtă nu a prezentat înscrisuri sau argumente noi, în criticile formulate, de natură să contrazică cele constatate de instanţa de fond, după verificarea şi interpretarea logică şi riguroasă a înscrisurilor depuse de părţi la dosar, raportate la prevederile legale aplicabile în cauză.

Prin urmare, se constată că în mod corect instanţa de fond a stabilit că nu a fost dovedită săvârşirea, de către intimată, a celor patru abateri disciplinare reţinute în sarcina sa prin Ordinul Agenţiei Naţionale de Integritate nr. 726/2009, după cum se va argumenta în continuare:

Întârzierea cu 11 zile a încheierii Acordului cadru de lucrări privind reparaţii generale, respectiv la 31 martie 2009, în loc de 20 martie 2009 nu se datorează intimatei, deoarece ofertantul adjudecator, SC C.G. SRL invitat la sediul recurentei la 20 martie 2009 pentru semnarea contractului de execuţie, a formulat obiecţiuni şi amendamente referitoare la Acordul-cadru (adresa din 17 martie 2009 înregistrată la recurentă din 17 martie 2009) pe care intimata le-a transmis a doua zi după primire, cu adresa din 18 martie 2009, compartimentului de resort Direcţia Juridică Control şi Relaţii Publice pentru a fi analizate şi a se răspunde.

Recurenta nu a dovedit că intimata a primit răspunsul şi lămuririle de specialitate până la data de 20 martie 2009 când trebuia semnat contractul, astfel că în mod judicios s-a constatat că nu s-a dovedit culpa intimatei pentru această întârziere.

De altfel la dosar s-a depus un exemplar al Acordului-cadru semnat de intimată, de şefii Serviciului Administrativ, al Direcţiei Juridice, dar şi de reprezentantul societăţii executante încă din 26 martie 2009, neputând fi învinovăţită intimata pentru întârzierea semnării Acordului de către conducerea instituţiei, exemplarul cu toate semnăturile din 31 martie 2009 de la dosar fiind identic cu draftul din 26 martie 2009.

Cea de-a doua abatere constă în neîntocmirea documentaţiei aferente demarării procedurii de achiziţie publică de servicii arhivare a documentelor Agenţia Naţională de Integritate, lucrare repartizată intimatei la 10 martie 2009, primul demers al acesteia către compartimentul de specialitate,Serviciului de tehnologia informaţiei fiind făcut prin adresa Direcţiei Generale Economice din 31 martie 2009, la care nu a mai revenit.

Nici la fond şi nici în recurs pârâta nu a dovedit că lucrarea a ajuns la intimată la data de 10 martie 2009, adresa din 10 martie 2009 prin care s-a solicitat şi obţinut aprobarea preşedintelui instituţiei pentru „includerea recomandărilor privind securizarea în parametrii optimi în caietul de sarcini Servicii de arhivare a documentelor Agenţia Naţională de Integritate” neavând confirmarea scrisă a intimatei, solicitată chiar prin apostila directorului General al instituţiei recurente.

Susţinerile recurentei cum că intimata avea obligaţia întocmirii documentaţiei necesare derulării achiziţiilor publice din instituţie, conform fişei postului, deşi corecte, nu au relevanţă, pentru că nu s-a probat că întârzierea demersurilor în întocmirea documentaţiei este imputabilă intimatei.

O altă abatere reţinută în sarcina intimatei este întârzierea întocmirii documentaţiei aferente procedurii de achiziţie publică de computere şi licenţe, Referatul de necesitate fiind înaintat intimatei la 9 aprilie 2009, aceasta prezentând nota justificativă privind oportunitatea şi necesitatea declanşării procedurii la 27 aprilie 2009.

Această faptă nu putea fi reţinută ca abatere disciplinară în sarcina intimatei, din moment ce nu a existat un termen prevăzut pentru finalizarea lucrării, care a necesitat lămuriri solicitate Serviciului de tehnologia informaţiei , acesta întocmind propunerea tehnică pentru întocmirea caietului de sarcini, anexată notei din 27 aprilie 2004.

Ultima abatere menţionată în Ordinul de sancţionare nr. 726/2009 priveşte neîntocmirea de către intimată, a documentaţiei privind contractul de reparaţii pavaje conform hotărârii Consiliului General al municipiului Bucureşti 126/2004, nota de fundamentare fiind transmisă serviciului condus de intimată la 23 martie 2009, iar contractul încheindu-se la 21 mai 2009, după destituirea intimatei, din 14 mai 2009.

Din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă cine şi când a întocmit documentaţia, pentru a se putea aprecia asupra pretinsei întârzieri, cum s-a derulat procedura încheierii respectivului contract şi care este exact vina intimatei, perfectarea contractului şi inclusiv semnarea acestuia depinzând de şefii mai multor servicii, inclusiv de conducerea instituţiei.

Pretinsa abatere vizând „nerespectarea atribuţiilor de serviciu referitoare la încheierea contractului pentru achiziţionarea de servicii de analiză media” nu este menţionată în cuprinsul Ordinului nr. 726/2008 şi din acest motiv nu a format obiectul cercetării judecătoreşti, neconstituind o „omisiune” a instanţei, cum greşit susţine recurenta .

În concluzie, în mod corect prima instanţă a anulat Ordinul Agenţiei Naţionale de Integritate nr. 726/2009, deoarece nu s-a probat săvârşirea abaterilor reţinute în sarcina intimatei conform art. 77 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 188/1999.

Mai mult decât atât, sancţionarea intimatei pentru fapte din perioada martie–aprilie 2009, deci dinaintea emiterii primului ordin de sancţionare nr. 711 din 14 mai 2009, printr-un nou Ordin nr. 726 din 22 iunie 2009, imediat după ce intimata a început procedura de contestarea primului Ordin creează o legitimă îndoială cu privire la legalitatea şi corectitudinea aplicării celei de-a doua sancţiuni disciplinare.

Perseverenţa recurentei de a sancţiona intimata este explicabilă în contextul în care aceasta din urmă a sesizat nereguli în activitatea instituţiei recurente, legate de conducerea acesteia, dobândind calitatea de „avertizor” în sensul Legii nr. 571/2004.

Nu poate fi însă analizată susţinerea intimatei privind nerespectarea formalităţilor prevăzute de art. 7 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2004, deoarece aceasta nu a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 1631 din 7 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti.

4. Soluţia instanţei de recurs

Constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 indicate de recurentă, întrucât prima instanţă nu a schimbat înţelesul actului dedus judecăţii şi a aplicat corect legea la soluţionarea cauzei, hotărârea atacată fiind temeinică şi legală, Înalta Curte va respinge recursul pârâtei ca nefondat în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei civile nr. 1631 din 7 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 5855/2011. Contencios  ICCJ. Decizia nr. 5864/2011. Contencios →

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5857/2011. Contencios