ICCJ. Decizia nr. 5935/2011. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5935/2011
Dosar nr. 4645/2/2009
Şedinţa publică de la 8 decembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1.Cererea de chemare în judecată.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 21 mai 2009, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat în contradictoriu cu pârâtul R.P. să se constate existenţa calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârât.
În motivarea cererii, s-a arătat că urmare a cererii de verificare nr. P 1249/07 din 14 martie 2007, adresată C.N.S.A.S. de către ziarul Cotidianul, s-a procedat la verificarea pârâtului, în prezent analist politic, iar la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 24/2008 verificările prevăzute de lege, demarate în urma solicitării invocate se aflau în derulare.
Reclamantul a arătat că, aşa cum rezultă din cuprinsul Notei de constatare nr. S/DI/I/854 din 18 martie 2009, pârâtul a fost recrutat de către organele de securitate, la data de 26 septembrie 1987, aceasta fiind confirmată prin semnarea, la aceeaşi dată, a angajamentului olograf.
Motivul recrutării 1-a constituit încadrarea informativă a unor artişti plastici, având ca scop „cunoaşterea atitudinii, activităţii, preocupărilor şi anturajului acestora, precum şi pentru cunoaşterea stării de fapt şi de spirit din rândul componenţilor acestei colectivităţi”.
A susţinut reclamantul că pârâtul a fost evaluat ca fiind disponibil să sprijine securitatea, sens în care, a furnizat informaţii în legătură cu diverşi artişti plastici, care se refereau la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi care se contrapuneau convingerilor religioase sau filozofice ale vremii, acestea vizând îngrădirea dreptului la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, precum şi a dreptului la viaţă privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.
2. Apărarea pârâtului.
Pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi inadmisibilă, formulând de asemenea, şi cerere reconvenţională de constatare a nulităţii angajamentului semnat la 26 septembrie 1987, pentru lipsa consimţământului la momentul realizării sale, ca urmare a constrângerii psihice determinante, în contextul plecării soţiei sale din România, cu intenţia ascunsă a stabilirii definitive în afara ţării.
3. Hotărârea Curţii de Apel.
Prin sentinţa civilă nr. 4421 din 09 noiembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantului, ca nefondată.
Pentru a hotăra astfel, instanţa de fond a apreciat că notele informative invocate de reclamant relevă fie descrieri sau caracterizări de persoane, fie concepţii cu caracter general, abstract, exprimate de persoane şi nu denunţări ale activităţilor sau atitudinilor potrivnice regimului comunist care implică în mod necesar, prezentarea unor acţiuni comportamentale concrete.
Astfel, informaţiile furnizate de pârât reprezintă cu certitudine fie aprecieri caracterizatoare generale ale persoanelor respective, fie elemente generale, lipsite de concreteţea cerută de dispoziţiile legale incidente, pentru a se circumscrie domeniului de aplicare al art. 2 lit. b) din O.U.G. 24/2008.
În acest registru, a reţinut Curtea, se includ toate informaţiile date, inclusiv cele legate de nemulţumirile privitoare la obstacolele referitoare la organizarea expoziţiilor.
De altfel, chiar şi în cadrul regimului comunist, se permitea în contextul manifestării specifice a artiştilor sau filozofilor, un anumit câmp de acţiune ideatică mai larg decât cel permis maselor, el neputând fi totuşi, circumscris limitelor extrem de înguste recunoscute de reclamant.
Aşadar, nefăcându-se dovada îndeplinirii tuturor condiţiilor prevăzute de lege, pârâtul nu poate fi considerat colaborator al poliţiei politice comuniste.
În privinţa cererii reconvenţionale, Curtea, a observat din coroborarea probelor administrate, nu rezultă că pârâtul-reclamant ar fi avut consimţământul viciat la momentul semnării angajamentului, în condiţiile în care martorul audiat nu a fost prezent la semnarea sa, pentru a putea expune percepţia sa de la acel moment, singurul relevant în algoritmul juridic al cauzei.
Astfel, nemulţumirea pârâtului-reclamant şi a soţiei sale împotriva sistemului comunist nu poate fi echivalată cu afectarea consimţământului său.
De altfel, nici aspectul constrângerii morale a pârâtului-reclamant, prin precizarea în ajunul plecării soţiei sale, că dacă nu semnează angajamentul, aceasta va fi întoarsă de la aeroport, nu este dovedit în cauză, nici o probă administrată neatestând acest fapt, în mod independent de susţinerea acestei părţi.
