ICCJ. Decizia nr. 5971/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5971/2011
Dosar nr. 2005/2/2010
Şedinţa publică de la 9 decembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Procedura derulată de prima instanţă
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 2005/2/2010 din data de 3 martie 2010, reclamantul M.M.A. reprezentat de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor „P.L.” a chemat în judecată pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor solicitând: anularea Avizului psihologic nr. 234479 din 24 noiembrie 2009 emis de Ministerul Administraţiei şi Internelor – Centrul Psihologic prin care i-a fost acordat certificatul „INAPT”; anularea Rezoluţiei de respingere nr. 22032 din 09 decembrie 2009 emisă de Ministerul Administraţiei şi Internelor – Centrul psihologic prin care a fost respinsă contestaţia formulată la data de 24 noiembrie 2009; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii reclamantul arată că a susţinut o testare psihologică în vederea participării la un concurs de ocupare a unui post de ofiţer în cadrul Direcţiei de Management Operaţional.
Ca urmare a testării a primit avizul „INAPT”, aviz înregistrat sub nr. 234479 din 24 noiembrie 2009, fără însă a cuprinde o motivare.
Împotriva acestui aviz reclamantul a formulat contestaţie la data de 24 noiembrie 2009, solicitând o nouă reexaminare cu motivarea că în timpul testării a suferit o scădere de glicemie ce i-a cauza o stare de disconfort, de natură a vicia rezultatul testării.
Răspunsul la contestaţie a fost la fel de evaziv ca şi avizul – „inexistenţa unor motive temeinice de contestare”, contestaţia fiind respinsă cu adresa nr. 226032 din 9 decembrie 2009, comunicată reclamantului la data de 15 decembrie 2009.
Prin întâmpinarea formulată la data de 2 septembrie 2010, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că, reclamantul a semnat anterior testării psihologice o declaraţie pe proprie răspundere în sensul că nu se află în situaţii de natură a influenţa rezultatele testării psihologice (boală, oboseală, băuturi alcoolice etc.).
Totodată, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a Sindicatului Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor „P.L.”, care nu a fost împuternicit de reclamant, în mod expres pentru formularea şi susţinerea acţiunii.
Curtea de apel, a respins excepţia invocată de pârât, având în vedere împrejurarea că acţiunea a fost semnată personal de reclamant.
2. Hotărârea primei instanţei.
Prin sentinţa civilă nr. 266 din 18 ianuarie 2011 a Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul M.M.A. prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor „P.L.” în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
- reclamantul a fost evaluat psihologic potrivit disp. art. 18 din Ordinul ministrului internelor şi reformei administrative nr. 257/2007 privind activitatea de psihologie în cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, în scopul trecerii acestuia în corpul ofiţerilor, la solicitarea Direcţiei Generale Management Resurse Umane nr. 218939 din 18 noiembrie 2009.
- în cadrul examinării psihologice acesta a semnat o declaraţie pe proprie răspundere cu privire la faptul că în ceea ce îl priveşte nu există motive de natură a influenţa negativ rezultatul testării (boală, oboseală, evenimente neplăcute în familie, consum băuturi alcoolice), angajându-se totodată că nu va invoca ulterior astfel de motive pentru a solicita reexaminarea.
- întrucât rezultatul evaluării psihologice a fost „INAPT”, reclamantul a formulat contestaţie, susţinând că urmare a scăderii glicemiei survenită pe timpul testării psihologice, rezultatul evaluării sale a fost viciat şi astfel solicită reexaminarea.
Pe baza acestui context faptic, instanţa de fond a reţinut că, în mod corect, comisia de soluţionare a contestaţiilor, stabilită în baza Dispoziţiei Directorului Centrului de Psiho - sociologie S/233 din 30 noiembrie 2009 a respins contestaţia, ca urmare a „inexistenţei unor motive temeinice de contestare”.
Astfel, s-a constatat că reclamantul a avut posibilitatea să aducă la cunoştinţa comisiei de evaluare psihologică împrejurarea că este diagnosticat cu diabet zaharat tip II, însă în declaraţia pe proprie răspundere semnată anterior evaluării nu a menţionat acest lucru, deşi era prevăzut ca motiv de natură a influenţa negativ rezultatul testării psihologice.
De asemenea, invocarea motivelor medicale prin contestaţia depusă nu a fost susţinută de acte medicale, adeverinţă ce atestă că reclamantul suferă de această afecţiune fiind eliberată ulterior, la data de 21 decembrie 2009.
În final, a mai reţinut prima instanţă că procesul-verbal de evaluare psihologică se întocmeşte în situaţia evaluărilor colective, iar raportul individual de evaluare, în cazul evaluărilor psihologice efectuate în cadrul asistenţei psihologice (art. 27 – 30 Ordinul ministrului internelor şi reformei administrative nr. 257/2007).
3. Recursul reclamantului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor „P.L.” pentru M.M.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul a arătat că instanţa de fond a analizat sumar actele dosarului şi motivele de nelegalitate invocate în acţiune care vizau încălcarea dispoziţiilor Ordinului nr. 257/2007, reiterând aspectele pe care şi-a întemeiat cererea de chemare în judecată.
