ICCJ. Decizia nr. 5998/2011. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5998/2011
Dosar nr. 3985/2/2010
Şedinţa publică de la 13 decembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată la data de 5 mai 2010, reclamantul Z.V. a chemat în judecată pârâta Agenţia Naţională de Integritate contestând actul de constatare întocmit la 12 aprilie 2010 de pârâtă.
În motivarea acţiunii a arătat că prin concluziile acestui act se stabilea existenţa unui conflict de interese materializat sub forma săvârşirii infracţiunii prev. de art. 2531 din C. pen.
Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 439 din 25 ianuarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamantul Z.V. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul Z.V. a formulat contestaţie împotriva actului de constatare întocmit la 12 aprilie 2010 de către inspectorul de integritate C.C. din cadrul Agenţiei Naţionale de Integritate, în urma verificărilor efectuate conform art. 1, art. 2, art. 4 alin. (2) şi art. 5 din Legea nr. 144/2007.
Prin actul contestat, s-a dispus sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 1 Bucureşti în vederea efectuării cercetărilor privind săvârşirea de către reclamant a infracţiunii de conflict de interese, prevăzută de art. 2531 din C. pen. şi suspendarea verificărilor efectuate în sesizare, până la soluţionarea cauzei de către organele judiciare.
Actul a fost întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 44 alin. (3) din Legea nr. 144/2007.
Instanţa a apreciat că este întemeiată excepţia inadmisibilităţii acţiunii, întrucât art. 46 alin. (2) din Legea nr. 144/2007 reglementează posibilitatea persoanei verificate de a face contestaţie împotriva actului de constatare a conflictului de interese sau a stării de incompatibilitate, în termen de 15 zile de la data comunicării actului, la Curtea de apel, secţia contencios administrativ şi fiscal în a cărei circumscripţie locuieşte.
Actul ce constituie obiectul cauzei, chiar dacă este denumit act de constatare, nu constată existenţa unui conflict de interese sau starea de incompatibilitate în care s-ar fi aflat reclamantul, astfel încât este inadmisibilă contestarea lui în instanţa de contencios administrativ în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 144/2007.
Nici în temeiul dispoziţiilor art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004 reclamantul nu poate solicita anularea actului, întrucât acesta nu este un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, deoarece nu produce efecte juridice de sine stătătoare, ci doar reprezintă actul de sesizare a organului de urmărire penală, dată fiind existenţa unor indicii temeinice cu privire la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, reprezentând unul din modurile de sesizare prevăzute de art. 221 din C. proc. pen., care conţine elementele prevăzute de art. 223 alin. (2) raportat la art. 222 alin. (2) din C. proc. pen.
A mai reţinut instanţa că susţinerile reclamantului cu privire la neconstituţionalitatea Legii nr. 144/2007 nu pot fi reţinute ca argument al admisibilităţii acţiunii, având în vedere că actul de constatare a fost întocmit la data de 12 aprilie 2010, anterior Deciziei Curţii Constituţionale nr. 415/2010, care, conform art. 147 alin. (4) din Constituţie are putere numai pentru viitor.
Recursul
Împotriva sentinţei civile nr. 439 din 25 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul Z.V.
În motivarea cererii de recurs, reclamantul a arătat în esenţă următoarele:
Hotărârea primei instanţe este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
Arată recurentul că aspectele privind conflictul de interese au format obiectul verificărilor întreprinse de către inspectorul de integritate Agenţia Naţională de Integritate iar rezultatul verificărilor a fost transpus în actul de constatare, care a statuat că sunt probe sau indicii temeinice cu privire la săvârşirea infracţiunii de conflict de interese aşa cum este prevăzută de art. 2531 din C. pen.
- Consideră recurentul–reclamant că, dat fiind caracterul nefondat al acuzaţiilor şi interpretarea eronată a prevederilor legale cu privire la starea de incompatibilitate şi a pretinsei calităţi de funcţionar public, a înţeles să conteste actul de constatare în conformitate cu prevederile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 144/2007.
A mai arătat recurentul că rezultatele şi constatările inspectorului de integritate nu pot fi transpuse decât într-un act de constatare [art. 44 alin. (1) lit. b)] iar în situaţia în care nu ar fi formulat această contestaţie în termenul legal, sancţiunea era aceea de a se fi constatat definitiv existenţa conflictului de interese [art. 46 alin. (3) din Legea nr. 144/2007].