Curtea, a apreciat că nulitatea unui act juridic pentru vicierea consimţământului, ca urmare a constrângerii realizate, reprezintă o cauză de nulitate relativă a hotărârii, ea putând fi invocată într-un termen limitat.
4. Calea de atac exercitată.
Împotriva hotărârii Curţii de Apel, a declarat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii invocând dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
În memoriul de recurs s-a reluat situaţia de fapt expusă primei instanţei, în sensul că pârâtul a furnizat informaţii suficiente pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii, astfel cum este aceasta definită de prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, apreciind că este îndeplinită atât prima condiţie de fond, cu privire la denunţarea unor atitudini potrivnice regimului comunist, cât şi cea de a doua condiţie, referitoare la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale.
Pentru că pârâtul a informat autorităţile represive despre faptul că atât pictorul care se revolta faţă de „piedicile" pe care statul comunist le punea în calea creaţiei artistice, cât şi un cunoscut confrate al acestuia aveau „preocupări mistico-religioase”, se apreciază că se poate reţine calitatea de colaborator în sensul prevederilor normative menţionate.
Referitor la cea de a doua condiţie de fond, care se referă la vizarea încălcării unor drepturi fundamentate, recurentul a arătat că exclude ideea ca intimatul să nu fi conştientizat posibilele urmări ale informaţiilor furnizate, respectiv că persoanele vizate vor fi investigate de Securitate, ori va urma o înăsprire a formelor de supraveghere dacă persoana în cauză era deja urmărită.
II. Considerentele Înaltei Curţi, asupra recursului.
Examinând sentinţa atacată prin prisma recursului declarat, precum şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte, constată că rezolvarea dată de judecătorul fondului este legală, fiind în acord cu înscrisurile administrate.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Prezenta cauză vizează constatarea calităţii de colaborator al securităţii a pârâtului R.P.
Analizând ansamblul probatoriului administrat în cauză, Curtea de apel, a ajuns a concluzia că probele invocate de reclamant, relevă fie descrieri sau caracterizări de persoane, fie concepţii cu caracter general, abstract, exprimate de persoane şi nu denunţări ale activităţilor sau atitudinilor potrivnice regimului comunist care implică în mod necesar, prezentarea unor acţiuni comportamentale concrete.
Informaţiile furnizate de intimat legate de nemulţumirile privitoare la obstacolele referitoare la organizarea expoziţiilor în străinătate sau preocupările „mistico religioase” nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 întrucât nu se referă la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, nefiind apte să îngrădească drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.
Această concluzie este împărtăşită şi de instanţa de recurs.
Cele două critici formulate de recurent se circumscriu condiţiilor impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii.
Potrivit reglementării indicate, prin colaborator al Securităţii se înţelege „persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colaborator al Securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea, precum şi cei care, având calitatea de rezidenţi ai Securităţii, coordonau activitatea informatorilor”.
În motivele de recurs se fac referiri la forţa probantă a relatărilor verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, dar instanţa de fond a respins acţiunea nu pentru că nu ar fi analizat forţa probantă a acestor relatări, ci a considerat că nu sunt îndeplinite celelalte condiţii prevăzute de lege, respectiv că nu sunt denunţate activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar şi că nu au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale.
Aşa cum chiar recurentul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii precizează în motivele de recurs, în notele şi rapoartele ofiţerilor de Securitate, referitor la informaţiile furnizate de pârât, se face trimitere la piedicile ce se pun artiştilor plastici din România, când trebuie să organizeze expoziţii în străinătate „precum şi faptul că o altă persoană a vorbit de mai multe ori de importanţa dezvoltării spiritualităţii, în sensul mistic, al poporului, care conduce la curăţenie sufletească, la puritate”.
Or, acestea reprezintă referiri cu caracter prea mare de generalitate pentru a fi considerate denunţuri privind „atitudini potrivnice regimului comunist” şi în mod corect prima instanţă a reţinut că aceste relatări reprezintă cu certitudine fie aprecieri caracterizatoare generale ale persoanelor respective, fie elemente generale, lipsite de concreteţea cerută de dispoziţiile legale incidente, pentru a se circumscrie domeniului de aplicare al art. 2 lit. b) din O.U.G. 24/2008.
În acelaşi timp, aceste note şi rapoarte nu pot, prin modul lor de redactare, să conducă la concluzia îndeplinirii şi a condiţiei vizării îngrădirii drepturilor şi libertăţilor fundamentale.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate.
Pentru toate considerentele expuse la pct. II.1 din prezenta decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi la art. 11 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008, se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei nr. 4422 din 09 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 decembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5929/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 5944/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