Susţine, totodată că instanţa a omis să aibă în vedere că declaraţia dată înaintea începerii examinării se referă la perioada de până la data şi ora desfăşurării examinării şi nicidecum la evenimentele petrecute în timpul alocat examinării, evenimente spontane şi neprevăzute care în mod normal nu apar, precum şi dispoziţiile art. 5 alin. (2), art. 6, art. 18 alin. (2), art. 51 şi 52 din actul normativ menţionat, nefiind întocmită documentaţia necesară ca urmare a evaluării psihologice, lipsind procesul verbal de evaluare psihologică, raportul individual de expertiză psihologică si raportul individual de evaluare psihologică.
4. Apărarea intimatului.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul – pârât Ministerul Administraţiei şi Internelor a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, apreciind sentinţa atacată ca temeinică şi legală, arătând că recurentul-reclamant a semnat anterior examinării psihologice o declaraţie pe proprie răspundere iar contestaţia cu privire la avizul psihologic a fost motivată exclusiv pe aspecte medicale fără a se ataşa documentele justificative în acest sens.
II. Considerentele Înaltei Curţi, asupra recursului.
Examinând sentinţa atacată în raport de motivele invocate, de apărările cuprinse în întâmpinare, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte, constată că recursul nu este fondat.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Recurentul – reclamant a investit instanţa de contencios administrativ cu cererea având ca obiect anularea Avizului psihologic nr. 234479 din 24 noiembrie 2009 emis de Ministerul Administraţiei şi Internelor – Centrul Psihologic prin care i-a fost acordat certificatul „INAPT”; anularea Rezoluţiei de respingere nr. 22032 din 09 decembrie 2009 emisă de Ministerul Administraţiei şi Internelor – Centrul psihologic prin care a fost respinsă contestaţia formulată la data de 24 noiembrie 2009.
Prima instanţă a reţinut din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului că actele atacate sunt legale, concluzie împărtăşită şi de instanţa de recurs.
Astfel, în urma evaluării psihologice recurentul-reclamant, agent şef de poliţie a fost declarat „Inapt” psihologic, în baza art. 23 alin. (1) din Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 257/2007.
Cu privire la implicaţiile avizului „Inapt” pentru trecerea în corpul ofiţerilor, Înalta Curte, reţine că avizul are valabilitate un an zile conform art. 23 alin. (2) din acelaşi ordin şi că avizul psihologic obţinut pentru trecerea în corpul ofiţerilor nu influenţează funcţia actuală.
Dispoziţiile art. 23 alin. (2) din Ordinul M.A.I. nr. 257/2007 privind activitatea de psihologie în Ministerul Administraţiei şi Internelor, cu modificările şi completările ulterioare, prevăd că: „Valabilitatea avizului psihologic este de 12 luni de la data emiterii acestuia, în scopul pentru care a fost solicitată evaluarea psihologică”, motiv pentru care se constată că efectele avizului psihologic contestat din 24.11 .2009, au expirat, nemaiexistând nici un motiv pentru care recurentul – reclamant să nu se poată prezenta la un concurs de ocupare a unui post de ofiţer astfel cum a intenţionat în anul 2009.
Răspunzând punctual criticilor formulate Înalta Curte reţine următoarele:
Aşa cum s-a reţinut în situaţia de fapt expusă anterior, recurentul-reclamant a semnat declaraţia pe propria răspundere în care a consemnat că nu are motive care să influenţeze negativ rezultatele examinării psihologice.
Chiar şi în lipsa acestei declaraţii la contestaţia formulată împotriva avizului psihologic recurentul-reclamant nu a arătat documentele justificative privind starea de sănătate deşi în conformitate cu dispoziţiile art. 14 lit. d) din „Procedura de adresare şi soluţionare a contestaţiilor cu privire la avizul psihologic", emisă de Ministerul Administraţiei şi Internelor - Centrul de Psihosociologie: „Contestaţia poate fi respinsă ca neîntemeiată, în situaţia în care argumentele prezentate în susţinerea acesteia nu sunt de natură să modifice avizul atacat sau angajează responsabilitatea contestatorului.”
Aşa cum a reţinut şi prima instanţă, nelegalitatea examinării psihologice invocate de recurentul-reclamant nu a putut fi reţinută deoarece, procesul-verbal de evaluare psihologică se întocmeşte numai în situaţia examinărilor colective în unităţile teritoriale, iar raportul individual de evaluare se întocmeşte doar în situaţia evaluărilor efectuate în cadrul asistenţei psihologice, motiv pentru care nu era necesară motivarea deciziei comisiei de examinare prin întocmirea unor documente justificative.
Faţă de considerentele expuse, se apreciază că în cauză hotărârea recurată a fost pronunţată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor normative menţionate anterior, neputând fi reţinute motivele ce vizau anularea avizului psihologic nr. 234497 din 24 noiembrie 2009 ce a avut o valabilitate de 12 luni de la data emiterii acestuia şi ale cărui efecte în prezent au expirat.
2. Temeiul legal pentru adoptarea soluţiei instanţei de recurs.
În consecinţă, faţă de toate cele prezentate urmează a fi respins ca nefondat recursul de faţă, în temeiul art. 312 C. proc. civ. rap. la art. 20 din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor „P.L.” pentru M.M.A., împotriva sentinţei civile nr. 266 din 18 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2011
| ← ICCJ. Decizia nr. 5944/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5980/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