În drept cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 pct. 9, art. 3041 din C. proc. civ.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs.
Recursul nu este fondat.
Prin actul de constatare încheiat la data de 12 aprilie 2009, în urma verificărilor efectuate conform art. 1, art. 2, art. 4 alin. (2), art. 5 alin. (1), alin. (5) din Legea nr. 144/2007 art. 5 alin. (3) lit. c), art. 14 alin. (1) lit. f) art. 46 alin. (3), s-a dispus, sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 Bucureşti în vederea efectuării cercetărilor privind săvârşirea de către dl. Z.V. a infracţiunii de conflict de interese prevăzut de art. 2531 din C. pen., suspendarea verificărilor efectuate în sesizarea din 2009 până la soluţionarea cauzei de către organele judiciare, comunicarea actului de constatare persoanei verificate.
Apărările recurentului-reclamant sunt în sensul că fiind un act de constatare a unei situaţii pretinse a fi conflict de interese, această constatare poate fi contestată în conformitate cu prevederile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 144/2007 pentru a nu deveni o constatare definitivă a conflictului de interese.
Aceste susţineri nu pot fi primite pentru că aşa cum a arătat şi instanţa de fond prin actul care constituie obiectul prezentei cauze, nu se constată existenţa unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate, ci pârâta a dispus sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 Bucureşti în vederea efectuării cercetărilor privind săvârşirea de către recurent, a infracţiunii de conflict de interese prevăzut de art. 2531 din C. pen.
În conformitate cu prevederile art. 5 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 144/2007 „ Dacă în urma comparării datelor din declaraţii, respectiv a analizării documentelor suplimentare primite, inspectorul de integritate constată că există o diferenţă vădită între averea dobândită pe parcursul exercitării funcţiei şi veniturile realizate în aceeaşi perioadă, acesta procedează după cum urmează:
c) suspendă verificarea şi sesizează organele de urmărire penală, în situaţia în care se constată existenţa unor probe sau indicii temeinice privind săvârşirea unor fapte penale.”
În conformitate cu prevederile art. 14 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 144/2007 „ Agenţia exercită următoarele atribuţii, cu respectarea principiilor legalităţii, imparţialităţii, independenţei, celerităţii, dreptului la apărare şi bunei administrări: sesizează organul de urmărire penală dacă există probe sau indicii temeinice privind săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală”
În conformitate cu prevederile art. 46 alin. (3) din Legea nr. 144/2007 „Agenţia sesizează organul de urmărire penală sau organul fiscal competent dacă există probe sau indicii temeinice privind săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. Verificarea efectuată de inspectorul de integritate se suspendă până la soluţionarea cauzei de către organul judiciar, potrivit legii. În acest caz, termenul de prescripţie a răspunderii disciplinare se suspendă până la reluarea verificării de către Agenţie. Sesizarea organului fiscal competent se face în vederea stabilirii obligaţiilor fiscale, potrivit legii . .”
Contrar celor susţinute de recurentul–reclamant, Înalta Curte reţine că dat fiind rezultatul verificărilor inspectorilor de integritate, şi anume constatarea existenţei unor indicii privind săvârşirea unei fapte penale, în considerarea căruia Agenţia Naţională de Integritate a sesizat Parchetul, nu pot fi aplicabile în acest context dispoziţiile art. 46 alin. (2) invocate de acesta.
Verificările efectuate au fost suspendate până la soluţionarea cauzei de către organele penale, iar potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 „Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ, actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede prin lege organică, o altă procedură judiciară”.
Prin urmare, calea procedurală pentru contestarea rezultatului verificărilor inspectorilor de integritate, va fi cea prevăzută de C. pen. şi respectiv de codul de procedură penală.
Inadmisibilitatea se referă la o situaţie care nu este prevăzută de lege sau care este interzisă de lege.
Instanţa de fond în mod corect a apreciat că actul contestat nu este un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât nu produce efecte de sine stătătoare.
Constatând că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică şi că în cauză nu există motive de casare sau modificare a sentinţei recurate, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Z.V. împotriva sentinţei civile nr. 439 din 25 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 decembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5980/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 6002/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
